Condescendenţa faţă de Nae Ionescu

Astăzi opiniile dominante în cultura română aparţin membrilor Grupului pentru Dialog Social. Apartenenţa la GDS aduce incontestabile avantaje: burse şi călătorii de studiu în străinătate, publicarea unor articole în reviste peer reviewed din Occident, facilitarea edificării unui impresionant Curriculum Vitae academic adaptat la cerinţele universităţii în viziunea IMPERIULUI. Totuşi, în planul evoluţiei spirituale apartenenţa la GDS impune un blocaj intelectual. Culturnicii de elită sunt nevoiţi să adopte abordarea depreciativă faţă de personalitatea şi opera marelui metafizician român Nae Ionescu. Aceasta se răsfrânge negativ în şansele construcţiei discursului de cauzalitate. Amintesc numai presupunerea filozofului Cristian Preda că toţi oamenii îşi construiesc obligatoriu în acelaşi fel discursul de cauzalitate! Or, în secolul XVIII, unul dintre cei mai iluştri reprezentanţi ai Iluminismului scoţian, David Hume, atrăgea atenţia că nu acesta este cazul omului real. Germanul Immanuel Kant a remarcat imediat în textul iluministului scoţian noutatea raţională a legăturii dintre imaginea despre realitate şi retorica de cauzalitate. Ei bine, la noi abia în secolul XX domnul Nae Ionescu atrăgea atenţia auditoriului intelectual român asupra viabilităţii acestei probleme perene.
Titus Filipas

Etichete: , ,


%d blogeri au apreciat asta: