Între analiza economică şi foris factura

Până nu demult, redacţia RL urmărea vizibil şi comunicativ postările de pe blogul omului politic Adrian Năstase. Le comenta în articole deformante, răutăcioase, pentru a diminua pe cât posibil impactul lor potenţial asupra unui public avid căutător de opinii avizate şi proaspete în cultura politică românească. Iar analiza economică făcută pe acest fir de blog, http://nastase.wordpress.com/2011/07/26/analiza-economica-la-departamente/ , este deosebit de importantă, zic eu. Însă acum redacţia RL nu o inserează, nu o comentează, nici măcar nu o menţionează ca ştire importantă de pe blogurile politice ! Ceea ce îmi arată că redacţia RL nu are pus la punct un aparat de critică adecvată. Totuşi, iată cum redacţia RL îşi permite să introducă, pentru încurcarea urmelor?, prezenta foris factura http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/investigatii/cum-se-putea-ajunge-in-anturajul-presedintelui-ion-iliescu-pentru-a-infiinta-un-centru-de-spionaj-232322.html . Mărturisesc că postarea mai sus amintită de pe blogul AN mă impresionează şi pentru felul cum este folosită Limba Română în slujba României. „Toate-s vechi şi nouă toate”, repet eu viersul Domnului Mihai Eminescu. La fel ca Atena antică, să zicem pe vremea lui Miltiade, nici România nu poate funcţiona cu succes decât dacă este tratată ca organizaţie. Acesta-i motivul pentru care omul politic, astăzi, trebuie să se adreseze în primul rând soluţionării problematicii macroeconomice dintr-o ţară. Sigur, a trata România ca organizaţie economică presupune totodată apelul la o modalitate inteligentă de agregare a temelor economice. Am mai spus, procesul de agregare logică este foarte dificil. Salut această agregare prin „judecata pe flux” şi „judecata pe stoc”. De asemenea salut această focalizare a omului politic Adrian Năstase asupra felului cum se aplică justiţia distribuţională/distributivă pentru alocaţiile de „flux” şi de „stoc” în stat (iar aici este vorba despre fluxul şi stocul macro-organizaţiei economice care-i chiar statul numit România). Mai gândesc că toate tiradele preşedintelui Traian Băsescu împotriva „statului de asistaţi” şi împotriva statului social erau menite să camufleze încălcarea extrem de gravă a principiilor justiţiei distribuţionale de către infamul său regim politic bazat pe favorizarea egregioasă a intereselor camarilei. Încălcarea optimalităţii Pareto în politica macroeconomică pentru statul român a devenit flagrantă. Or, de aici decurge că politica macroeconomică a preşedintelui Traian Băsescu n-a fost dusă şi condusă în mod raţional. Adică pentru a se impune şi observa enunţurile bine cumpănite ale celor două teoreme de bunăstare socială. Ci numai, şi numai, pentru a se favoriza interesele camarilei prezidenţiale (îi includ aici şi pe culturnicii de elită, dar nu-i mai listez).
Titus Filipas

Etichete: , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: