Intrarea Turciei în UE

Văd că „a murit şi capra vecinului” ; dar nu m-am rugat eu pentru asta. „Agenţia de rating Moody’s a redus ratingul datoriei Greciei cu trei trepte la Ca luni, cu un nivel deasupra a ceea ce este considerat default (intrare în incapacitate de plată), anunţând că şansele ca intrarea în incapacitate de plată să fie de 100%, informează Reuters.” http://www.zf.ro/business-international/moody-s-atentioneaza-intrarea-in-default-a-greciei-aproape-sigura-8522162 Comentam pe un fir precedent că salvarea Greciei, –realizată recent–, de la falimentul ei suveran previzibil, a fost doar amânată. Să mai observ cu acest prilej că operaţiunea de „uşurare” a datoriei suverane pentru Grecia, realizată de BCE, diferă complet de operaţiunea de „easing”, cuprinsă şi în acronimul QE, realizată de Fed pentru economia USA. Mai exact, operaţiunea de „uşurare” a datoriei suverane pentru Grecia costă Franţa 15 miliarde euro pe an, iar aici vorbesc despre bani din economia reală, iar pe Germania o costă chiar mai mult. Este acesta un fel de „bir fanariot” pe care îl plătesc statele bogate din UE pentru a salva Grecia de la falimentul ei suveran, iminent după Moody’s. „Iminent” numai dacă Germania şi Franţa vor refuza să plătească peste doi ani aproximativ aceleaşi sume. Pentru că existenţa Greciei ca stat modern, de vreo două sute de ani, cum am mai zis, se bazează pe aceeaşi configuraţie repetabilă : la un an apare pericolul falimentului financiar, anul următor vine salvarea. Pentru a scăpa de această „repetabilă povară”, este previzibil că Franţa va accepta intrarea Turciei în UE. Turcia modernă ştie să profite din jocul la cacialma. Nu a participat la cel de al doilea război mondial, dar a declarat război Germaniei în 1945, aproape de final, când rezultatul era limpede. Şi din acest motiv, Turcia a profitat din plin de ajutorul Marshall, deşi ţara aceasta nu era măcar atinsă de război ! În prezent, Turcia ar putea bluffa pe datoria  suverană grecească. Bucăţi mari din datoria suverană a Greciei (sub formă de obligaţiuni de stat pe termen lung) fuseseră achiziţionate de fonduri de pensii din Germania şi Franţa. Admiterea Turciei, o ţară cu economie extrem de puternică, în UE, ar repartiza şi peste Turcia sarcina salvării financiare a Greciei. Desigur că Turcia ştie situaţia, dar o acceptă de bunăvoie. Fondurile de pensii despre care vorbeam îi acoperă şi pe gastarbeiterii din Germania care veneau din Turcia. Se mai observă totodată o tendinţă a Germaniei de a se despărţi de economiile ţărilor din zona euro şi de a se apropia de economia Chinei http://www.nytimes.com/2011/07/19/business/global/Germany-Europes-Powerhouse-Drifts-East.html?_r=1&hpw
Titus Filipas

Etichete: , , ,


%d blogeri au apreciat: