Mankurtizare totală

Mă refer la autorul articolului http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/lectia-ruseasca-229760.html . „Lecţia rusească” ? Nu există aşa ceva. „Lecţia rusească” a fost, este, şi va rămâne numai lecţia de mojicie. Pentru că aparenţele acestea „luminoase” înşeală amarnic. La Marea Neagră există puternica bază navală de la Sevastopol, comparabilă ca putere de foc şi forţă de disuasiune doar bazei britanice din Gibraltar. Iar drepturile pentru a fi construită baza navală de la Sevastopol au fost conferite Rusiei condusă de ţarina Caterina cea Mare prin tratatul din 1774 de la Kuciuk Kainargi. Acel tratat putea să fie şi altfel, adică în favoarea noastră, mai exact în favoarea principatului moldovenesc de atunci. Dar forma extrem de favorabilă Rusiei a fost fasonată de un lobby pro-Rusia, lobby organizat de către ilustrissimul Voltaire. Care primea bani de la ţarina Caterina cea Mare, lucrul acesta a fost dovedit. Trebuie să re-memorăm că de la împăratul roman Mihail al VIII-lea Paleologul, cel care a inaugurat politica inteligentă a delocalizărilor de funcţii romane, şi până la anul 1453, poltica din Romania s-a făcut prin delocalizări în favoarea noastră. Lucrul acesta era învăţat în manualele româneşti de istorie de liceu scrise în perioada interbelică. Acolo se amintea delocalizarea funcţiei imperiale pentru Romania nord-pontică, de Comnenii şi Paleologii rămaşi cu porturi şi cetăţi în spaţiul Pontului Euxin, către domnitorul Alexandru cel Bun. Istoricii militari ruşi ştiu toate acestea, le pot confirma! Numai istoricii români trebuie să tacă, din motive mai mult sau mai puţin „politiceşte corecte”. Ei bine, prin tratatul din 1774 de la Kuciuk Kainargi, ţarina Caterina cea Mare a primit dreptul de a construi NovoRossiia ori Rusia meridională. Aşa au apărut hilarele sate ale lui Potemkin, dar şi înspăimântătoarea bază de la Sevastopol ! Tot prin prin tratatul din 1774 de la Kuciuk Kainargi, a fost suspendată până în cel de al doilea război mondial Capitulaţiunea din 1740 de la Constantinopol. Capitulaţiune care fusese semnată şi de Franţa, cea mai mare putere a lumii de atunci. Cancelar al Franţei era cardinalul de Fleury, cunoscutul orientalist, sincer interesat de „problema orientală” a Europei. Iar domnitor în Moldova era bunul Grigore Ghica al II-lea, un fals fanariot. Ei bine, prin Capitulaţiunea din 1740, Imperiul Otoman şi Franţa recunoşteau legitimitatea frontierei răsăritene pe rîul Bug pentru principatul moldovenesc. Într-o scurtă fază dificilă pentru Aliaţi din cel de al doilea război mondial, Anglia şi America erau dispuse să revalideze pentru România condusă de Ion Antonescu legitimitatea frontierei pe Bug. Ruşii ne respectă doar pentru că unii dintre ei ştiu mai bine decât românii care sunt drepturile noastre istorice. Drepturi vechi, de la Roma şi Nova Roma!
Titus Filipas

Etichete: , , , , , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: