Citesc pe blogosferă cum se pronunţă comentatorul indignat : ”Primul volum din Istoria lui Musat si Ardeleanu este foarte slab. Nu iese din sabloanele comuniste. Este si normal din moment ce incepe cu Statul Geto-Dac”. Îi răspund şi de pe blogul meu. Bun, şi care-i problema ta că Istoria lui Muşat şi Ardeleanu începe cu Statul Geto-Dac ? Şi în antichitate au existat statele-naţiune. În cartea „The Rise and Fall of Ancient Egypt”, Toby Wilkinson scrie în mod expres : „Egyptian rulers created and maintained the first true nation-state.” Sigur, statul Geto-Dac antic nu a avut stabilitatea statului antic egiptean. Iar asta se datorează şi marii mobilităţi a triburilor geto-dace. La fel ca şi celţii, toate triburile acestea înrudite : ilirii, tracii, geţii, dacii, moesii, aveau mobilitate foarte mare. De altminteri celţii de pe istmul baltico-pontic mai sunt cunoscuţi şi ca dacii hiperborei. Care au fondat Volhinia (ţara Bolohovenilor), Haliciul şi Podolia. Aceştia sunt de fapt „ruşii” lui Simion Dascălul. În Evul Mediu Mijlociu, din îndepărtata şi occidentala vechea Roma, aceste ţinuturi locuite şi cu statalitate iniţială fondată de către dacii hiperborei erau văzute şi denumite Rusia Minor. Abia după anul 1774, ţarina Caterina cea Mare, care fără îndoială că a fost o prinţesă nemţoaică foarte cultă, foloseşte detaliul istoric venind de la Vatican despre Rutenia Minor, pentru a vorbi despre Malorusia. Iar ideologul rus Nikolai Kaaramzin, mare iubitor al ideologiei anti-Romania edificată în secolul XVIII de triada iluministă Montesquieu-Voltaire-Gibbon, va introduce ulterior în istoria artificială a Europei constructul apocrif Rusia Kievană. Devenită acum Ucraina. Vorbesc despre Ucraina cea portocalie care este beneficiara fără de ruşine a vechiului diktat Hitler-Stalin împotriva statului român interbelic. Vorbesc despre Ucraina de acum care duce politica „toporului la brâu” pentru exterminarea etnică a românilor din Bucovina de Nord şi Basarabia de Sud ! Iar istoricii armeni, când scriu despre istoria statului lor naţional, amintesc despre un trib traco-ilir fondator de naţiune în Caucaz, redau un excerpt. „Antiquité : Vers 610 av. J.-C., une tribu thraco-illyrienne originaire des Balkans passe en Asie Mineure et se déplace graduellement vers l’est jusqu’au Caucase pour se confondre, sans confrontation semble-t-il, avec le royaume de l’Urartu. Elle adopte ensuite la civilisation locale, impose sa langue indo-européenne et sa culture et fonde la nation arménienne.” Deci istoricii români Muşat şi Ardeleanu, pe care tu îi condamni vehement, au abordat problema statului-naţiune la noi nu într-o manieră diferită de aceea a englezului Toby Wilkinson pentru Egipt, ori a istoricilor armeni naţionalişti pentru Armenia. Muşat şi Ardeleanu au adoptat perspectiva lui Fernand Braudel din Grammaire des civilisations, a „duratelor lungi” pentru a descrie corect istoria. Reamintesc, profesorul Fernand Braudel a fost titular al catedrei de civilizaţie modernă la Collège de France din anul 1949 până la anul 1972. În perioada ideologică naţional-comunistă de la noi, când Muşat şi Ardeleanu au scris volumele de istorie pe care le blamezi tu nejustificat, abordarea profesorului Fernand Braudel era frecvent reamintită printre intelectualii români de către academicianul Alexandru Duţu. Acesta, el însuşi, era produsul şcolii culturale ortodoxe române Rugul Aprins. Care a fost protejată de patriarhii „comunişti” ai BOR. Ai citit cărţile academicianului Alexandru Duţu, ai citit mărturia depusă de Nicolae Steinhardt, –în cartea „Jurnalul fericirii”–, despre domnul Alexandru Duţu ? Totodată despre vremurile comuniste când intelectualii români îl ascultau, fericiţi, la conferinţele semi-clandestine ale şcolii culturale ortodoxe române Rugul Aprins, pe părintele Cleopa ?
Titus Filipas
Etichete: 1774, 1989, Basarabia, Epoca Luminilor, Fernand Braudel, gramatica generativă, Rusia, Stalin, Titus Filipas, Voltaire, Wikipedia
Blog ideologic Titus Filipas 