„De unde istro-român?”, citesc un comentariu foarte impertinent la articolul despre inventatorul Nicolae Tesla http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/cine-este-istroromanul-care-a-castigat-razboiul-curentilor-223210.html Îi răspund. Pentru că localitatea era pe drumul antic din Aquileia în Dacia, –drumul legionarilor–, apoi din Dacia în Veneto (când se întorceau veteranii). Drumul acesta a fost folosit foarte intens din antichitate si până în secolul XX. Dar în secolul XX era mai puţin folosit de istro-români, atraşi de America şi Mittel Europa, cât de furlani. Care vorbeau reto-româna, un dialect neolatin înrudit cu vernacularele istro-române. Înainte de 1989, televiziunea comunistă ne dădea filme italiene în care apăreau asemenea personaje singulare, fie furlani, fie istro-români. Îmi amintesc că într-un asemenea film italian, un personaj masculin cu cetăţenie italiană striga : „Ioane, Ioane!”, în vreme ce TVR subtitra filmul italian : „Giovanni, Giovanni!”. În alt film italian, nişte personaje avute, din upper middle class, îşi interpelau servitoarea lor să spună : „Rosso”. Stăpânii aceia italieni se prăpădeau de rîs atunci când servitoarea lor modestă pronunţa, umil : „Roşu”. Acestea sunt fapte de viaţă reală recentă, domnilor ! Peliculele şi înregistrările vocale încă se păstrează. Nu trebuie să profitaţi de lipsa de „timp material” a românilor, ocupaţi realmente cu prea multe probleme de viaţă ! Dar va veni şi vremea noastră, domnilor ! Poate mai curând decât credeţi.
Titus Filipas
Etichete: Limba Română, Romania Neoacquistica, Romania Orientală, România, Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 