Urmele popei Tokeş în Limba Română

Deschid contul e-mail şi citesc reclama : Tu cu cine faci leasing ? Aplică aici !” Bun, am înţeles că  este ofertă venită de pe o piaţă. Însă reacţia mea este situată (sau, mă rog, aşa ar trebui, dacă aş reacţiona pozitiv la ofertă) pe curba individuală de cerere (de unde sper, eventual, să obţin un beneficiu pentru mine). Atunci de ce îndemnul : “Aplică !”. Este siluirea nepermisă a unui verb care exista deja în Limba Română înaintea lui decembrie 1989, şi cu totul altă semnificaţie. Care, sper, va mai exista (semnificaţia veche) ! De ce se modifică aşa de profund semnificaţia cuvintelor în Limba Română după revoluţia condusă de popa Tokeş Laslău ? Este vorba, aşa înţeleg eu, numai despre o cerere (care se aşteaptă din partea mea), ori despre completarea unui formular de cerere, trimis apoi la anumită adresă. Nu era mai corect ca mesajul imperativ să fie formulat : “Cere aici !” ? În fond, şi în Biblie scrie : “Cere, şi ţi se va da!” Văd că pe urmele popei Tokeş ne îndepărtăm chiar şi de spiritul biblic al vernacularei. Vezi şi http://nastase.wordpress.com/2011/03/28/in-sfarsit-e-clar-sunt-dosare-politice/

Titus Filipas

Etichete: , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: