Răscruce

Cred, sincer, că sîntem la un punct de răscruce pentru civilizaţia românească. Au mai fost asemenea momente grele, şi în veacul XX, şi mai înainte. În Cronica lui Grigore Ureche, vornicul evalua pierderea cumplită a istoriei noastre în lupta cu prea-puternicul Imperiu Otoman  la Valea Albă (Războieni, 1476) : „Viteajii cei buni au pierit cu totul atunce”. Suferim şi acum. Nu avem alt mijloc de forţă în lupta de-acum decât Limba Română cultă. O resursă cu valoare imensă pentru a structura mişcarea noastră de rezistenţă împotriva forţelor Răului. Citeam, foarte recent, o diabolică evaluare rusească făcută dispreţuitor de nişte ieromonahi ce patronează în prezentul din Basarabia exact acel pravoslavism rusesc orientat împotriva ortodoxiei româneşti. Subtil şi extrem de răuvoitor. Cu toată încărcătura ideologică a mesajului de super-putere rusească, o ideologie sprijinită, –dar un suport condiţionat pecuniar–, de către unii dintre intelectualii celebri ai Occidentului. Voltaire a fost un asemenea exemplu. Averea lui materială, osânza la propriu a faimosului „om moral” Voltaire, provine din banii primiţi de la ţarina Caterina cea Mare pentru a nega drepturile noastre, ale autohtonilor neo-latini, în Istorie. Şi nu văd alt sprijin bun şi ceresc pentru noi decât în Teologia Politică. Îmi amintesc fără de vreo posibilă confuzie o senzaţie de teamă, dar şi de încredere, din copilăria preşcolară a unui copil basarabean ascuns în Oltenia. Cine-i Împăratul, cine oare ne conduce?, Cine povăţuieşte şi îndeamnă România să meargă pe calea cea bună ? Îmi amintesc sintagma conducătoare, sintagma de încredere absolută faţă de Conducătorii noştri pe care o auzeam cel mai frecvent: Sfinţii Părinţi Ierarhi. Credeam atunci că erau o forţă puternică şi vie. Să mint că trăiesc şi acum în acelaşi Eres ? Numai aşa am găsit forţa spirituală de a rezista la făcătura pseudo-teologhiei pravoslavnice din Basarabia. Care „analizează” ideologic semnificaţia întâlnirii dintre Ştefan cel Mare şi Daniil Sihastrul după Valea Albă – Războieni din Anul Domnului 1476. Acea prezentă „analiză” ideologică a ieromonahilor şi ierarhilor silnici, muscali în alcătuirea lor satanică şi canibală, care stăpânesc Basarabia, mi-a întărit convingerea că trebuie continuată lupta culurală a românilor împotriva apocrifului ţesut în epistola călugărului Filofei de la Pskov, împotriva apocrifului din Zadonshcina ori împotriva apocrifului din „Cântul despre oastea lui Igor”. Ştiam, ştiam aceasta din cărţi vechi scrise de studenţi legionari români împotriva kniazului Iaroslav Osmomisli („Cel care gândeşte şi acţionează pe nobila Cale Octuplă” –  sau āryāṣṭāṅgamārga în sanskrită) din Halici care stăpânea aparent cu puterile sale magice Romania de la Bugul baltic şi până la Marea Neagră, că totul era parte din imensa minciună pravoslavnică clădită împotriva românilor, şi în fond împotriva civilizaţei universaliste. Protocronismul românesc, intens atacat de Raportul lui Volodea Tismineţki-Tismăneanu, a încercat să valorifice tocmai asemenea tradiţie universalistă de civilizaţie, importantă sursă de putere spirituală pentru noi. Repet, acele cărţi scrise de studenţii legionari erau vândute liber, fără cenzura a-tee!, în anticariatele perioadei Nicolae Ceauşescu de la noi. Şi erau cărţi încărcate de Teologie Politică, însemnată sursă de putere sufletească pentru noi. Revin însă la discursul modern, la discursul prezent. Să nu ne facem iluzii ! George Soros, Bilderberg, CFR, Trilaterala şi le pot permite, vorbesc despre iluziile lor de putere. Noi, nu ! După momentul de trezire după Fukushima, comparabil pentru japonezi cu momentul Valea Albă –Războieni pentru români, chiar toată Istoria Lumii curge altfel ! Încercăm să o privim cu maximum de încărcătură spirituală. Fiind vorba despre o luptă pentru supravieţuire, numai supravieţuire, supravieţuirea noastră întru credinţă, cuvintele mari pe care le spun nu-mi par deplasate. Ele sunt şi punte peste „formele fără fond”, instituţiile imitatoare formale şi Institutele, punte peste implacabila Societate Civilă şi GDS manipulate de un speculator George Soros din umbră, punte pe care se poate păşi pentru a ne salva sufletul şi civilizaţia de la prăbuşirea iminentă care pândeşte Lumea. Sau restul Lumii : China şi USA, Japonia şi Rusia,  India ori UE. Sîntem mici, realmente, însă nici ceilalţi nu-s mai însemnaţi ca noi http://nastase.wordpress.com/2011/03/25/despre-crizele-romaniei-dar-si-despre-solutii/. Dumnezeu este mare ! Sîntem cu toţii egali în faţa Lui! Supără aceste clamări ? Bineînţeles ! Dar sîntem obligaţi să le spunem. Bunul Dumnezeu ne dă drepturile.

Titus Filipas

Etichete: , , , , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: