Britania şi judecăţile de valoare pentru România

Profesorul Tom Gallagher pare să fie speriat de „politica noii Românii corporatistehttp://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/vis-de-glorie-214282.html pe care o anunţă prospectul alianţei PSD-ACD. Interesant, despre „noua Românie corporatistă” nu s-a scris decât pe blogul AN. Profesorul Tom Gallagher construieşte formula de atac PDL împotriva alianţei PSD-ACD ? Dacă înainte ţinta era conivenţa dintre politicienii opoziţiei şi moguli, în viitoarea campanie electorală sloganul PDL va ataca „politica noii Românii corporatiste” ? Mi se pare că aici domnul Tom Gallagher dă dovadă de lipsă de onestitate intelectuală. Profesorul Tom Gallagher speculează confuzia care există între „corporatism” şi „corporativism”. Ultimul termen are şi conotaţie negativă. „Corporatism” însă nu. Sincer spun, nu prea cred că în mintea profundă a omului academic britanic specializat în ştiinţe politice  există realmente această confuzie. Pur şi simplu profesorul britanic Tom Gallagher este un agent care lucrează, intenţionat şi la ordin, –probabil că bine plătit–, pentru a crea cât mai multă confuzie conceptuală în politica internă din România actuală. În istoria secolului XX a relaţiilor dintre România şi UK mai avem asemenea exemple de „ajutor conceptual britanic”. Domnul Tom Gallagher vrea să le acopere acum http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/vidul-de-dupa-23-august-197172.html. În Wikipedia scrie : „Maniu a fost implicat în politică ca un opozant al regimului lui Ion Antonescu, fără să se implice în actul de la 23 august 1944”. Or, într-o carte celebră publicată pe vremea regimului comunist, ideologul ortodox român Corneliu Leu a demonstrat cu dovezi solide că secretarul greco-catolic al omului politic transilvănean Iuliu Maniu (el însuşi un greco-catolic, nu spun aceasta ca pe o blamare, doar amintesc o necesară distincţie pentru discernerea adevărului!), acel secretar se chema Corneliu Coposu, a participat foarte activ la organizarea loviturii de stat din 23 august 1944. Iar în “vidul de după 23 august” cum formulează profesorul Tom Gallagher, cel mai cunoscut exemplu de „ajutor conceptual britanic” foarte negativ a fost furnizat chiar  pe 24 august 1944. Când domnul Iuliu Maniu a refuzat să preia funcţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri, ascunzându-se în casa unui inginer petrolist român dovedit, –şi anterior şi ulterior–, că lucra pentru Intelligence Service! Inginerul era dotat cu toate mijloacele tehnicii de atunci ! Bănuiesc, deloc dubitativ,  că acel om avea în vila de la Snagov mijloace de comunicare radio cu Londra. De unde primea ordine. „Consilierea” londoneză de tip Intelligence Service a fost fatală nu doar pentru destinul de om politic al domnului Iuliu Maniu, dar ceea ce este infinit mai grav!, a hotărât aproape integral, repet, aproape integral!,  cursul destinului post-WWII al României. Un destin construit fără judecăţi de valoare româneşti ! Şi toată lumea noastră credea în judecăţile de valoare ale lui Iuliu Maniu ! Majoritatea refugiaţilor basarabeni din 1944 credeau în  Iuliu Maniu, deşi scepticismul ar fi fost mai potrivit ! Încă o întrebare mă tulbură despre domnul Iuliu Maniu, o întrebare  legată de evenimentul de la Tămădău din 14 iulie 1947 (unde, incontestabil, domnul Iuliu Maniu a fost victimă). Cine a organizat înscenarea ? Agenţi din UK  sau din URSS? Ori aceştia au cooperat armonios pentru organizarea capcanei împotriva liderilor anti-comunişti români de mare prestigiu ? Ştiu că în aceeaşi perioadă cu “afacerea de la Tămădău”, anglo-americanii organizaseră evadarea cu succes din Ungaria a unor lideri anti-comunişti maghiari cu mult mai puţin importanţi decât principalul lider anti-comunist român.

Titus Filipas

Etichete: , , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: