Lucian Boia sau culmea hilarului

Îmi place cum încet, încet urci spre culmea hilarului, atins prin citarea lui Lucian Boia: „Nu înseamnă că Mihai Viteazul a avut o idee românească. A existat şi înainte de comunism o fază de interpretare naţională, destul de naivă, a ceea ce a făcut Mihai Viteazul, în secolul XIX, începând cu cartea faimoasă a lui Bălcescu, „Românii supt Mihai Voievod Viteazul”. Lucian Boia a mai scris -pentru amuzamentul nostru- o carte în care el atacă teoria încălzirii globale de natură antropică recentă, sub titlul ”Omul și clima : teorii, scenarii, psihoze”.  Mutatis mutandis, credinţa oamenilor în fenomenul încălzirii globale produse de creşterea economică, ar fi similară credinţei românilor simpli în „mitul” lui Mihai Viteazu. Lucian Boia are mai multe cărţi cu „mit” în titlu, fie simplu, fie ca rădăcina altui cuvânt, citez „Istorie și mit în conștiința românească” , precum şi „Două secole de mitologie națională”. Lucian Boia este unul dintre profesorii de la Universitatea din Bucureşti care neagă valoarea metafizicianului român Nae Ionescu. Or, această negare îl împinge automat pe profesorul Lucian Boia într-o exhibiţie a ignoranţei! Filosoful scoţian David Hume scria despre mit că este un mod de reprezentare a realităţii. Iar profesorul Nae Ionescu reamintea studenţilor în mod expres aceasta în Prelegerile sale din anul 1926 ţinute la Universitatea din Bucureşti. Dar Lucian Boia mai are şi alte cărţi cu titluri interesante, de exemplu „Pentru o istorie a imaginarului”. Or, în chestiunea Mihai Viteazul şi Unirea, trebuie amintite fenomene istorice absolut remarcabile (de pildă Contra Reforma, apoi Globalizarea iniţiată din peninsula iberică), precum şi nume de personaje absolut fabuloase, oameni care sunt realmente ei înşişi experţi ai imaginarului (împăratul Rudolf al II-lea, papa de la Roma care îşi lua pe atunci în serios funcţia de Patriarh al Apusului şi dorea să reinstaleze capitala Bisericii Universale la Nova Roma/Constantinopol, ori pictorul El Greco). O bună parte din imageria construită de El Greco este de fapt un discurs figurativ despre doctrina Romania Neoacquistica. Pentru a pune în operă această doctrină, Mihai Viteazu a fost angajat condotier/cruciat de către mişcarea de Contra Reformă. Trebuia să recucerească Nova Roma, Nicolae Iorga scrie în mod expres despre aceasta, chiar îl blamează pe Viteazul că nu a folosit resursele exact în acest scop! Mihai Viteazu, care era un român cu sânge de viking, dinspre mamă era un Cantacuzino, iar Kira Anna Comnena scrie că aceştia era varegi (adică vikingi de răsărit), are măreţia de a impune dezideratul său de principe, anume „Pohta”.

Titus Filipas

Etichete: , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: