Archive for noiembrie 2010

Lămuriri

noiembrie 24, 2010

Este un paradox faptul că acelaşi iconoclasm care îl ajută între 756 şi 775 AD pe marele erou naţional al românilor, cum trebuie să îl considerăm pe împăratul Constantin al V-lea, să  cureţe eficient de barbarism  nişte sclavinii de unde bulgarii, –se poate afirma  peremptoriu–, ne-ar fi obliterat de pe scena istoriei,  îi va stimula, când va fi incorporat în ‘Reforma cirilică’, pe bulgarii proaspăt alfabetizaţi  să taie limba popilor care continuau să spună slujba în româneşte. Numai în contextul icononoclasmului putem înţelege “Reforma Cirilică” a fraţilor Kiril (născut în 827  la Salonic, decedat la Roma în 869)  şi Metodiu (născut în 815? sau   în  826?  de asemenea   la Salonic, şi decedat la Stare Mesto în anul  884), prezentată de obicei ca  “alfabetizare a slavilor”,  dar în esenţă  o “campanie de gramatică generativă”  promovată de intelectualii de la Constantinopol în lumea slavilor convertiţi la creştinism. Pe  Kiril, familia lui senatorială îl trimitea  la  o vîrstă relativ fragedă  să  studieze gramatica şi filosofia la Universitatea imperială din Constantinopol. Profesori i-au fost Leon Gramaticul, precum şi Photius (anul naşterii 815 ?, trăitor până la 897 ?), viitor  patriarh iconoclast,  unul dintre cei mai culţi oameni care au existat vreodată pe lumea aceasta. Este foarte plauzibil ca ideile de bază ale viitoarei “Reforme Cirilice”, incorporând, în termenii moderni ai lui Noam Chomsky, foarte multe principii de « gramatică generativă »,  să fi fost expuse de Photius la cursurile sale de filosofie. Iar fratele Metodiu a îndeplinit pe o perioadă  funcţia  de  guvernator în  provincia Opsikion din Asia Minor, adică în thema cea mai apropiată de Bosforul Tracic, unde experimentează,  cu foarte mare succes,  aplicarea  iconoclasmului instituţionalizat pentru  integrarea colonilor slavi.  Această gramatică generativă propagată  apoi prin Reforma Cirilică  printre  triburile slave dezbinate  le va unifica într-o foarte mare măsură, în detrimentul masei de protoromâni sau de români novaci. Gramatica generativă a Reformei Cirilice va injecta cimentul stabilităţii în bariera slavă, rupând mare parte a peninsulei balcanice din masa de latinitate creată prin ‘socii’-alizarea  populaţiilor  locale de sorginte antică. Multe câştiguri de civilizaţie din Romania Orientală se pierd atunci. Cu toate că proveneau ei înşişi dintr- o veche populaţie balcanică  ‘socii’-alizată, liderii Asăneşti ai celui de al doilea Ţarat bulgar, sertizaţi  în montura elitei militare bulgare şi slave de  o extraordinară cruzime, dăduseră ordin să se taie limba popilor care ţineau slujba în limba română. Popii români refuzau să citească slavoneşte, mimau doar, de unde a apărut expresia ‘boscorodeala popilor’. Pentru noi, românii de azi, Bizanţul are semnificaţie negativă numai pentru faptul că, prin gramatica generativă cirilică instituţionalizată şi sprijinită, Doamne!, pe atâta amar de cultură elină, o alfabetizare extrem de rapidă în Oikumena slavonică pe care a creat-o în ţinuturile noi de la nordul imperiului roman de răsărit a învins gramatica generativă sălbatică şi spontană,  –trăsături proprii  actului inteligent genuin–, primitivă  în sens sincretic (vorbim aici despre sensul filosofic, nu teologic, al termenului sincretic, vorbim despre sens întâlnit la Henri Wallon şi Pierre Bourdieu), propagată de românii novaci  prin brazda plugului mare ce defrişa noi pămînturi în nord şi în răsărit de ceea ce numim acum România. Multă vreme n-am reuşit să  fac vreo presupunere realistă,  pentru  a înţelege de ce arăta Mihai Eminescu  respect (sau poate  numai interes intelectual) faţă de  gramatica generativă instituţionalizată  de Nova Roma în textele din  Oikumena slavonică. El construia  pentru Sinele său exacerbat  un întreg program de lectură acolo, pe care însă nu l-a mai  împlinit. Se aştepta să găsească date despre bolohoveni, despre brodnici, în general despre „românii novaci” ?   Să  nu uităm că „limbajul slavonic”, strălucită  victorie a ‚gramaticii generative’,  a fost la origine o limbă  artificială, creată prin iniţiativa patriarhului Photius care îi va antrena ulterior pe fraţii Kiril şi Metodiu la  întreprinderea  ‚Reformei  Cirilice’. Să mai înţelegem  că şi acum este necesară construirea unei punţi culturale până la Rusii. Istoria vrea o reconcilire echilibrată. Nicolae  Titulescu a căutat -o. Dar nu trebuie să facem greşeala lui de a coborî garda. Uitând că în Rusii se ascund predatorii ce se cred a fi  „poporul ales”.

Titus Filipas

Slav şi slavonic

noiembrie 24, 2010

Constat că în textul interviului http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/djuvara-romania-a-ramas-in-urma-si-fiindca-e-ortodoxa-206469.html nu apar cuvintele „slav” şi „slavonic”. Detaliul acesta este revelator. Deci Neagu Djuvara nu atacă pravoslavismul, ci ortodoxia latină. Dar şi pravoslavismul rusesc atacă ortodoxia latină a românilor. Deci Neagu Djuvara face front comun cu Moscova împotriva tradiţiilor religioase la români. Nu pot conchide decât că acest Neagu Djuvara este un agent camuflat al intereselor Rusiei pravoslavnice. Pentru că tradiţia religioasă la români are o miză enormă pentru Moscova şi panslavism! „Buturuga mică răstoarnă carul mare” al Rusiei!, din acest punct de vedere este deosebit de important să păstrăm tradiţia noastră religioasă ortodoxă ! În opinia mea, ideile lui Petre Ţuţea despre Teologia Politică în interpretarea ortodoxă românească sunt mai valoroase decât interpretările  cumanizante ale unui Neagu Djuvara despre istoria noastră. Ceea ce Neagu Djuvara ori nu ştie, ori uită, ori nu vrea să spună, este faptul că drepturile regaliene ale popoarelor ortodoxe nu sunt date în mod egal de teologia politică. România ortodoxă are mai multă legitimitate regaliană la drepturile sale acordate prin teologia politică (vedeţi şi lucrarea lui G.F. Reilly, Imperium and Sacerdotium According to St. Basil the Great. Washington, DC, 1945) decât are Rusia pravoslavnică !  Nu trebuie să încetăm să ne rugăm Sfântului Părinte Ierarh Vasile cel Mare pentru că ne-a dat nouă aceste drepturi !

Titus Filipas

Şi Scorilo a fost ungur?

noiembrie 24, 2010

Este vorba despre acel Scorilo care apare  în cunoscuta inscripţie dacică : DECEBALUS PER SCORILO. Rădăcina numelui SCORILO poate fi identificată ca fiind comună cu a cuvântului de origine etruscă SCURRA (după Klein). Etruscii au locuit în Etruria (care acoperea Toscana modernă,  Umbria apuseană şi partea nordică din Latium cel vechi) şi în zone din Lombardia, Veneto, Emilia-Romagna (unde se pare că au fost împinşi de gali). Originea etruscilor, popor care se stabilea  între anii 900 şi 800 înainte de Hristos în peninsula italică, este obscură. Istoricul italian Massimo Pallottino (1909 – 1995), specialist  în  civilizaţia etruscă, opera o distincţie între “provenienţa” etruscilor şi “formaţia etnică” a etruscilor. Massimo Pallottino începe enumerarea teoriilor  care se referă la “provenienţa” etruscilor  cu acelea care  atribuie etruscilor originea orientală în raport cu Italia. Am amintit deja că etrusci erau şi în Veneto. Un detaliu mai puţin cunoscut, dar important pentru noi, este acela că mulţi dintre veteranii legiunii Macedonica se retrăgeau la Veneto chiar din timpurile romane cele mai autentice (în sensul că nu exista Nova Roma, şi nu fusese recunoscut încă un Novum Latium pe spaţiul european extins dintre Adriatica şi Munţii Caucaz. După bătălia de la Actium din anul 31 înainte de Christos, veteranii din legiunea Macedonica se vor stabili în Veneto. Istoriceşte, Legiunea Macedonica a fost formată în jurul “nucleului dur”  de soldaţi integri şi de mare curaj care l-au însoţit pe Cezar, Stăpânul Lumii,  când a trecut Rubiconul. Legiunea Macedonica a fost  centrată  pe valorile în care aceştia credeau. Este plauzibil că şi planul lui Cezar de a cuceri Dacia  provenea din acele valori.  Mai târziu, alţi soldaţi ai legiunii  Macedonica îl vor însoţi pe Traian peste Dunăre. Valorile care au trecut Rubiconul cuceresc şi Dacia. Avem certitudini că exista legătură între Dacia romană şi Veneto încă din  veacul II după Hristos, dar noi mai credem că exista legătura cu Veneto şi pe vremea mai veche la care Nicolae Densuşianu se referea în cartea Dacia preistorică. Provin etrurii din fondul pelasgic comun, pe care Nicolae Densuşianu îl extindea dincolo mult de ceea ce sîntem dispuşi să înţelegem convenţional prin Dacia preistorică ? Scorilo este un nume care provine din fondul pelasgic comun la fel ca şi “scurra”? Bizar, dar găsim un punct de sprijin în teoria foarte recentă a unui lingvist italian (Mario Alinei, născut în anul 1926 la Torino, profesor emerit la universitatea din Utrecht unde a predat între 1959 şi 1987, fondator şi editor la Quaderni di semantica, revistă de semantică teoretică şi aplicată, până de curând preşedinte la Atlas Linguarum Europae) care susţine, nici mai mult nici mai puţin, că limbajul etruscilor provine din limba maghiară (sic!). La anii  1437/38, actul Unio Trium Nationum îi recunoştea pe maghiari şi pe secui drept două  “formaţiuni etnice”  distincte, ca să recurgem la terminologia lui Massimo Pallottino. Unio Trium Nationum întărea de facto privilegiile enorme ale ungurilor minoritari, nu-i proteja deloc pe secui de agresiunea prin asimilare maghiară, îi excludea complet pe români, populaţia majoritară în Transilvania ! Iar după Compromisul (Ausgleich) de la 1867, a fost elaborată o ideologie a maghiarizării obligatorii a populaţiei româneşti şi secuieşti din Transilvania, cu  metodologia  extrem de precisă. Dacă reputatul lingvist italian Mario Alinei identifică rădăcini comune la cuvinte din limbajul maghiarilor de azi şi cuvinte foarte vechi din fondul etrusc, este mult mai probabil să fie vorba despre nişte cuvinte (foarte puţine) din limbajul originar al secuilor care au infiltrat limbajul maghiar după anii  1437/38. Nu sîntem noi primii ce au susţinut că huţulii şi secuii provin din vechi triburi dacice care nu s-au romanizat ireversibil. Deci, pe lângă acel Scorilo dacic din Carpaţii Meridionali, nume despre care noi sîntem primii care afirmă că el provine din vechiul fond lingvistic pelasgic, din care s-a desprins apoi şi limbajul etruscilor, cuvintele identificate de Mario Alinei au existat şi în limbajul antic al proto-secuilor ca triburi dacice din Carpaţii Orientali! Această rădăcină etruscă a numelui Scorilo ajungea să influenţeze formarea adjectivului scurrilous din limba engleză. Unde, în acord cu dicţionarul Merriam-Webster,  cuvântul intra de la anul 1576. Cuvântul provenea dintr-o fabulă în limba latină, “De Asino et Scurra”, pe care o cităm:+Asinus/indigne ferens/scurram quendam honorari/et pulchris vestibus amiciri/quia magnos ventris edebat sonos,/ad magistratus accessit/petens/ne se /minus quam scurram / honorare vellent./ Et cum /magistratus /admirantes eum /interrogarent/cur /se ita honore dignum /duceret,/inquit:/”Quia /maiores quam scurra /crepitus ventris emitto /eosque absque foetore.”/Haec fabula eos arguit /qui in rebus levissimis/suas pecunias profundunt.+, scrisă de Laurentius Abstemius. Nu este un autor latin antic, ci un scriitor italian renascentist, pe nume real Lorenzo Bevilacqua. El a trăit în secolul XV, a fost profesor de Scriere Frumoasă (Belles Lettres) la Urbino, şi bibliotecar al ducelui Guido Ubaldo pe vremea papei Alexandru Borgia. Dar ce înseamnă rădăcina pelasgo-etruscă „Scori” din Scorilo?  Probabil că “mim” (la fel ca meseria domnului Dan Purec).

Titus Filipas

Descifrarea mesajului de la Fondul Proprietatea

noiembrie 23, 2010

+Franklin Templeton, administratorul Fondului Proprietatea (FP), respinge înfiinţarea celor două companii energetice naţionale, estimând că acestea vor avea probleme financiare şi o „profitabilitate discutabilă”, şi acuză lipsa unui plan de restructurare şi privatizare a acestor societăţi. În plus, Franklin Templeton a cerut în instanţă suspendarea fuziunii companiilor care ar urma să formeze cele două holdinguri naţionale. „Propunerea de înfiinţare a Electra şi Hidroenergetica are nevoie de o planificare mai amplă, transparenţă şi suficientă protecţie a acţionarilor minoritari”, a spus Mark Mobius, preşedintele Templeton Emerging Markets. Guvernul nu a prezentat un plan de restructurare postfuziune pentru cele două companii, Electra şi Hidroenergetica, trei companii incluse în cele două holdinguri sunt deţinute în întregime de stat, conducând la o diluare a pachetului de acţiuni care va reveni FP, profitabilitatea celor două holdinguri este „neclară şi discutabilă”, iar transparenţa companiilor implicate este scăzută, potrivit unui comunicat al companiei. În plus, Ministerul Economiei s-a opus unui acord cu FP privind listarea pe bursa de la Bucureşti a celor două holdinguri în următoarele 24 de luni, introducerea unui management pe două niveluri, conducere independentă şi decizie comună asupra tuturor planurilor bugetare sau de investiţii, susţine Franklin Templeton.+ Sursa  http://www.romanialibera.ro/bani-afaceri/bursa/templeton-refuza-gigantii-energetici-206815.html Găsesc pentru Holding definiţia : Société ayant pour vocation de regrouper des actionnaires qui souhaitent acquérir une influence significative dans les diverses sociétés détenues. La création d’une Holding permet aux majoritaires d’accroître leur pouvoir dans les affaires gérées. Via des participations financières, la holding gère et contrôle des sociétés ayant des intérêts communs. Elle est souvent qualifiée de „société consolidante” dans la mesure où elle se contente de faire remonter dans son bilan les différents postes-comptables de ses participations. Pe româneşte adică, termenul holding camuflează furtul de facto al Fondului Proprietatea de la cei care mai speră, naivii!, în despăgubirile cuvenite lor.

Titus Filipas

Kerularie

noiembrie 23, 2010

Îl remarcăm la Universitatea din Constantinopol, fondată de bazileul Constantin al IX-lea Monomahul, pe Mihail Cerularius/Kerularios, profesor înflăcărat, pătimaş, predând o dogmatică ţinând mai mult de cultura populară simplistă a Binelui şi a Răului. Doctrina teologică a lui Mihail Cerularius, lipsită de sofisticare, discernământ şi precizie în căutarea valorilor, clasificându- le dihotomic, teologia lui asemănându-se, prin incorporarea maniheismului, cu doctrina catharilor, va câştiga ulterior imens sprijin popular pe fondul resentimentelor provocate de pierderea themelor din Sudul Italiei. Furia populară anti-latină şi ortodox-teologică de la Constantinopol, demagogic şi populist exploatată de simplistul şi încrâncenatul Mihail Keroularios, era provocată mai curând de cuceririle normanzilor din Sudul Italiei, nu de ostilitatea profundă şi dogmatic argumentată a mulţimii de la Constantinopol faţă de ritul latin. Totuşi în mare măsură atitudinea patriarhului Mihail Cerularius era şi reacţie la atitudinea papilor tusculani dinainte. Ei utilizaseră biserica romană şi bogăţiile sale în interese feudale proprii. Era cât se poate de normal ca acest sprijin deschis arătat normanzilor de papii tusculani să creeze profunde resentimente populare la Nova Roma, favorizând succesul campaniei duse de patriarhul Mihail Cerularius împotriva bisericii de rit latin.

Titus Filipas

1054, nu 1052

noiembrie 23, 2010

Într-un comentariu la  http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/pro-si-contra-neagu-djuvara-comentarii-ale-cititorilor-romaniei-libere-206757.html , cineva plasa Marea Schismă la anul 1052, nu la 1054 : „Ortodoxia a aparut în anul 1052, când grecii s-au separat de biserica Romei pentru a fi ei sefi.” În realitate, Marea Schismă s-a întâmplat la 1054. A fost o reacţie pe fondul războaielor din Sudul Italiei după ce au intrat acolo normanzii. Dacă normandul Drogo de Hauteville, pe vremuri, i-a respins lui Robert  Guiscard fraternitatea de arme, în 1053 Onfroy (Onofrei) de Hauteville îi solicită ajutorul înarmat contra papei Leon al IX-lea. Cei doi fraţi de Hauteville,  Onfroy şi Robert, luptă cu succes împotriva bizantinilor, a imperialilor germani, împotriva papei Leon al IX-lea, toţi coalizaţi contra normanzilor, şi îl capturează  pe suveranul pontif. Pe data de  18 iunie 1053, armata papală a lui  Leon al  IX-lea, compusă din şvabi, din lombarzi şi din italieni, se confruntă  lângă Civitate, localizată la  40 km nord-vest de Foggia, cu armata normandă condusă la centru de Onfroy de  Hauteville, pe flancul stâng de Robert Guiscard în fruntea contingentului  din Calabria, iar pe flancul drept  de contele Richard de  Aversa, dintr-o familie normandă care venise în Italia cu două decenii înaintea familiei de Hauteville. Împotriva normanzilor trebuia să se arate şi o armată bizantină condusă de generalul Argyros. Locul convenit pentru  joncţiunea  cu armatele papei era la Siponto (actualmente  Manfredonia). Bizantinii au aşteptat în zadar o coaliţie armată prea dezorganizată. Coloana lui Richard de  Aversa i-a  învins uşor pe lombarzi. Apoi i-a forţat să lupte şi pe italieni.  Centrul armatei normande şi flancul stâng au rezistat asaltului trupelor de elită  şvabe, ce vor fi exterminate de coloana lui Richard de  Aversa. Spre deosebire de fratele său Drogo, normandul Robert  Guiscard avea mare grijă să nu umilească inamicul  înfrânt. Din cauza aceasta, acum normanzii  îl tratează  cu maxim  respect pe suveranul Leon al IX-lea. Papa rezistă mai multe   luni înainte de a semna vreun act. În contrast marcat cu toţi papii tusculani, acest pontif  roman, Leon al IX-lea, se temea de consecinţele cuceririi normande a Sudului Italiei. Leon al IX-lea  vedea spectrul unui  cleşte lombardo-normand  care ar fi prins domeniile papale aflate în mijlocul Italiei.  A trebuit să vină anul 1054, până să accepte de jure cuceririle  normanzilor în detrimentul themelor  bizantine din Apuglia  şi Calabria. Prizonier, suveranul Leon al IX-lea   semnează hrisovul care i se cerea. Aceasta semnătură a papei de la Roma va declanşa un val de furie populară la Constantinopol. Era un fond extrem de favorizant pentru a se produce Marea Schismă din acel an.

Titus Filipas

Puterile fără de trupuri

noiembrie 22, 2010

Traducând limbajul românesc medieval într-un limbaj modern, trebuie să explicăm că „Puterea fără de trup” este Valoarea, imaterială şi imponderabilă, valorile alcătuind un „set de valori”  însemnând  „cetele de puteri fără de trupuri”.  Putem cita în sprijinul tezei viziunea  „Imnului” poetului George Bacovia:  „Mă ridică  din erori/Idealuri ce-au apus.” Sunt valorile din „Romania cerească”  – alt nume pentru atemporala Nova Roma, centrul Bisericii Universale.

Titus Filipas

Pe româneşte

noiembrie 22, 2010

Domnul TOM GALLAGHER nu ştie bine româneşte. „Ca atare, irlandezii s-au trezit din senin, dupa ani de zile de balanta bugetara echilibrata, cu datorii de peste 65 miliarde euro pe cap.”, scrie TOM GALLAGHER http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/nationalism-renascut-din-fiascoul-zonei-euro-206806.html . Din frazarea lui TOM GALLAGHER s-ar înţelege că datoria suverană a Irlandei atinge peste 65 miliarde euro pe cap de locuitor. Domnul TOM GALLAGHER nu trebuie să-şi bată joc de limba română. Îi propun următoarele variante reformulate : 1/”Ca atare, naţiunea irlandeză s-a trezit din senin, după ani de zile de balanţă bugetară echilibrată, cu datorii de peste 65 miliarde euro pe cap.” ; 2/”Ca atare, irlandezii s-au trezit din senin, după ani de zile de balanţă bugetară echilibrată, cu o datorie suverană de peste 65 miliarde euro pe cap.”

Datoria suverană a unui stat, în cazul acesta Irlanda, nu este datoria irlandezilor, ci datoria statului Irlanda, construită prin montaje obscure ale marii finanţe, datorie suverană pe care trebuie să o plătească, global, toţi cetăţenii statului Irlanda. Nici criticii mei de pe forum RL n-au reflectat asupra termenului fatidic „datoria suverană”, iar TOM GALLAGHER  ori nu-l cunoaşte, ori s-a ferit cu mare grijă de el ca să nu stârnească din partea cititorilor întrebarea : Cât este datoria suverană a  României ?  Este mai mare decât datoria suverană a Irlandei. Câte generaţii o vor plăti (vedeţi echivalenţa ricardiană)? De ce nu agreează discuţiile pe teme dificile criticii mei de pe forum RL? Îmi este indiferent TOM GALLAGHER, dar trebuie să meargă într-o progresie, trebuie să facă şi următorul pas. Sunt o serie de întrebări grave care sunt evitate şi de TOM GALLAGHER, şi de laudatorii săi români. Textul meu a fost un fel de lecţie Skinner pe forum RL.

Titus Filipas

Jean-Jacques Rousseau împotriva societăţii civile?

noiembrie 21, 2010

În “Discurs asupra originilor şi fundamentelor inegalităţii între oameni”, J.-J. Rousseau afirmă că aproprierea terenurilor (principala sursă de bogăţie în doctrina economică fiziocrată) doar de către unii a provocat nenorocirea altora : “Primul om care a delimitat un teren şi apoi a clamat : acesta este al meu!, găsind oameni suficient de simpli pentru a-l crede, a fost fondatorul societăţii civile […].(Le premier qui ayant enclos un terrain s’avisa de dire : ceci est à moi et trouva des gens assez simples pour le croire fut le premier fondateur de la société civile. Que de crimes… n’eût pas épargné au genre humain celui qui, arrachant les pieux et comblant le fossé, eût crié à ses semblables : Gardez-vous d’écouter cet imposteur ; vous êtes perdus si vous oubliez que les fruits sont à tous et que la terre n’est à personne)”.

Titus Filipas

Isteria din Transilvania

noiembrie 21, 2010

Ce se întâmplă în Transilvania? Acum trei ani a început isteria de la Arad, -care durează–, în martie 1990 a fost isteria inter-etnică de la Târgu Mureş, acum constatăm acolo http://www.romanialibera.ro/actualitate/transilvania/psihoza-calugarilor-ucigasi-cuprinde-muresul-206499.html isteria chirurgical sexuală (parte a sintagmei caracterizează isteria de la Arad). În mineriada din 14-15 iunie 1990, cei mai isterizaţi erau mineri care nu vorbeau româneşte. De unde coborâseră aceia în zona Petroşani?

Titus Filipas