Anul 1774

Domnul VIRGIL LAZAR scrie un articol interesant la http://www.romanialibera.ro/opinii/aldine/1789-preludiul-comunismului-203380.html Dar după părerea mea, anul 1774, atât anul morţii suveranului Franţei Louis XV pe vremea căruia, la 1740, diplomaţia cardinalului cancelar Fleury adusese şi garanţia Franţei la Capitulaţiunea care legitima pentru principatul moldonesc frontiera pe rîul Bug,  cât şi anul  tratatului de la Kuciuk Kainargi care, prin faptul că suspenda pentru două veacuri Capitulaţiunea de la 1740,  este mult mai tragic prin consecinţe pentru noi decât anul 1789. Grila de interpretare pe care o folosesc se bazează pe abordarea filosofică propusă de  Theodor Adorno şi pe abordarea istorică propusă de   Simon Sebag Montefiore. Fireşte, grila de interpretare fiind transpusă pe plan conceptual în contextul intereselor  româneşti. Nu înseamnă recurs la teoria conspiraţiei dacă spui că epoca fanariotă a reprezentat pentru noi un uriaş risc, atât ca risc de signatură, cât de asemenea ca risc idiosincratic şi risc sistemic. Epoca fanariotă  coincide în timp cu Epoca Luminilor din Occident pe care noi am pierdut-o. Anumite forţe intelectuale din Epoca Luminilor au impus o direcţie de evoluţie politică, –internă şi externă–, Rusiei din secolele XVIII, XIX, XX şi XXI, iar aici vorbesc despre Rusia ţaristă, despre Rusia bolşevică,  şi despre Rusia post-bolşevică. Când studiem Epoca Luminilor recunoaştem că destinul nostru ca români a fost influenţat pozitiv de ideologia lui Condillac, dar prea adesea uităm că a fost influenţat negativ de ideologia Montesquieu-Voltaire-Gibbon.  Ideologie care desfiinţa conceptul geopolitic Romania, concept creat în primele patru veacuri ale erei creştine. Iar aici teologia politică a Sfântului Părinte Ierarh Vasile cel  Mare a jucat, –şi joacă încă–, un rol covârşitor care este complet neglijat, obliterat, de ideologia rusească a lui Karamzin, continuatoare  de facto a stilului Gibbon. Reamintesc că ideologia Montesquieu-Voltaire-Gibbon a înlocuit  Romania cu Bysance.  Contra Reforma în şcoala noastră-i studiată prea puţin, motivul fiind acela că noi sîntem un popor ortodox, ceea ce-i foarte adevărat. Dar în mişcarea de Contra Reformă, papa de la Roma acţiona şi ca un patriarh al  Apusului, cu drepturi şi obligaţii impuse în secolul V de centrul Bisericii Universale de la Constantinopol. În numele acelor vechi drepturi şi obligaţii, Contra Reforma îl angajează pe  Mihai Viteazu pentru a cuceri Stambulul şi a permite să fie reinstaurată acolo capitala Bisericii Universale. Ideologia iluministă Montesquieu-Voltaire-Gibbon funcţiona ca reacţie laică întârziată la Contra Reformă, şi ea nega în esenţă ROMANIA, construită de jurişti romani geniali ca primul stat de drept din istorie (vezi ce spunea Will Durant)!  Ideologia lui Mircea Vulcănescu îşi aproprie această ROMANIA –  primul stat de drept precum şi conceptul cetăţenesc romanitas. Când vorbim despre ‚neamul românesc’, despre ‚sufletul românesc’, vorbim de fapt despre drepturile noastre cetăţeneşti ! În fine, ideologia Montesquieu-Voltaire-Gibbon constituie impulsul pentru expansiunea Rusiei în Polonia, în spaţiul nord-pontic (vezi construcţia geopolitică apocaliptică NovoRossiia) şi în peninsula balcanică. Dacă îi interpretăm corect pe Theodor Adorno şi Simon Sebag Montefiore, atunci putem spune de asemenea că ideologia Montesquieu-Voltaire-Gibbon a permis trecerea de la interpretarea marxistă a comunismului la interpretarea leninist-stalinistă. Aspectele acestea ideologice trebuie mereu amintite atunci când vorbim despre agresivitatea Rusiei în oricare postură posibilă : ţaristă, bolşevică şi post- bolşevică.

Titus Filipas

Etichete: , , ,


%d blogeri au apreciat asta: