“Crizele pâinii”

“Crizele  pâinii”, –ori mai degrabă crizele preţului  pâinii–,  în Franţa Vechiului Regim erau frecvente. Oricum, recolta de grâu a Franţei din anul 1774 fusese mediocră, speculatorii vor mări imediat preţul făinii, ceea ce creează o nemulţumire imensă printre  oamenii simpli,  şi aproape o stare insurecţională  denumită  « La guerre des farines ». În Confesiunile lui Jean– Jacques Rousseau, carte publicată în 1782, apare un ecou al acelor probleme  : “Enfin je me rappelai le pis-aller d’une grande princesse à qui l’on disait que les paysans n’avaient pas de pain, et qui répondit : Qu’ils mangent de la brioche.” Pentru a rezolva problema pâinii în Franţa prin ‘principiul substituţiei’, Louis XVI  îl va sprijini  deschis pe farmacistul  militar Parmentier care vroia să  răspândească şi în Franţa  cultura cartofului pe care o învăţase în Germania, unde fusese ţinut prizonier  în ‚războiul de şapte ani’. În memoria colectivă a poporului parizian, regina Marie-Antoinette ar fi pronunţat la Versailles,  într – o seară din octombrie 1789, comentariul  : “S’ils n’ont pas de pain, qu’ils mangent de la brioche!”,  vorbind despre manifestanţii Parisului care  cereau scăderea preţului pâinii. În realitate, regina Marie-Antoinette nu a pronunţat niciodată acea frază, nu şi-ar fi permis aşa ceva. Expresia respectivă este numai un prefabricat de succes al propagandei anti – Bourbon engleze. Propagandă ce a folosit, ca punct de plecare, un excerpt deformat din Confesiunile lui Jean– Jacques Rousseau. Dar chiar şi în articolele din presa politică americană de acum, presupusa frază a Mariei Antoaneta : “Let them eat cake!”,  se repetă  extraordinar de frecvent,  în scopul denigrării unui adversar.  În fine, să adaug că există chiar şi un musical  extrem de simpatic din anul 1933, „Let ‘Em Eat Cake”,  cu muzica lui George Gershwin.

Titus Filipas

Etichete: ,


%d blogeri au apreciat asta: