Pax Mongolica

Voi aminti drept alt « rău » adus de mongoli pe lume (http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/documentar/gingis-han-erou-sau-orchestrator-de-genocid-200800.html ),  chiar Pax Mongolica, primul timp când au fost unite pe uscat  spaţiul danubiano-pontic  cu Extremul Orient. În timpurile Păcii Mongolice, ţinuturile româneşti şi cele coreene se aflau sub aceeaşi stăpânire. Fără îndoială că poetul romantic englez  Samuel Taylor Coleridge a fost influenţat de teoria istorică a lui Giambattista Vico atunci când scria poemul Xanadu, cu versuri  despre calitatea vieţii în timpurile de ‚Pax Mongolica’: In Xanadu did Kubla Kahn / A stately pleasure dome decree”. Poate că versurile lui Victor Hugo din poemul ‘Legenda secolelor’ subliniază cel mai bine asemănarea între secolul de Pace Romană, (aproximativ de la anul 100 până la anul 200 al erei noastre), când a avut loc latinizarea Daciei, şi cei o sută de ani de Pace Mongolă, ani aflaţi în veacurile XIII şi XIV, când au căpătat dreptul la fiinţare legală, şi nu întâmplător anume atunci, Principatele Române. Ne-am obişnuit, noi românii, ca Binele să ne vină din Apus, iar Răul de la Răsărit. Dar nu a fost întotdeauna aşa. Emerge  ideea că istoria lumii moderne a început în Eurasia prin Pax Mongolica. Este absentă o uniformitate de opinii între istoricii de diverse naţionalităţi eurasiatice în evaluarea Impactului Mongol asupra lumii. În constatarea acestor divergenţe, să-l cităm de pildă pe profesorul Daniel C. Waugh, de la University of Washington, în Seattle: „Few subjects provoke more heated debate than the impact of the Mongols. Were they primarily a destructive force, leaving a swath of ashes and barren earth, or did they create conditions for the flourishing of cities, trade and cultural exchange across Eurasia? Evil or good? The answer, in fact, is not quite so simple, since it very much depends on when and where we look.  Istoricii maghiari au cea mai deplorabilă opinie despre marea invazie tătară. La origine ei înşişi un popor nomad şi pastoral, maghiarii au căutat în primul rând terenuri bune pentru păşunat, în Pustă  şi de-a lungul râurilor din Transilvania, unde au măcelărit fără milă populaţia romanizată de la câmpie şi din locurile joase. Chiar şi atunci, nu doar în vremurile noastre, o asemenea acţiune se chema genocid. Aproape întotdeauna când analizează Pax Mongolica, istoricii introduc în discuţie şi o anumită conotaţie ecologică. Astfel, neamul de păstori al tătarilor caută să ocupe aceeaşi nişă ecologică pe care o aleseseră şi o câştigaseră pe vremuri maghiarii. Din această cauză, conflictul de interese între tătari şi maghiari s-a dovedit a fi deosebit de violent şi sângeros,  în fapt alt genocid. Pe de altă parte, fără ajutorul aproape divin al acestei mari invazii mongole, procesul de maghiarizare a românilor ar fi continuat ; până  şi moţii din Munţii Apuseni s-ar fi transformat de mult într-un fel de secui care au reuşit să îşi uite complet identitatea, crezându – se maghiari ! După ce au cucerit  Eurasia ajungând până în Tailanda, nohaii au fost capabili să-i garanteze securitatea Eurasiei, bogăţia şi  liniştea,  în Pacea Mongolă de o sută de ani. Drumurile mătăsii erau atunci sigure. În cartea  „Plagues and Peoples”, istoricul William McNeill descrie totuşi difuzia  rapidă a bolilor pe acele drumuri. Şi nu doar McNeill spune asta. Majoritatea istoricilor care s-au ocupat de invazia mongolă şi de Pax Mongolica afirmă ca ele au creat condiţiile pentru Marea Ciumă, supranumită  Moartea Neagră, care a lovit Europa acelui timp. Dacă invazia mongolă a stricat raporturile de putere în Europa, Moartea Neagră a schimbat radical şi dramatic structura demografică  a statelor europene ale timpului. Era ca şi cum un pachet de cărţi de joc ar fi fost amestecat din nou, schimbând împărţirea norocului pentru popoare. Cu un destin anunţat de „kurzi ai Europei” în anii de după 271 ai erei creştine, românii capătă, chiar fără să  ceară, de la cumpliţii tătari liniştea şi răgazul de a-şi clădi în Romania Orientală, pe temeliile Romaniei veneţiene şi, mai ales, Romaniei genoveze, două principate ale lor. Astfel că Ţara Românească  şi Moldova, –Iflak şi Bogdan, cum le vor zice osmanlâii–,  aveau să fie alte două « rele » adăugate  de mongoli în lumea europeană.

Titus Filipas

Etichete: , ,


%d blogeri au apreciat: