Chestiunea banilor de la FMI

În chestiunea banilor de la FMI, trebuie să spunem deschis că noi luăm bani exogeni, fiind obligaţi să plătim cu bani endogeni fungibili. Am trăit deja înainte de 1989 această experienţă care a dus la înfometarea populaţiei României. Raportul Tismăneanu insista asupra rolului nefast jucat de influenţa lui Kim Ir Sen asupra gândirii voluntariste a dictatorului Nicolae Ceauşescu. Lucrurile nu stau chiar aşa. Nicolae Ceauşescu aplica în mod clar o regulă de cut-off în relaţia sa de natură doctrinară cu dictatorul nord-coreean Kim Ir Sen. Mult mai periculoasă pentru România a fost relaţia amicală dintre Nicolae Ceauşescu şi preşedintele American Richard Nixon. Sub mandatul lui Richard Nixon se produce o turnură majoră în politica monetară americană. Dolarul nou tipărit pe hârtie nu mai este acoperit de o rezervă în aur păstrată la Trezorerie (regula se păstrează şi acum). Aceasta înseamnă că toate naţiunile care vroiau să se industrializeze rapid, iar aceasta nu se putea face decât prin cumpărarea de tehnologie nouă pe dolari americani furnizaţi de Banca Mondială, trebuiau să plătească hârtia verde ieşită din tiparniţa americana, –şi acesta este un exemplu de bani exogeni fictivi pe care îi primim şi în împrumuturile de acum de la FMI–, cu bani endogeni/fungibili, adică plata în termeni foarte concreţi provenind din economiile lor reale. Semnalele publice dezvăluite de preşedintele Traian Băsescu privind banii de la FMI erau firave : 1/în ianuarie 2009, preşedintele Traian Băsescu anunţa faptul că România nu este în criză financiară. 2/ în martie 2009, mesajul preşedintelui Traian Băsescu era schimbat radical. Se spunea foarte clar, într-o declaraţie televizată, că România este obligată să preia în sarcina datoriei publice a României, datoriile private ale firmelor străine cu filiale în România. Administraţia prezidenţială nu dădea mai multe detalii (de ce?, aici intervine elementul ocult). Îndrăznesc  să expun rezultatele căutărilor mele. Am găsit din vreo trei surse cam acelaşi rezultat. Deci răspunsul meu nu-i pripit. Datele pe care le iau în considerare sunt centrate pe reuniunea G20 din 2009. Găsesc un comentariu francez pertinent : +on crie victoire au G20 en transférant les déficits privés des banques sur les déficits publics. Vu les montants en jeu, ce sont tout simplement les comptes publics qui trinquent. Un petit rappel sur cette règle du capitalisme : privatiser les gains mais mutualiser les pertes!!+ Timingul pregătirilor pentru G20 explică şi cele două declaraţii contradictorii făcute de Traian Băsescu. Chiar dacă unii sunt în extaz faţă de performanţele de “mare lider” ale preşedintelui Traian Băsescu, –să reamintim, ajuns preşedintele României prin graţia străinătăţii–, eu susţin în continuare că linia de politică macroeconomică trasată de Traian Băsescu înseamnă moartea economică a României, dacă nu chiar şi moartea României ca stat naţional. Reamintesc, linia de politică macroeconomică trasată de Traian Băsescu poate fi caracterizată prin sprijinirea cererii agregate pe termen scurt, cu imense îndatorări suverane ale statului românesc care la indicaţiile venite de la un comitet de experţi al grupului G20 a transformat datoriile private ale unor companii străine ce activează în sectorul financiar, instituţii financiare cu filiale prezente şi pe piaţa din România, în datorie publică a statului român. Această datorie va fi plătită de generaţiile viitoare ale României (dacă va mai exista România). Este o politică anti-naţională, anti-românească.

Titus Filipas

Etichete: , ,


%d blogeri au apreciat asta: