N. D. Cocea despre 1907

Citesc pe blogosferă : “N. D. Cocea a devenit celebru in anul 1907 cand a publicat in revista Facla cifra de 11.000 de tarani omorati de armata romana. Minciuna care a fost propagata si tinuta vie de comunisti aproape un secol.” O tratare foarte superficială a fenomenelor româneşti din anul 1907. Oricum, există o analogie perfectă între fenomenele româneşti din anul 1907 şi   fenomenele româneşti din decembrie 1989, când domnul Silviu Brucan pronostica 60 000 de morţi. Ştim că înaintea “evenimentelor din decembrie”, Silviu Brucan făcea frecvent naveta între Moscova şi Washington, cu scurte opriri şi în capitala României. Aşa că dacă fenomenele româneşti din decembrie 1989 au avut un pronunţat iz internaţionalist, la fel se poate spune despre fenomenele româneşti din anul 1907. Caracterul internaţionalist al anului 1907 este   subliniat doar în fugă de Stelian Tănase în cartea “Racovski. Dosar secret”. Vorbeam despre caracterul internaţionalist al fenomenelor româneşti din anul 1907. Cât de internaţionalist a fost ? Certamente, evenimentele anului 1907 trebuie văzute în context balcanic şi în context istmic (baltico-pontic).  Comportarea, mai mult chiar, atitudinea tinerilor ofiţeri români, –printre care se afla şi locotenentul Ion Antonescu–, a fost urmărită cu viu interes de către un grup de observatori alcătuit din tineri ofiţeri din armata otomană detaşaţi în Macedonia Vardarului, aflată atunci în Rumelia imperială. Imediat după ce văd comportarea şi atitudinea absolut implacabilă a ofiţerilor români pentru salvarea statului, tinerii ofiţeri din armata otomană formează gruparea Junii Turci, destinată salvării statului lor. Britanicii, a căror acţiune foarte hotărâtă era în fapt ghidată de un grup de interese (obscure atunci), îl foloseau pe colonelul T.E. Lawrence, faimosul ‘Lawrence of Arabia’, pentru destrămarea Imperiului Otoman. De ce să nu spunem că a existat şi un interes   armenesc în acea acţiune anti-otomană, cel puţin aceasta a fost percepţia Junilor Turci. Visul armenesc a fost justificat, el avea un solid temei istoric, un temei existent chiar înainte de crearea Imperiului Otoman. Repet, eu nu redau decât interpretarea Junilor Turci a visului armenesc. Într-adevăr grandios, însă el era bine justificat de evenimente din istoria armenească. Astfel, la un moment dat în istorie, anvergura Armeniei era între Armenia din Caucaz (Armenia Mare) şi Armenia din Cilicia (Armenia Mică), pe malul Mării Mediterane. A fost realmente acesta “visul armenesc” în evenimentele care au precedat “genocidul armenesc” ? Nu ştiu, însă aceasta a fost interpretarea Junilor Turci. Care au acţionat în “genocidul armenesc” la fel de implacabil ca şi ofiţerii români în reprimarea răscoalei de la 1907. Să nu înţelegem că Junii Turci erau sălbatici, erau barbari. Dimpotrivă, erau foarte culţi şi pro-occidentali. Filozofia pe care o adoptaseră era pozitivismul francezului Auguste Comte, unde Observatorul, obiectiv şi rece, joacă un rol capital. În filozofia franceză a lui Condillac, pe care românii o adoptaseră la începutul secolului XIX, în şcoala de la Sfântu Sava, Observatorul este doar “statuie cu simţire”. Dar în pozitivismul lui Auguste Comte, Observatorul devine şi Agent. De fapt ideea aceasta nu îi aparţine lui Auguste Comte, el doar o preia din Antropologia Pragmatică dezvoltată de ideologia clasică germană. Comunismul se naşte tot dintr-o asemenea amalgamare între Observator şi Agent. Junii Turci au acţionat în “genocidul armean” pentru salvarea statului la fel de implacabil ca şi tinerii ofiţerii români în reprimarea răscoalei de la 1907. Aşa că în ceea ce priveşte “11 000 de ţărani români” împuşcaţi în răscoala de  la 1907, nu există doar sursa N. D. Cocea, există de asemenea sursa “Junii Turci şi genocidul armean”.

Titus Filipas

Etichete: , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: