Archive for mai 2010

“May the Force be with you!”

mai 29, 2010

@Adrian Năstase : “May the Force be with you”. Fraza care a intrat în cultura populară odată cu filmele “Star wars” este o lectură şi interpretare a teoriei lui Kurt Lewin privind managementul schimbării psihologiei sociale a grupurilor, a psihologiei societale în managementul politic, către un anumit obiectiv dorit. Dumneavoastră vorbiţi despre folosirea reţelelor sociale pentru “politica 2.0” (http://nastase.wordpress.com/2010/05/27/upgrade-spre-politica-2-0-2/ ). Bun, aceasta este o schimbare tehnologică în cultura organizaţională. Dar mai există şi schimbări organizaţionale de natură strategică, structurală (eu am tot vorbit aici despre rolul reformelor structurale în politica ofertei de relansare a României, ce Românie?, evident zic despre Romania 2010.0), atitudinală şi comportamentală. Pentru succesul schimbării societale spre ţinta dorită, omul politic autentic trebuie să fie atent la toate aceste aspecte.

Titus Filipas

Alchimia şi binomul spirit-materie

mai 29, 2010

Alchimia priveşte  reacţiile chimice prin prisma binomului „spirit- materie”. Putem aserta că din această motivaţie  a scris Vasile Lovinescu pagini de alchimie. Să  reamintesc şi lecţia  amestecată de alchimie şi metalurgie fizică din  Scrinul negru:  « Un tânăr ţinu foarte mult să arate lui Ioanide laboratorul de metalurgie al cărui şef  era şi în care se făceau probele fizice şi chimice ale fierturilor din cuptoare. Îl puse pe arhitect să privească printr- un  microscop o bucată de fier polisat, luminat astfel încât să i se vadă structura. Acesta văzu un desen persan, o inflorescenţă ca de alge plutind în ape./  – Fierul, mai negru decât Saturn, mărturisi Ioanide, conţine în el paradisuri. »

Titus Filipas

IMM-urile din UK

mai 29, 2010

Ca politician, David Cameron este acum unul dintre principalii beneficiari ai politicii macroeconomice pusă pe roate când Gordon Brown a fost PM.  Gordon Brown a sprijinit foarte mult IMM-urile prin cadrul normativ favorizant. Adevărul este că în ultima  perioadă IMM-urile din UK au înregistrat un export de produse, şi eu vorbesc aici despre produse ale economiei reale, iar nu de produsele-surogat ale branşei financiare a economiei, deci subliniez că IMM-urile din UK au înregistrat un export de produse extrem de intens. Un recent studiu Barclays mai arată că temele prioritare pe agenda managerilor de IMM –uri din UK sunt : 1/ crearea de locuri de muncă (dar angajarea acolo se face pe bază de nepotism, ceva tipic în colbertism, deci IMM –urile sunt un sistem de economie tradiţională, împotriva căruia la noi a luptat intens comunismul) ; 2/ învăţarea continuă la locul de muncă, astfel vorbim despre ameliorarea continuă a resursei umane angajate, chiar la locul de muncă ; 3/ dezvoltarea afacerii prin creşterea sistemului economic al companiei.

Titus Filipas

„Garda moare, dar nu se predă !”

mai 27, 2010

Grigore Ureche scria despre bătălia de  la Valea Albă (Războieni, 1476)  propoziţia ce mă  înfioară : „Viteajii cei buni au pierit cu totul atunce”. Suferim şi acum.

Titus Filipas

Trianon versus Kakania

mai 27, 2010

Vezi articolul “Trauma Ungariei: 90 de ani de la Trianon”, la http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/documentar/trauma-ungariei-90-de-ani-de-la-trianon-187822.html. A câta Ungarie este aceasta ? Pentru că dacă vorbim despre Ungaria medievală sau Hungaria-1, aceasta a fost desfiinţată de Soliman Magnificul prin bătălia de la Mohaci. Abia un prinţ latin pe nume Eugeniu de Savoia, care înţelegea româneşte dar nu ştia boabă maghiară, creează artefactul politic pe care îl putem numi Hungaria-2. Câţi dintre locuitori ştiau limba maghiară? Oricum, cel puţin jumătate dintre magnaţii maghiari din secolul XVIII habar n-aveau de limba maghiară! Din aceste motive trebuie să insist, Hungaria-2 creată de Eugeniu de Savoia nu era propriu-zis Ungaria. Abia la 1867, extremiştii maghiari forţează Compromisul Ausgleich care creează monarhia chezaro-crăiască ori statul KundK, supranumit de Musil Kakania, pe care eventual o putem numi Hungaria-3. Tratatul de la Trianon a desfiinţat Kakania, de ce atâta supărare acum ? Adolf Hitler a reînfiinţat Kakania prin Diktatul de la Viena. Dar Adolf Hitler a fost un perdant în cel de al doilea război mondial. Da sau nu ?

Titus Filipas

Ideologia anti-Romania

mai 26, 2010

Văd cum se exprimă o înfloritoare ideologie anti-românească. Ceea ce nu arată decât ignoranţă, ignoranţă, ignoranţă. Şi lipsa de cunoaştere a conţinutului unor texte fundamentale despre istoria noastră. Însă ideologia anti-românească a fost precedată de ideologia anti-Romania. Denumirea Imperiului bizantin era de fapt Romania, mulţi sunt complet ignoranţi despre acest fapt istoric.  Abia în Epoca Luminilor, Montesquieu, Voltaire şi Gibbon înlocuiesc ideea de Romania cu aceea de Bysance, într-o ideologie anti-Romania ce aserta, cu prea mare trufie, superioritatea civilizaţiei Occidentului faţă de civilizaţia din Romania Orientală, în primul rând civilizaţia ariană din ‘Romania timpurie’ a secolelor IV, V, VI. Dar în Occidentul European se dezvoltă acum o mişcare culturală pro-Romania, contrară ideologiei anti-Romania promovată de Montesquieu, Voltaire şi Gibbon. Citez dintr-un studiu: +Montesquieu used the word „Byzantine.” The word „Byzantine” denoted the Empire and connoted its supposed characteristics: dishonesty, dissimulation and decadence. The English scholar Edward Gibbon in his Decline and Fall of the Roman Empire treated the Empire after the sixth century as an epic of unrelieved degradation and corruption. The people who lived in the „Byzantine Empire” never knew nor used the word „Byzantine.” They know themselves to be Romans, nothing more and absolutely nothing less. By transferring the Imperial capital from Rome on the Tiber to the New Rome on Bosphorus, dubbed Constantinople, the Emperor Constantine I had transferred the actual identity of Rome to the new location. Long before Constantine I, the idea of „Rome” had become dissociated from the Eternal City on the Tiber. For a Roman meant a Roman citizen, whereever he lived. Before the Imperial period, in 89 BC, a Roman law had granted Roman citizenship to people throughout Italy. Afterwards, citizenship became extended to an increasing number of people in different parts of the Empire. In 212, Emperor Caracalla declared all free persons in the Empire to be Roman citizens, entitled to call themselves Roman, not merely subject to the Romans. Within a few decades, people begin to refer to the entire Empire less often [in Latin] as „Imperium Romanorum” [Domain of the Romans] and more often as „Romania” [Romanland]+  Unii cred că democraţia achiziţională de acum, în cadrul căreia americanul mediu are o amprentă ecologică a consumului ca şi cum i s-ar cuveni cinci planete Pământ virgine, este o democraţie autentică. În realitate, democraţia statului de drept a fost elaborată în texte gândite de jurişti romani străluciţi în primele două secole din era creştină. Acele acte sunt popularizate pentru cunoaşterea noastră modernă de către Will Durrant. Filosoful Constantin Noica îl numeşte pe Will Durrant “autor second”  pentru că era doar un popularizator de idei valoroase. La Păltiniş, Constantin Noica le-a vorbit “discipolilor” Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu despre cartea lui Will Durrant care populariza întemeierea democraţiei statului de drept de către juriştii romani. Cartea lui Will Durrant era liber accesibilă atunci cel puţin la una dintre bibliotecile mari din Bucureşti. Gabriel Liiceanu refuză să amintească acele discuţii despre Romania cu legionarul Constantin Noica. De fapt, Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu îl vizitau pe Constantin Noica la Păltiniş din cu totul alte motive decât acela de a învăţa ceva de la el.  Constituţia Antoniniană de la Anul Domnului 212 oferă drepturi romane, cetăţenia romană, autohtonilor din teritoriile cucerite de Imperiul Roman. Efectele romanizării se produc accelerat. Practic, la 285 AD, Imperiul Roman se transformase în Romania. Istoriografii de la Oxford University consideră că atunci începe şi lumea modernă. În secolul XVI, Nostradamus  considera că Romania încă există, şi făcea predicţii pentru viitorul ei cel puţin până la Anul Domnului  3797. Dimpotrivă, Voltaire, unul dintre suţinătorii ideologiei anti-Romania, scrie în “Istoria regelui Suediei, Carol al XII-lea”, carte publicată la 1730, că teritoriul vechii Dacii era locuit atunci de greci. În secolul XIX, Mihai Eminescu îl contrazicea pe Voltaire în celebra sa DOINĂ “De la Nistru pân’la Tisa”.  De foarte multe ori sursologia lui Mihai Eminescu rămâne  ascunsă şi nebănuită. De exemplu, care este sursa ideilor din poemul Luceafărul ? Până nu demult, teoria intelectualului evreu Moses Gaster,   o ipoteză literară despre influenţa textelor neamţului Richard Kunisch asupra Luceafărului eminescian, era la noi sacrosanctă. Dar în vremea studiilor sale în Occident, tănărul cărturar ortodox român Cristian Bădiliţă descoperă, iată!,  documente ce racordează tema Luceafărului eminescian la iluminismul scoţian din secolul XVIII. Mergând pe calea deschisă de cărturarul Cristian Bădiliţă în cultura română, aflu cu plăcută uimire că Mihai Eminescu primise inspiraţia pentru poemul Luceafărul din prima carte a lui Enoh, la care el accede prin mijlocirea unor tălmăciri, prezentări şi sinteze în limba germană. Este într – adevăr remarcabilă extensia influenţei culturale a  iluminismului scoţian asupra culturii române!  Când Limba Română era aproape sugrumată de  jugul fanariot, cartea ‘1 Enoh’ fusese adusă  la 1773 din Etiopia în Europa de către exploratorul scoţian James Bruce. Acela care descoperise şi izvoarele  Nilului Albastru. Acum ştiu de ce vroia Mihai Eminescu să înveţe a citi  în slavonă. Pentru acces la cartea ‘2 Enoh’, ce exista doar  în slavona foarte veche. Mihai Eminescu  arăta un deosebit respect (sau poate interes intelectual special) faţă de  gramatica generativă bizantină instituţionalizată  în textele din  Oikumena slavonică. Această  gramatică va fi de altminteri şi nucleul de autentificare pentru ideologia panslavistă din secolul XIX. În anul 1733, unul dintre nepoţii lui sir Isaac Newton, un nepot pe nume Benjamin Smith, publica un fragment din cartea  “Observations upon the Prophecies of Daniel, and the Apocalypse of  St. John”. Acolo, sir Isaac Newton scria : “Dacia was a large country bounded on the south by the Danube, on the east by the Euxine sea, on the north by the river Neister and the mountain Crapac, and on the west by the river Tibesis, or Teys, which  runs southward into the Danube a little above Belgrade. It comprehended the countries now called Transylvania, Moldavia, and Wallachia, and the eastern part of the upper Hungary. Its ancient inhabitants were called Getæ by the Greeks, Daci by the Latins, and Goths by themselves. Alexander the great attacked them, and Trajan conquered them, and reduced their country into a Province of the Roman Empire: and thereby the propagation of the Gospel among them was much promoted.” Deci săgeata ţintită către Voltaire, versul eminescian “De la Nistru pân’la Tisa”, se bazează pe un text istoric scris de sir Isaac Newton. 

Titus Filipas

Tot adevărul

mai 25, 2010

Tot adevărul este abil mascat de autorităţi în cazul Mona Muscă (aşa cum este mascat şi în cazurile Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu). Ce spun autorităţile despre cazul Mona Muscă? Faptul că doamna Mona Muscă a dat o duzină de declaraţii la securitate. Ceea ce este foarte credibil, convingerea mea este că autorităţile nu mint. Dar, totuşi, nu au apărut decât două dintre acele declaraţii, cu un conţinut extrem de benign, despre nişte cetăţeni români, declaraţii ce semănau mai mult cu nişte caracterizări bune ale unor colegi de la locul de muncă. De ce nu au apărut celelalte ? Foarte probabil  pentru că era vorba în ele despre atitudinea (codul de valori) unor cetăţeni străini veniţi temporar în România din ţări islamice. Faptul că nu au fost date publicităţii acele declaraţii despre cetăţeni islamici aflaţi pentru studiu în România, se explică prin aceea că duplicate fidele ale respectivelor declaraţii fuseseră trimise pentru analiză şi interpretare la serviciile speciale din ţări democratice precum SUA şi Israelul.

Titus Filipas

Laleaua turcică

mai 25, 2010

În cotidianul România liberă a apărut articolul  : “Cui îi este frică de Ungaria Mare” (http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/dosar/cui-ii-este-frica-de-ungaria-mare-187539.html ), care a stârnit o mulţime de comentarii. Este absurd să vorbim despre maghiarii din România, când este vorba numai despre maghiarizaţii din România. Faptul e dovedit de simbolul Lalelei, de imaginea Lalelei transformată în simbol politic de maghiarizaţii din România. Pentru că laleaua a fost adusă în Europa abia de către sultanul otoman Soliman Magnificul, acela care a desfiinţat Hungaria-1 în bătălia de la Mohaci. Hungaria-2 a fost construită de prinţul latin Eugeniu de Savoia, care înţelegea româneşte, dar nu pricepea boabă din maghiară, o limbă altaică, înrudită cu limba coreeană şi limba turcă. Această înrudire cu limba turcă explică de ce după bătălia de la Mohaci, maghiarii au fost uşor turcizaţi. Ei nu doar că au fost uşor turcizaţi, dar au şi incorporat în imaginile lor folclorice simbolul turcic al Lalelei lui Soliman ! În fine, maghiarizaţii din România au fost generaţi prin etnogeneza forţată pentru Hungaria-3 iniţiată la 1867 de Compromisul Ausgleich care a creat dualismul chezaro-crăiesc sau „K und K”, numit de Robert Musil „Kakania”. Dacă scriitorul Marko Bela a optat pentru Kakania, aceasta arată şi calibrul său intelectual absolut insignifiant. De altminteri cărţile sale nu sunt cumpărate nici de maghiariazaţii din România, aşa cum pretinde pentru a-şi justifica averea ! Dar Marko Bela ascunde maghiarizaţilor din România faptul că îndemnul său politic îi condamnă la o accentuare a sărăciei şi la condiţia de slugi în Ungaria !

Titus Filipas

Lunea Penticostală

mai 24, 2010

Este de fapt vorba despre Cincizecime, ziua naşterii bisericii creştine, la început cu 3000 de suflete. Apostolii capătă de la Duhul Sfânt darul cunoaşterii graiurilor pe care nu le cunoşteau până atunci. Apostolii pleacă apoi să ducă Vestea cea Bună neamurilor care vorbeau acele graiuri. Dar, categoric, cei 3000 de creştini botezaţi la Cincizecime au fost primii palestinieni, chiar dacă mai înainte fuseseră evrei drepţi.

Titus Filipas

“George Bacovia a fost fericit”

mai 24, 2010

Citesc pe blogul http://sufletbantuit.wordpress.com/2010/05/24/daca-pana-si-george-bacovia-a-fost-fericit-noi-ce-mai-asteptam/#comment-2 , poezia “În fericire”, de George Bacovia

 “Sunt clipe când toate le am…

Tăcute, duioase psihoze –

Frumoase poveşti ca visuri de roze…

Momente când toate le am.

Iată, sunt clipe când toate le am…

Viaţa se duce-n şir de cuvinte –

Un cântec de mult… înainte…

Momente când toate le am…”

Dacă până şi George Bacovia a fost fericit , noi ce mai aşteptăm.., spune bloggerul.

Mai înainte citisem indiferent poezia. Mulţumesc pentru focalizare … George Bacovia trăia într-o lume în care metanarativul conta. Dar lumea postmodernă nu mai crede în metanarativ.

Titus Filipas