Corneliu Coposu şi Petre Roman în conivenţă

Totul arată că Ion Iliescu dorea să menţină stabilitatea economică a României după anul 1989. Pământul agricol, pădurile şi apele (inclusiv Delta Dunării) trebuiau menţinute în proprietatea statului, aşa cum spune şi Maurice Allais care a primit premiul Nobel pentru economie „for his pioneering contributions to the theory of efficient utilization of resources.” Pe la mijlocul lunii ianuarie 1990, într-o discuţie televizată, Ion Iliescu reuşise să îl convingă şi pe Corneliu Coposu. Seniorul, într-o săptămână sau două, şi-a schimbat cuvântul. Ba, mai mult, Corneliu Coposu a intrat în cârdăşie cu alogeno-cominternistul Petre Roman. Complicitatea dintre Petre Roman şi Corneliu Coposu la distrugerea economiei României imediat după 1989 poate fi dată ca exemplu concludent de “studiu de caz” în cărţile doctrinare privind demantelarea eficientă, şi absolut ştiinţifică, a economiei unei ţări. A fost o “lucrătură măiastră”, dar în sensul cel mai negativ. Cred că domnul Ion Iliescu a mai avut intuiţia negativităţii acestora în acţiunea lor concertată pe plan economic şi politic. Repet, ceea ce au făcut Petre Roman şi Corneliu Coposu a fost o demantelare  ştiinţifică  a economiei României. Cel mai simplu model abstract pentru economia unui stat este ‘sistemul ricardian cu două sectoare economice’ (“two-sector ricardian system”). Discutam mai înainte –pe alte fire– despre faptul că David Ricardo preluase idei de la economistul fiziocrat Turgot în ceea ce priveşte exploataţia agricolă. De altminteri doctrina lui Turgot este perfect reductibilă la înţelepciunea proverbului românesc-răzeşesc-chiaburesc : “Omul sfinţeşte locul”. Sistemul lui David Ricardo descrie economia cu două sectoare esenţiale  : 1/un sector agricol care cultivă şi recoltează cereale necesare pentru alimentaţie; 2/ un sector industrial  care produce stofă de lână de cea mai bună calitate (“velvet” îi spune David Ricardo). În România, lâna de cea mai bună calitate nici măcar nu era produsă în sectorul de stat, nici măcar în cel cooperativizat, ci în sectorul particular. Cred că oierii români înainte de 1989 erau cei mai liberi, mai prosperi şi mai mândri oameni de pe la noi. Însă Petre Roman, ce raţiona şi reacţiona în termeni care i-au fost impuşi de educaţia primită în familia sa de alogeno-cominternişti, îi considera pe oierii români  ca fiind cei mai periculoşi oameni. În consecinţă, decide să distrugă baza prosperităţii lor economice. Prin mijlocirea „uncheşilor securităţii” – aceia care au făcut şi „revoluţia”- Petre Roman a comandat o cantitate uriaşă de lână din Australia, oferită pe piaţa românească la preţuri de dumping. Astfel i-a distrus pe oieri. În ceea ce-l priveşte pe seniorul Corneliu Coposu, prin politica  stupidă de “restitutio in integrum” a distrus agricultura românească. Petre Roman se lăuda ulterior că a “câştigat [şi] pariul cu agricultura”. Prin conivenţa cu seniorul Corneliu Coposu.

Titus Filipas

Etichete: ,


%d blogeri au apreciat asta: