„Coşmarul keynesian” se transformă în „coşmar băsescian”

În România, „coşmarul keynesian” se transformă în „coşmar băsescian”. Economiştii socialişti francezi au subliniat recent că pentru a se putea ieşi din marasmul economic actual, trebuie să fie în modul cel mai categoric abandonată abordarea keynesiană, în favoarea abordării schumpeteriene. Pe blogosferă, numai eu am îndrăznit să amintesc abordarea schumpeteriană în economie. Agenţii provocatori au hăhăit băşteneşte (“suburban” ar fi prea puţin spus) de fiece dată. În fine, viaţa merge înainte. Am spus mereu că imediat după preluarea puterii în primul mandat prezidenţial, linia de politică macroeconomică a României a fost desenată de Traian Băsescu. Dar la început, el mai avea unii purtători de cuvânt (ceea ce nu se mai întâmplă acum). Unul dintre acei purtători de cuvânt a fost Gheorghe Pogea (parcă ministru de finanţe pe atunci).   Din câte am înţeles, acest Gheorghe Pogea a fost vajnic  activist UTC înainte de 1989.  Să îţi imaginezi că un vajnic  activist UTC  studia doctrina economică a lui Keynes înseamnă că  devii cu totul şi cu totul suprarealist. Eu refuz acum să cad în capcana aceasta. Sincer, nu cred că Gheorghe Pogea a studiat vreodată teoria keynesiană. Şi totuşi, atunci când şi-a prezentat programul în 2005, ministrul Gheorghe Pogea nu a expus teoria keynesiană, dar a dat publicului naiv românesc un detaliu, doar un singur detaliu de mare fineţe din teoria keynesiană! Şi anume detaliul care a permis ulterior, care încă mai permite, construirea „coşmarului keynesian” în care ne aflăm acum. Acel detaliu de fineţe amintit de Gheorghe Pogea  se cheamă „keynesian multiplier”. Am reflectat chiar foarte apreciativ atunci : „Ia uite bă!, ce bine a pătruns Gheorghe Pogea  subtilităţile doctrinei keynesiene ! ”.  Dar pe atunci nu ştiam că Gheorghe Pogea  fusese mai înainte doar un mizerabil activist UTC, inevitabil mizer în performanţa sa intelectuală. Acum văd că se vehiculează intens pe blogosfera românească germenii unei teorii  a conspiraţiei căreia eu personal tind să îi dau din ce în ce mai multă crezare. Câteva elemente ale respectivei teorii a conspiraţiei : 1/ În 2005, Gheorghe Pogea a fost pregătit de cineva, venit din exteriorul  României, ce anume să spună privitor la politica macroeconomică a României. 2/ Multiplicarea keynesiană a cheltuielilor publice  în România, din 2005 şi până acum, a creat  mare parte din datoria suverană a  României, şi o amplifică de la o zi la alta, chiar la timpul prezent. 3/. Vă rog să mă credeţi că reducerea pensiei mele cu două milioane de lei vechi îmi va reduce drastic nivelul de viaţă. Spre bucuria indecentă a unor „colegi de blogosferă”. Dar juisarea lor obscenă faţă de suferinţele pensionarilor cu pensii mici, (vorbesc despre o pensie la limita de vârstă, după o muncă de o viaţă, după o contribuţie de o viaţă la fondul de pensii din care s-a furat ulterior pentru „bugetul consolidat), nu va ajuta România. Este doar un sprijin abia mascat pentru linia de politică macroeconomică trasată de Traian Băsescu.

Titus Filipas

Etichete: ,


%d blogeri au apreciat asta: