Cred că nu vor supăra câteva consideraţii privind investiţiile în infrastructură. După Simon Kuznets, există o ciclicitate de aproximativ 18 ani în legătură cu investiţiile în infrastructura unei ţări. Tot Simon Kuznets observa că evoluţiile în infrastructură sunt intim corelate cu fluxurile demografice, fluxuri de intrare în ţară, fluxuri de ieşire din ţară. Degradarea infrastructurii feroviare în România, degradare pe care şi eu o deplâng, este legată de plecările masive din ţară ale oamenilor activi, am înţeles că 2 milioane „decreţei” au plecat. Dezvoltarea infrastructurii pentru IT, –România este în grupul ţărilor foarte dinamice, mult înaintea USA–, înseamnă poate şi o dezvoltare a suprastructurii, nu chiar exact în sens marxist fiind definită de noi suprastructura, mai mult în sens cognitiv. Or, aceasta conduce neapărat, sau trebuie să o luăm ca pe un indiciu, la dezvoltarea unor forţe de producţie noi, legate de knowledge şi know how. În termenii doctrinei economice, aceasta este o dezvoltare de tip schumpeterian. Reamintesc că Joseph Schumpeter aparţinea şcolii austriece de economie politică, surprinzător pentru mine să văd că şcoala austriacă de economie politică urma în siajul ideilor lui Destutt de Tracy. Şi economia politică modernă în România, vorbesc despre România secolului XIX eliberată din jugul fanariot, adică România când se pun bazele primei modernităţi, foloseşte ca sursă de inspiraţie în primul rând ideile lui Destutt de Tracy. În secolul XX, această economie politică modernă din România îl formează pe Nicolae Georgescu-Roegen. În America, Joseph Schumpeter şi Nicolae Georgescu-Roegen au colaborat foarte bine, şi explicaţia ar putea fi foarte bine influenţa formatoare a ideilor lui Destutt de Tracy asupra celor doi economişti de marcă.
Titus Filipas
Etichete: Destutt de Tracy, Infrastructura, Kuznets, România, Suprastructura, Titus Filipas