Prima împărţire a Poloniei şi pacea de la Kuciuk Kainargi

Citesc pe blogosferă : +Polonezii n-au fost niciodata slugarnici.+

Da, dar au fost provocatori. Pe vremea lui Cuza, o expediţie militară poloneză a încercat să atace Rusia, traversând România. Noroc că românii i-au pus la punct. Mi se pare că a fost făcut şi un film pe tema aceasta istorică, nu ştiu dacă regizorul n-a fost chiar Sergiu Nicolaescu. În fine, polonezii nu încearcă măcar să-şi înţeleagă propria istorie în contextul cultural iluminist din secolul XVIII. Regele Prusiei, Frederic cel Mare, ştia prea bine despre existenţa unui lobby pro-Rusia în Occidentul European, un lobby organizat de iluministul Voltaire. Nu pe gratis, era plătit de ţarina Caterina cea Mare. Acel lobby pro-Rusia va forţa până la urmă încheierea păcii din 1774 de la Kuciuk Kainargi, printr-un tratat care suspenda temporar Capitulaţiunea de la 1740 ce legitima frontiera pe Bug pentru principatul moldovenesc. Doar intervenţia lui Frederic cel Mare a produs oarece întârziere a tratatului care a forţat, dinspre iluminatul Occident European, crearea Rusiei Sudice! Întârzierea provocată de Frederic cel Mare s-a făcut în detrimentul Poloniei. Pentru că mai întâi s-a realizat prima împărţire a Poloniei, apoi a urmat tratatul de la Kuciuk Kainargi. Frederic cel Mare a fost într-adevăr Mare, pentru că a speculat absolut toate oportunităţile oferite de istorie. Ar fi interesant un congres comun al istoricilor români şi polonezi care să analizeze legătura dintre prima împărţire a Poloniei şi  pacea de la Kuciuk Kainargi ce anula drepturile româneşti la frontiera pe rîul Bug (vorbesc despre Bugul pontic).

Titus Filipas

Etichete: , , ,


%d blogeri au apreciat: