Plec de la articolul http://www.dilemaveche.ro/sectiune/din-polul-plus/articol/l-am-mo%C5%9Ftenit-pe-aristotel-prin-musulmani-interviu-cu-sylvain-gougue##comments Ceea ce nu spune Dilema Veche este faptul că propagarea atât de rapidă a Islamului şi, totuşi, totuşi!, asimilarea limbii coranice uniforme de către un mare număr de populaţii eterogene nu s-au făcut doar prin acţiunea forţei brute. Succesele incontestabile dovedite de mahomedanism se pot explica în primul rând raţional. Prin circumstanţa că Islamul respinge imaginile în religie, exceptând caligrafia şi desenul simetric abstract, arabescurile. Să adăugăm că prin această predilecţie pentru desenul simetric abstract, –astfel pe toate desenele din moschei se poate studia aplicativ noţiunea matematică de ‚grup’, mult mai târziu introdusă în ştiinţa abstractă de către matematicianul francez Evariste Galois (1811-1832)–, arabii ne-au demonstrat şi o anumită asemănare spirituală cu vikingii. În condiţiile lumii islamice de la început, gramatica generativă eliberată a impulsionat propăşirea limbii arabe, cât şi o cultură mutazilită care incorpora, înfometată şi devoratoare de cunoaştere, poate cea mai bună parte a culturii elineşti ce ni s-a mai păstrat în afara universului bisericii ortodoxe! Într-adevăr, nu se poate contesta faptul că mutaziliţii reuşesc un fericit transfer al intelectualismului antic, dar şi din Romania Orientală a secolelor IV, V, VI, într-un intelectualism islamic timpuriu, şters apoi de fundamentalismul islamic. Manuscrisele greceşti traduse pe arăbeşte vor fi recopiate succesiv, ştergându- se eventual urma autorului. Astfel că ele vor fi atribuite, fără discriminare, unui autor generic Aristotel, deşi ele nu au fost la origine create cu intenţia de a fi nişte apocrife Aristotel. Avem multe cărţi vechi atribuite acum, mai realist, unui generic Pseudo Aristotel, deşi probabil că sub numele acesta se ascund mai mulţi autori anonimi, unii din antichitate, iar alţii din Romania Orientală care ne interesează pe noi în mod special. Oricum, trebuie să mulţumim custodiei mutaziliste că aceste cărţi minunate mai există, aproape ca un miracol cultural arab! În măsura în care mutazilismul este considerat actualmente, chiar de către intelectualii arabi care îl promovează, drept unica armă raţională a Islamului care s-ar putea opune cu succes, chiar din interiorul sistemului cultural musulman, punctelor de vedere extremiste reprezentate prin salafism (fundamentaliştii sunniţi) ori de către whahabiţi (reformaţi conservativi sunniţi din Arabia Saudită), probabil că numai re-inserţia gramaticii generative în cultura populară islamică s-ar putea dovedi cea mai eficientă politică proactivă de combatere a terorismului. Însă există o criză profundă de cunoaştere a culturii arabe chiar în interiorul agenţiei americane C.I.A. Şi trebuie să adăugam iarăşi ca un precept, faptul că România actuală este obligată prin poziţionarea geografică şi tradiţia istorică să înţeleagă toate arhetipurile culturale majore, mai vechi sau mai noi, din ‚Marele Orient Mijlociu’. Ritmul cheltuielilor SUA în Irak arată că americanii edifică realmente acolo „The Best Democracy Money Can Buy”. Proiectul acestei democraţii a fost denumit de scriitorul american Gore Vidal (născut la 3 octombrie 1925) „Perpetual War for Perpetual Peace”. Să nu uităm că razboiul acesta nedemn a costat România în anul 2005 cel puţin 2 miliarde de dolari USA, în condiţiile în care pensionarii români se sinucideau din cauza sărăciei ! Cât va costa războiul până în finalul „perpetuităţii” sale?
Proiectul „Marelui Orient Mijlociu”, jocul strategic purtat foarte real, jocul care se pretează şi la descifrări în codul din „Historia Hierosolymitana” (1100-1127), proiect pentru implementarea căruia se cheltuiesc sume imense, este dezideratul geopolitic de a face ca visul biblic să devină realitate în „Romania Ierusalimului”. Fundamentaliştii neoprotestanţi americani care l-au sprijinit electoral pe GWB, apoi politica acestuia, consideră că toţi locuitorii din Orientul Mijlociu, fără excepţie, adică atât evreii, arabii, cât şi creştinii tradiţionali, trebuie să se convertească obligatoriu la creştinismul neoprotestant de tip ‚Mega Churches’. Bizară doctrină! Reamintindu-ne codurile parţial dezvăluite pe vremuri de Benjamin Disraeli, jocul real numit „Marele Orient Mijlociu” desemnează o serie nouă de maşinaţiuni brutale destinate câştigării Fertilei Semilune, spaţiu pământesc unde cercetătorii Bibliei localizează geneza ideii de Paradis în religia monoteistă. Încă mai focalizat, „Paradisul preistoric”, ca loc al istoriei reale ce a dat naştere arhetipului cultural chemat ‚Paradis’, ‘Eden’, ori ‘Rai’, este situat între Tigru şi Eufrat. În anul 2004, vrând sa renunţe la înspăimântătoarea ‚memorie selgiucidă’, memorie a ‚supremaţiei turanice’ absolute, proiectul „noului Irak’ desena un stindard nou, în care se găseau, căzute, adică pe partea inferioară a drapelului, două benzi albastre care semănau uluitor cu acele două benzi de culoare „azul” prezente pe drapelul statului Israel modern. Din comentariul totalmente favorabil „noului Irak’, aflam siderat că acele două benzi albastre de pe drapelul unei ţări din Orientul Mijlociu reprezintă Tigrul şi Eufratul. Gândim fără să vrem, gândirea spontană este unica parte de „sălbăticie naturală” din firea omului definit ca ‚zoon politikon’. Din cauza aceasta nu gândim întotdeauna „politiceşte corect”, dacă gândim corect. „Steaua lui David” între cele două benzi albastre are vreo legătura cu „arhetipul Paradisului”? Apoi, principala problemă din Orientul Mijlociu nu este ‚problema democraţiei’, ci ‚problema apei’! Deci care este ponderea adevărată a ‚componentei ecologice’ în proiectul ‚Marele Orient Mijlociu’? Întrebări naturale, impuse de includerea ‚factorului ecologic’ în discursul despre Istorie. Deşi, admitem, ele sunt complet ‚incorecte” din punct de vedere politic. Înţelegerea doctrinelor era de altminteri şi punctul de vedere extrem, –poate fi calificat foarte bine, sau „foarte rău”, şi ca extremist–, pronunţat de marele intelectual şi mult hulitul cărturar al nostru care a fost Vasile Lovinescu. Este semnificativ şi doveditor pentru inchiziţia ideologică internaţionalistă foarte activă care supravegheaza la ora actuală „planisferul cultural”, că ori de câte ori faci tentativa să spui şi câteva cuvinte în favoarea lui Vasile Lovinescu, un mare promotor al valorilor româneşti autentice în cultura de la noi, rişti să fii acuzat că ai introdus în limbaj „derapaje”, –ei da, chiar ăsta-i cuvântul!–, care nu sunt „politiceşte corecte”. De ce? Nu este „politiceşte corect” nici măcar să propui o explicaţie! Am avut, şi avem încă, foarte mari cărturari români bine specializaţi în problemele cele mai acute ale ‚Marelui Orient Mijlociu’. Datorită ştiinţei şi expertizei lor, –acumulată prin infinite eforturi personale, şi oferită gratuit statului român, exact după principiul ‚societăţii deschise’–, România comunistă era considerată la un moment dat a fi avut statutul de ‚cea de a treia putere diplomatică” într-o lume dominată pe atunci de două superputeri. A existat o curiozitate C.I.A. faţă de acest „secret” românesc. Agenţia a dorit să obţină mai multe date, însă practicând spionajul, deşi ar fi putut obţine informaţii mult mai sigure solicitându-le direct autorităţilor române de atunci.
Titus Filipas
Etichete: Andrei Pleşu, Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 