Acuzaţiile de anti-semit

Acuzaţiile de anti-semit vin atunci când antamez chestiuni doctrinare de economie politică, probleme care nu cer “lozinci” ca soluţii, ci rezolvări foarte reale. Dificultatea căutării soluţiilor pentru România se amplifică din cauza “tarelor genetice” produse de jugul fanariot. Sintagma “tare genetice” nu are vreo conotaţie biologică sau rasială, se referă pur şi simplu la pierderea sursei pentru excelenţă a Epocii Luminilor de către poporul român în veacul fanariot. Mărturiseam pe alt fir că sînt refugiat basarabean din 1944, taică-meu lupta pe front în Transnistria, şi maică-mea m-a născut în casa unui ţigan din Băileşti. Deci lucrurile sunt “un pic” altfel decât sunt prezentate acum în mod oficial şi “politiceşte corect”. Pentru că nu a vrut să mintă împotriva românilor şi să inventeze un Holocaust organizat de regimul Ion Antonescu în Basarabia, dizidentul sorocean Gheorghe Ursu a fost ucis. Dar nu din ordinele dictatorului Nicolae Ceauşescu. Pur şi simplu ucigaşul lui Gheorghe Ursu a fost plătit de alte surse. Din cauza aceasta, ucigaşul lui Gheorghe Ursu ştie că are acoperire prin ceea ce “ştie”, prin ceea ce a făptuit la “ordin cu plată”, şi el îşi permite să ucidă mai departe. Din amintirile familiei mele dincolo de anul 1800, deci amintiri din secolul XVIII, cunosc la modul cel mai credibil starea de sărăcie cruntă, repet, sărăcie cruntă, ştiu despre ce vorbesc, adusă peste români de epoca fanariotă. Dacă înainte de epoca fanariotă, cronicarul Miron Costin dădea primul enunţ românesc, genuin, al principiului identităţii din logică, A=A în scriere formală, în epoca fanariotă românii nu mai au drept la acest “bling-bling”, cum este batjocorit principiul identităţii pe blogosferă. Există un ocean abstract de cuvinte strălucitoare, de “blings” peiorative, cuvinte strălucitoare la care românii nu au avut acces în secolul XVIII măcar ca simplă lectură de “bling”, darmite să le priceapă cu ajutorul principiului identităţii, pentru că despre această pricepere a realităţii ca A=A, sau “bling-bling” dacă vreţi să ne referim la cuvintele cele mai noi şi mai strălucitoare. Sunt ele utile ? Citiţi articolele pline de “bling-bling” din The New York Times, unul dintre puţinele ziare din lume care aduce profit proprietarului său, cotat drept cel mai bogat om din lume. Utilitate, utilitate, utilitate, am spus şi repet : +Ion Neculce îl urmase pe Dimitrie Cantemir (şi el tot un “grec”, după iluministul Voltaire🙂 ) în exilul din Rusia lui Petru cel Mare. Acolo se petreceau nişte transformări imense, pe care Ion Neculce, în “naivitatea” lui, nu le înţelege. Poate că nici Dimitrie Cantemir nu le înţelegea prea bine. Abia fiul cel mic al prinţului Cantemir, pe nume Antioh Cantemir, le pricepe. Devăluiam pe alt fir că lucrez la o carte despre dezvoltarea ideilor foarte originale de economie politică la matematicianul Nicolae Georgescu-Roegen. El fusese invitat ceremonios în 1968 să scrie articolul despre utilitate, –“Utility”–, în International Encyclopedia of the Social Sciences, ceea ce a şi făcut. Am rămas curios să aflu motivaţia preferinţei coordonatorilor de la International Encyclopedia of the Social Sciences, pentru acest intelectual format în Europa Răsăriteană. Am fost surprins să constat că originea conceptului de utilitate în Economia Politică poate fi trasată la profesorul de matematică al tînărului Antioh Cantemir ! Era vorba despre Daniel Bernoulli, aflat în Rusia. Mai mult, legitatea “micşorării utilităţii marginale”, esenţială pentru înţelegerea doctrinelor economice de azi, a fost formulată prima oară tot de acest Daniel Bernoulli. Iată deci “O samă de cuvinte” care nu au fost prinse de “naivul” Ion Neculce.+ După publicarea pe un fir al acestui blog, imediat a urmat acuzaţia de anti-semit la adresa mea. “Bietul român” nu are voie să acceadă noua terminologie strălucitoare a lumii, o terminologie în care fiecare cuvânt are şi utilitate, o terminologie care să fie pricepută imediat, “Bling-bling!” sau A=A. Este în fond vechea problemă malthusiană de alocaţie a resurselor rare. Categoric, Malthus a tratat această problemă sordid. Dar înaintea lui, în Franţa Epocii Luminilor, Condillac arătase cum poate fi creată utilitate prin educaţie. Închis în perioada Terorii revoluţiei franceze, Destutt de Tracy salvează latura social creştină din iluminismul francez prin ideologia primară, Ideologia Şcolilor Centrale, cum am numit-o eu. Este un acquis European prins imediat de şcoala de la Sfântu Sava. Acolo ideile primare ale gramaticilor filosofice şi generale scrise de Condillac şi Destutt de Tracy sunt metamorfozate de Ioan Eliade Rădulescu în Gramatica de la Sibiu din 1828. Uitaţi-vă la explozia numărului de periodice româneşti, de tipărituri româneşti în general, începând cu anul 1829. Era nevoie de crearea unei punţi peste un secol de hiatus cultural impus nouă de epoca fanariotă. Românii au pierdut, datorită conivenţei turco-fanariote, Epoca Luminilor din secolul XVIII. Dar apariţia Internetului permite o nouă Epocă a Luminilor. Românii profită din plin de aceasta, ca mişcare foarte rapidă a ideilor foarte noi şi strălucitoare pe care le şi pricep ! Aici poate veni din nou acuzaţia de “legionarism” şi “anti-semitism”. Este din nou chestiunea de alocaţie a capitalului, a capitalului conceptual intangibil, denumit batjocoritor “bling-bling” pentru ca românii să se ferească de el. Este vorba despre un capital conceptual accesibil, ghiciţi cui?, doar acelui grup de interese creat în secolul XIX, şi care tot pedalează de atunci pe ideologia bolnăvicioasă, precară, deviantă, a drepturilor absolute, pentru că de sorginte divină  , ale “poporului ales”.

Titus Filipas

Etichete: , , , , , , , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: