Post-structuralismul istoric al lui Jacques Derrida

Insist asupra studiului dualismelor care creează elitele. După veacul de jugulare fanariotă, elitele româneşti apar prin Ideologia Şcolilor Centrale, un acquis european creat de filosoful francez Destutt de Tracy care metamorfoza în epoca Terorii revoluţionare, iluminimul francez în varianta creştină (chiar social-creştină!) a lui Étienne Bonnot de Condillac. Dar, în interpretarea pe care o dăm post-structuralismului istoric al lui Jacques Derrida, înainte de acea ideologie a naţionalismului românesc creată la începutul veacului XIX, putem spune că distincţia relevantă, care marchează momentul apariţiei „conştiinţei de român”, este păstrată respectuos în interiorul Limbii Române, sub forma antonimiei „român-venetic”. Revin la deconstrucţia lui Jacques Derrida. “Iată ce este deconstrucţia : Nu-i o mixtură, ci o tensiune spirituală a memoriei, a fidelităţii, a păstrării tradiţiei, şi în aceleaşi timp a eterogeneităţii, a noutăţii absolute şi a rupturii.”, l-am tălmăcit aici chiar pe filosoful Jacques Derrida, batjocorit copios de Mircea Cărtărescu. Pseudo – cărturari români din ziua de astăzi, cu prestigiu înalt, îşi bat joc, ignari, atât de filosofia lui Jacques Derrida cât şi de toţi cei care studiază textele sale. Ei nu vor putea pricepe, şi alţii nu vor putea accepta, evenimente majore petrecute în cultura română şi străromână fără a recurge la teoria lui Jacques Derrida, conţinând şi elemente care sprijină indirect protocronismul. De exemplu, numai prin deconstrucţia filosofică a lui Jacques Derrida putem înţelege extraordinarul binom de moarte şi de naştere care se petrec în Romania Orientală a secolului IV. La anul 378, se petrecea la Adrianopole moartea ultimilor romani din partea răsăriteană a imperiului clădit de ei. Iar la 381 AD se recunoştea, în conciliul ortodox de la Constantinopol, ‘socii’—alizarea populaţiilor autohtone, distincte de greci, şi trăitoare în partea răsăriteană a imperiului. Deconstrucţie a existat de exemplu în mişcarea de Contra Reformă a catolicismului, asigurându- i succesul. Tot la fel, numai prin deconstrucţie putem înţelege că germenii pentru Vulgata Contra Reformei provin din aceeaşi Nova Roma a veacului IV.

Titus Filipas

Etichete: , , , ,


%d blogeri au apreciat: