Proiectul PSD pentru educaţie este proiectul clasic al domnului Mircea Maliţa, care a mai fost aplicat odată. Este un proiect care asigură excelenţa în educaţie. Am lucrat pe vremuri în cadrul său. Exista un spirit de emulaţie extraordinar între elevi. Dar deja pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, Herşcovici şi Bercovici luptau împotriva lui. Sunt nume de persoane reale, acesta nu-i antisemitism. Proiectul Mircea Maliţa mai suferă şi de marele defect împotriva căruia luptă cu succes Vladimir Tismăneanu : Protocronismul. Din cauza Raportului Tismăneanu, PSD este foarte timorat să readucă în atenţia naţiei române proiectul Mircea Maliţa pentru educaţie. Şi faptul că PSD nu creează un proiect nou pentru educaţie demonstrează clar că agreează tacit clasicul proiect Mircea Maliţa, cu o excelenţă dovedită de practicarea lui.
Vorbind despre reforma lui Mircea Maliţa, s-ar părea că am dat timpul înapoi. Şi că nu am vorbit despre educaţia în Cetatea Numerică. Într-adevăr, nu am vorbit. Dar, să recunoaştem, nici reforma lui Daniel Funeriu nu vorbeşte despre educaţia în Cetatea Numerică. Insist, reforma lui Mircea Maliţa, care pregătea oamenii întru excelenţă pentru industria românească, permite facil saltul la educaţia în Cetatea Numerică. Spuneam pe alt fir că şcoala românească trebuie să se bazeze şi pe o politică a ofertei, nu doar pe o politică a cererii, aşa cum se face în proiectele Mircea Miclea şi Daniel Funeriu. În secolul XIX, reforma pentru educaţie la noi a început ca educaţia pentru Micul Prinţ (Infantele de Parma, pentru care abatele de Condillac scrisese o raniţă de cărţi). Dacă vrem să construim România în cea de a doua modernitate de după haosul non-valoric postmodernist, cea de “a doua modernitate” a României pe care cumva o presimţea şi Constantin Rădulescu- Motru în urmă cu un veac, este necesară o educaţie pentru Micul Capitalist în Cetatea Numerică. Reforma autentică a şcolii româneşti trebuie să fie începutul real pentru modernizarea societăţii româneşti, “cal de bătaie” pentru propaganda preşedintelui Traian Băsescu. Dar nici unul dintre ideologii din jurul preşedintelui Traian Băsescu nu specifică despre ce fel de modernizare e vorba. Confuzia ideologică profundă este amplificată şi de totala desconsiderare a valorilor româneşti, reflectată în Raportul Tismăneanu. Să îl califici pe un pui de alogeno-cominternist drept mare expert în anticomunismul românesc este jignire adusă logicii elementare a românului, a “bietului român”, văd că sintagma aceasta eminesciană din DOINA supără încă, de aceea ţin s-o repet. Totuşi cred că trebuie să construim proiecte inteligente pentru viitor, pe linia pregătirii populaţiei pentru Capitalismul 3.0. Iar o educaţie în Cetatea Numerică înseamnă pregătirea proactivă a Micului Capitalist. Este şi componenta majoră a politicii noastre macroeconomice. Care nu este incestuoasă, precum politica macroeconomică din ţările anglo-saxone. Tipărirea continuă de bani, cum se întâmplă în USA, este dovada peremptorie a unei politici macroeconomice incestuoase. Apoi, tolerarea şi conlucrarea cu fondurile speculative din City, este indiciu suficient al politicii macroeconomice incestuoase din UK. „Politiceşte corect” ar fi fost să spun eufemistic că exemplele indicate nu sunt semne de bună guvernabilitate. Dar „politiceşte corect” este în acelaşi timp şi atitudine sinucigaşă pentru o naţiune. Este nevoie de atitudine românească, pentru aceasta am pledat, vom pleda. Atitudine care îi supără pe noii fanarioţi care conduc ţara şi lezează orgoliile de respectabilitate ale urmaşilor de alogeno-cominternişti care trasează linia ideologică pentru ca România să “sufere saltul înainte”, cum dezvăluia un pro-fanariot proiectele lor parşive. Să revenim la proiectele româneşti. Reforma educaţiei în România pentru cea de a doua modernitate trebuie să cuprindă crearea structurilor asociative în şcoli, aflate sub acelaşi acoperiş ca structura instituţională convenţională dar bine verificată. Structura prin care se construieşte capital intangibil. Reforma lui Daniel Funeriu insistă că limba română trebuie predată obligatoriu în toate şcolile din România. Ceea ce sună frumos ca terminologie iniţială. Problema este aceea că limba română pentru navigarea intelectuală în cea de a doua modernitate a României este instabilă şi are într-adevăr nevoie de echivalentul unui soft fly-by-wire. Când am ieşit din cumplita epocă fanariotă, Gramatica tipărită la Sibiu în 1828, –era tipărit numai conţinutul bine verificat întru eficienţă al unei gramatici generative şi generale predată la şcoala de la Sfântu Sava–, a provocat imediat o creştere exponenţială a tipăriturilor româneşti. Dar Gramatica de la Sibiu era un prim exemplu de soft fly-by-wire în lumea literelor româneşti. La un moment dat spuneam pe acest blog : Trebuie salvat limbajul românesc unde fiecare cuvânt să fie văzut ca un concept de marketing, şi rescrisă o doctrină economică românească unde fiecare produs oferit pe piaţă trebuie să fie purtător de sens lingvistic. Evoluţia lingvistică în lume este clară: reducţia numărului de vernaculare. Nu cred în victoria vreunei lingua franca, fie şi globish. Civilizaţia românească este scrisă ca gramatică generativă, acesta este avantajul nostru. Începem să scriem echivalentul Gramaticii de la Sibiu pentru secolul XXI. Este un program de muncă imens în faţa noastră, esenţial este să nu îl abordăm în stilul phatic al culturnicilor de elită. Produsul industriilor noi cuprinde un 1/Concept, incorporează o 2/Metodă, mai mult, produsul incorporează 3/Informaţie, fiind chiar vector de informaţie precum Cuvântul, şi în mod necesar şi evident, produsul industrial are o 4/Utilitate şi are o 5/Calitate. Am fost atacat atunci virulent, cu acuzaţia de legionarism. Ce spuneam periculos în fond? Antamam o chestiune economică doctrinară pregătitoare pentru Capitalismul 3.0. Este esenţială această antamare pe fronturi multiple. În cazul reformei învăţământului pentru Capitalismul 3.0, construirea structurilor asociative pentru Agenda 21 de proximitate în şcoli pregăteşte elevul pentru a lucra în cadrul altor abordări de politică macroeconomică, abordări în spiritul principiilor Brundtland. Înainte de a fi pregătit elevul, trebuie pregătit profesorul, institutorul, învăţătorul, în cadrul unor programe de perfecţionare permanentă. Cu o cointeresare materială, el, profesorul din preuniversitar, institutorul, învăţătorul, fiind plătit şi pentru ceea ce învaţă, şi pentru ceea ce implementează în Agenda 21 de proximitate a şcolii, ce aplică el din ceea ce a învăţat. Este un proces anevoios, este un proces de durată, el cere urgent construirea unor Coduri de practică, dar este un proces de construire a capitalului intangibil pentru Capitalismul 3.0.
Titus Filipas
Etichete: Nicolae Ceauşescu, Raportul Tismăneanu, Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 