În vortexul disputelor

Sînt prins în vortexul disputelor (http://nastase.wordpress.com/2010/03/25/edf-acuzatii-mincinoase-respinse-la-washington-decizie-de-achitare-in-sua/#comment-88167 ) pe blogosferă. Chestiunea economică, pentru că despre aceasta e vorba. Nu intru în microeconomie, am mai vorbit despre importanţa IMM-urilor, începând cu secolul XIX, pentru prosperitatea naţiei române. A fost o sinergie extraordinară atunci, între românii din Partida Naţională şi protectorul rus Kisseleff. Sufletul său de rus dekabrist împărtăşea şi el, la fel ca ideologii români din   Partida Naţională ideile lui Destutt de Tracy. A fost în esenţă acela un exemplu de izomorfism normativ. Nu favorizat de greci, repet, grecii au acute probleme economice şi acum. La principiul izomorfismului normativ trebuie revenit, consider eu, însă după modelul legii americane Small Business Act  (http://www.smallbusinessnotes.com/fedgovernment/sba/sbact.html ;   http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/small-business-act/). O aplicare britanică a dus recent la construcţia unui mare număr de IMM-uri în High tech. IMM-uri britanice care îşi exportă produsele. Cred că avem şi noi o asemenea bază în know how. Rămâne numai să aplicăm, pentru IMM-uri, o lege românească foarte bine calată pe modelul Small Business Act. Să adaug că francezii, sub regimul politic UMP, nu au reuşit. Fără îndoială că la noi, în conivenţă cu   exteriorul, există o teamă la nivel Big Brother faţă de trezirea economică a românilor. Şi, zic eu, românii s-au trezit. Aceasta-i interpretarea mea despre cei “douăzeci de ani” anunţaţi de alogeno-cominternistul Silviu Brucan. După cei “douăzeci de ani”, în fine, ai voie să vorbeşti mai documentat împotriva comunismului. Pentru că liderii din PNŢCD şi PNL n-au vorbit, exceptându-l pe liberalul autentic care a fost Dan Amedeu Lăzărescu. El cunoştea mai bine   decât oricine influenţa lui de Tracy asupra ideologiei naţionalismului românesc. Deci vorbesc despre problema economică a României, cea mai acută pentru noi. De nu vorbim, riscăm să murim, noi, românii, într-o lume sordidă,  sordidă, sordidă. Tema abordată de mine, repudiată GeDeSist de alţii, în stilul de miştocăreală à la Pleşu, este malthusiană la maximum. Încă Mihai   Eminescu, –definit singur ca “om de ştiinţă” şi “om de litere”–, spunea că tema economică este chestiunea principală pentru români. La Craiova mi s-a oferit ocazia să citesc pagini din inceptul marelui tom economic doctrinar pe care îl pregătea Mihai Eminescu. Nu i s-a permis să-l termine. Dar el a spus lucruri profetice despre economia în tranziţie a României. Cu insistenţa   multiplu subliniată că trebuie să fie un proces controlat de români. Nu am avut aşa ceva, şi a venit anul 1907. Când armata română a trebuit să tragă în ţărani, pentru a fi salvaţii alogenii. Lucrurile acelea chiar s-au întâmplat. Voinţa implacabilă a tînărului ofiţer Ion Antonescu s-a forjat atunci. În fine, să revenim la priorităţile economice de acum. Domnul Adrian Năstase   trebuie să lupte politic pentru o lege românească bine calată pe modelul american Small Business Act. Aici pe blog, printre comentatori, lucrurile se dezvoltă într-un cadru Malthusian. Nu este prima oară când se întâmplă, este doar nou val. Virulent, @LePrince spune: +Romania trebuie sa sufere un „salt inainte”+. Doamne fereşte ! Chestia cu „saltul înainte” este de-a dreptul  maoistă ! Conchid că oamenii lui Big Brother nu se mai tem de nimic.  Contributorul Victor V. spune despre Small Business Act : + Ideea este excelentă, însă contează modul în care este aplicată. Sincer, nu cred că statul român poate duce până la capăt un astfel de proiect. Va eșua în   birocrație, corupție, favoritisme pentru clientelea politică, ș.a.m.d.Cred că statul trebuie să dovedească mai întâi că poate fi un bun arbitru (nejucător) și abia după aceasta poate încerca și lucruri mai sofisticate. Cred că se poate reuși și fără ajutorul statului. Generația mea (40-45 ani) a terminat facultatea imediat după revoluție și ca atare a ratat repartițiile de stat. Asta ne-a obligat să ne descum cum am putut, majoritatea pornind o mică companie sau plecând în vest (Franța sau Canada). Zece ani mai târziu, o parte dintre cei care au rămas aici au reușit să iși dezvolte companiile până la nivelul de zeci sau chiar sute de milioane de euro, fără a face afaceri cu  statul. Companii cum ar fi Altex-Mediagalaxy, K-Tech/UltraPro, Flamingo Computers (acum fuzionat cu Flanco) – sunt astfel de exemple. E adevărat, în perioada de   “bubble” unii din ei s-au avântat prea mult în dezvoltare, iar criza i-a dus în insolvență. Sunt însă convins că se vor descurca, chiar dacă o iau din nou de la zero. Ce au avut în comun fondatorii companiilor amintite? În primul rând, au terminat o facultate bună, Electronică și Telecomunicații (IPB). În al doilea rând, au ratat ajutorul de stat, repartiția și serviciul “sigur” la stat. În  al treilea rând, au fost la locul și momentul potrivit: companii de retail de   dimensiuni mici/medii, în momentul când creditarea de retail a explodat (2003-2005), ceea ce a făcut ca valoarea companiilor să se multiplice de zeci de ori.Fenomenul se întâmplă periodic și aș recomanda o carte care prezintă foarte  multe astfel de cazuri și explică mecanismul: Outliers de Malcolm Gladwell (tradusă și in română – “Excepționalii”) –  http://en.wikipedia.org/wiki/Outliers_(book)   Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem este: “putem crea condițiile, ca  astfel de fenomene să se întample spontan?”. Raspunsul meu (de libertarian taliban) este DA, cu siguranță. Este suficient ca statul să nu facă nimic, iar nivelul de confort să scadă sub o anumită limită, obligându-i pe cei de 20-25 de ani, care atunci încep să muncească, să devină excepționali prin depășirea  celor 10000 de ore din regula lui Gladwell.  Paradoxal, este nevoie de o criză, pentru ca o generație să producă oameni de excepție într-un anumit domeniu. Mi s-au părut excelente exemplele din IT  (Bill Gates, Steve Jobs, Andy Bechtolsheim, Scott McNealy, Bill Joy – toți născuți în 1954-1955) și avocatură (habar nu aveam că atâtea mari firme de avocatură americane sunt conduse de evrei de origine română sau est-europeană).   Criza există și s-ar putea dovedi o mare oportunitate pentru cei care termină acum facultatea. Pot fi orientați să devină antreprenori și poate mai târziu milionari sau putem să-i protejăm astfel încât să devină rentieri la stat. PS: Deși fac parte din generația de care am vorbit, eu sunt doar o  mediocritate relaxată.+

blogideologic spune: @ Victor V. Pusesem deoparte exemplul “Flamingo Computers/ Flanco”. Văd acum, colegul nostru Ghiţă Bizonu’ s-a prins şi el. Pentru că este vorba pur şi simplu despre o piaţă nesaturată, cu o putere de absorbţie foarte mare în România după 1989. Nu ştiam că absolvenţii de la ISB au dat ritmul în hora managerială de succes de la “Flamingo Computers/ Flanco”. Nu revoc nimic din calitatea pe care am atribuit-o absolvenţilor de la ISB. Dar în succesul “Flamingo Computers/ Flanco” ceea ce a contat mai mult nu a fost învăţătura propriu-zisă căpătată la ISB, cât faptul că ei nu au fost educaţi să fie hermiţi, ci oameni de lume. Iar în ceea ce-i priveşte pe decreţei, îmi amintesc când a venit prima lor serie, la Universitatea din Craiova, parcă erau îngeri, atât erau de inteligenţi şi cuminţi. Făceam un semestru de laborator de Biofizică şi Agrometeorologie, aş putea spune acum că pentru mine a fost experienţa   paradisului românesc. Degeaba unii tipi se lamentează că sunt români, a existat un paradis românesc, chiar şi Ion Eliade Rădulescu a trăit în copilărie acolo, în Nirvana Pastorală românească, Spaţiul Mioritic, cum îi va spune ulterior filosoful Lucian Blaga, de ale cărui idei se rîde copios dar prosteşte pe la GDS şi SAR. Spaţiul Mioritic, paradisul românesc, va fi recreat. Dar nu prin traduceri distorsionate de titluri, precum traducerea românească “Excepţionalii” a titlului cărţii lui Malcolm Gladwell, în realitate titlul complet este “Outliers: The Story of Success”. În povestea de succes de la “Flamingo Computers/ Flanco” nu este vorba despre calitatea de excepţie a majorităţii absolvenţilor de la ISB, calitate pe care nu o neg, ci despre succesul pe o piaţă cu mare putere de absorbţie. Titlul românesc “Excepţionalii” transmite de fapt un mesaj fals. Hai să fim sinceri, nu trebuie să ai prea multă minte, şi multe studii, ca să ai succes în afaceri. George Soros are succes nu pentru că este geniu, insist, George Soros nu este   un geniu!  , ci pentru că a fructificat nişte informaţii primite “from inside”, justiţia franceză a demonstrat aceasta şi a construit un foarte solid dosar împotriva lui. Nu îi dă curs, pur şi simplu pentru că se teme de acuzaţiile de anti-semitism ce ar urma, inevitabil.

Victor V spune: +@blogideologic / Atenție, nu este numai Flamingo-Flanco, mai sunt și Altex-Mediagalaxy,  KTech-UltraPro, Ager Computers și multe altele, de mai mică marime, pe care nu   mi le amintesc acum. Piața nesaturată a existat pentru toți. De ce nu a fost valorificată (de exemplu) de absolvenții Facultații de Comerț (ASE), care în plus aveau și pregătire de specialitate? Explicația succesului lor are legatură nu cu facultatea de Electronică și   Telecomunicații (cursuri, seminarii, examene), ci cu viața de “cămininst” în căminele Electronicii. Imediat după 1989, acolo a inceput să se dezvolte o adevarată “industrie”, cea a producerii de calculatoare personale compatibile Sinclair Spectrum – celebrele, la acea vreme, HC-85. De aici a rezultat și capitalul inițial pentru investițiile urmatoare. Vă rog să-mi dați voie să mă amuz de ideea ca Ghiță Bizonu’ s-ar fi prins de ceva, pe subiectul discutat. De asemenea, îmi este destul de greu sa fiu de acord că pentru a avea succes  în afaceri nu ai nevoie de minte. Îmi e foarte greu să-mi amintesc un om de afaceri care să fie un tâmpit notoriu (nu spun că nu există). Exemplul posibil, cu Gigi Becali, nu stă în picioare, pentru că nu este un om de afaceri. Omul s-a născut cu robinetul de bani în casă (terenurile din Pipera) și a avut nevoie de cineva mai inteligent, ca să-l facă să funcționeze (amintiți-vă cine i-a împrumutat banii pentru cumpărarea terenurilor). Ca om de afaceri, a distrus cam tot ce a cumpărat. Sunt de acord însă cu cea de a doua parte a afirmației, studiile nu sunt  neapărat necesare pentru a deveni un foarte bun om de afaceri. Aș merge chiar  mai departe, studiile universitare terminate devin un handicap. Te fac să  gândești în stereotipuri, iar rețetele despre cum sa devii milionar,   funcționează doar la orele de curs.  Lista celor care s-au apucat de business, renunțând la facultate, după primul  an este lungă: Bill Gates (Microsoft), Steve Jobs (Apple), Larry Elisson   (Oracle), Michael Dell (Dell), Larry Page & Sergey Brin (Google), ș.a.m.d. Fenomenul se repetă și pentru Altex, Flamingo & Co – revoluția i-a găsit în anul II sau III de facultate, iar ce a urmat numai școală nu a mai fost.Referitor la exemplul cu George Soros – nu mă pot pronunța asupra geniului  lui. Este un rechin financiar, care se hrănește cu informații confidențiale pe   care le transformă in oportunități. Exemplul cu SocGen (2.3 milioane $) pare  minor în comparație cu lovitura dată băncii Angliei în 1992 (caștig estimat de 1.1 miliarde $). Din câte imi amintesc, informația crucială a fost legată de decizia Băncii Centrale a Germaniei. Oarecum similar cu ce se întâmpla acum cu Grecia (și prin extensie, cu țările PIGS).  Aș zice că existența rechinilor financiari de tipul lui Soros, pune în pericol existența, ca specie, a “balenelor” guvernamentale. Ceea ce nu este neapărat  un lucru rău.+

@ Victor V. spune:   +Imediat după 1989, acolo a inceput să se dezvolte o adevarată “industrie”, cea a producerii de calculatoare personale compatibile Sinclair Spectrum – celebrele, la acea vreme, HC-85. De aici a rezultat și capitalul inițial pentru investițiile urmatoare.+ Nu ar trebui totuşi să puneţi bemoli la “producţie”  şi “industrie” ?  Căci treaba începe să semene cu aceea iniţiată de George Copos la Ana Electronics. Nu mi se pare cea mai potrivită exemplificare pentru excepţionali, ceea ce nu înseamnă că oamenii aceia din ISB nu-s „excepţionali”, dar din motive care ţin de noua cultură organizaţională (acum, sincer, în toate exemplele pe care le-aţi dat, ponderea de nouă cultură organizaţională este prea mică).  +Aș zice că existența rechinilor financiari, de tipul lui Soros, pune în pericol existența, ca specie, a “balenelor” guvernamentale. Ceea ce nu este neapărat un lucru rău.+, mai spuneţi. De foarte multe ori George Soros a lucrat în conivenţă  ocultă cu “balenele guvernamentale”. În fine, revin la problema SBA, care mă doare. Nu vreau să devoalez tipul de IMM, ca real pol de competenţe, nu glumesc!, pe care l-aş dezvolta eu, cu foarte, foarte multă cultură organizaţională nouă aplicată în el. Dar pentru aceasta chiar am nevoie de cadrul legal creat de o legislaţie românească în adecvare cu Small Business Act. Pentru că este vorba despre contracte pentru competenţe noi ca servicii oferite pe piaţă. Dar sunt atâtea altele de făcut, din fericire pe gratis ! Numai bine,

Titus Filipas

Etichete: Adrian Năstase, Andrei Pleşu, Destutt de Tracy, Ioan Eliade Rădulescu, Titus Filipas