“Sarmis”

Şi Sarmisegetuza/ Sarmizegetusa. Şi Mare Sarmaticum, aşa cum se numea Marea Baltică pe vremea romanilor. Wikipedia scrie că Sarmaţii trăiau în Europa de Răsărit şi Rusia Sudică. Facem noi  ce facem şi ajungem la teme pe care sîntem obligaţi, de dragul adevărului, să nu le tratăm “politiceşte corect”. Rusia Sudică apare abia după pacea de  la Kuciuk Kainargi din 1774. Pentru pacea de la Kuciuk Kainargi făcuse un eficient lobby pro-Rusia iluministul  Voltaire (pe care îl pun pe aceeaşi linie cu baronul Münchhausen şi cu inventatorul butaforiei Potiomkin). Doina lui Mihai Eminescu este în primul rând împotriva tratatului de la 1774 care suspenda Capitulaţiunea de la 1740, tratat internaţional prin care se recunoştea legitimitatea  frontierei răsăritene a principatului moldovenesc pe rîul Bug (vorbesc despre Bugul pontic, nu despre Bugul baltic). În fine, probabil că Sarmis pentru capitală incorpora aluzia la Mare Sarmaticum, şi de aceea romanii au păstrat denumirea pentru capitala situată la Porţile de fier dintre Banat şi Transilvania. Dacia hiperboreană a lui Vasile Lovinescu (un mare intelectual legionar) nu-i oare aluzie la Mare Sarmaticum ? Este interesant că împăratul Aurelian crease provincia Dacia Mediterranea, unde-i de asemenea prezentă aluzia maritimă. “Retragerea aureliană”  de fapt nu a existat. Un istoric apropiat ca timp şi ca loc, vorbesc despre Zosimus, nu aminteşte despre  “Retragerea aureliană”, o percepţie occidentală falsă impusă istoriei noastre antice. Zosimus spune despre faptul că Aurelian plănuia o mare campanie militară în Răsăritul scitic pentru care convocase auxiliari sarmaţi şi alani la fluviul Tanais (rîul Don),  dar a fost omorât de un complot aleatoriu.

Titus Filipas

Etichete: 1774, Mihai Eminescu, Titus Filipas, Voltaire