Din datoria suverană poate rezulta falimentul suveran

În cei cinci ani de mandat Traian Băsescu, “preşedintele jucător”, a fost creat un “montaj financiar” prin care România a devenit o sursă pentru un flux de lichidităţi cu debitul de 1 miliard de euro lunar (aici este vorba numai despre rata dobânzii, nu şi despre achitarea datoriei suverane de 100 de miliarde de euro) către finanţa externă. Pe ce au fost cheltuiţi în ţară cei 100 de miliarde de euro, asta refuză să spună Traian Băsescu !

Asocierea cu un ‘flux de lichidităţi’ este extrem de periculoasă. Băncile Goldman Sachs şi Bank of  America s-au grăbit să restituie Administraţiei USA sumele foarte mari pe care le-au primit  de la Administraţie prin planul de salvare financiară (sau bailout) De ce oare atâta grabă ? Administraţiei USA i s-a adus critica justificată că planul bailout înseamnă de fapt „Socialism for the rich” ! Definiţia ce se dă capitalismului ca „o societate în care se privatizează numai profiturile şi se naţionalizează numai pierderile” este probabil adevărată. Toată evoluţia lumii de după 1989 confirmă această definiţie. Administraţia USA a ripostat la critica adusă, şi a spus că planul de bailout prevede ca ajutorul pe care statul american îl acordă  marilor bănci aflate în dificultate, marilor societăţi de asigurări precum şi marilor corporaţii industriale aflate în stare falimentară, se va fructifica şi se va întoarce socialmente la contribuabil. Pentru că, repet, banii pentru bailout şi stimulus provin de la contribuabil. În principiu, totul este frumos şi bine justificat din punctul de vedere al teoriei financiare. Administraţia USA a cerut în schimbul sumelor acordate prin bailout, mari pachete de titluri financiare (simple hârtii în fond) ca un echivalent. Aici intervine ceva interesant  privind natura acelor titluri financiare. Ele erau acţiuni de tip preferenţial. Or, prin aceste acţiuni de tip preferenţial, se promitea crearea unui flux neîntrerupt de lichidităţi de la acele companii salvate, la statul american. Pe cât timp ? Ani sau chiar zeci de ani! Băncile Goldman Sachs şi Bank of  America s-au grăbit să restituie Administraţiei USA sumele foarte mari pe care le-au primit  de la Administraţie prin planul de salvare financiară pentru a primi înapoi pachetele de acţiuni preferenţiale. Şi astfel „fluxul de lichidităţi” a fost retezat. Toţi cei care au votat pro-Traian Băsescu în 2009, au votat de fapt pentru menţinerea unui „flux de lichidităţi” cu un debit de 1 miliard de euroi lunar (deocamdată) din România către finanţa externă :-). „Fluxul de lichidităţi” periculos a fost prezent în CDS (Credit Default Swap). Bine, noţiunea aceasta se referă la microeconomie. Montajul financiar girat de Traian Băsescu în primii cinci ani de mandat prezidenţial reprezintă un analog CDS la scară macroeconomică pentru România. Din datoria suverană poate rezulta falimentul suveran (sovereign default), adică falimentul României ca stat.  Pentru alt stat condus de un preşedinte portocaliu, vorbesc despre Ucraina, s-a calculat o probabilitate cumulată de faliment suveran egală cu 55% .

Întrebarea este: Va falimenta România ca stat în următorul mandat prezidenţial pentru Traian Băsescu ?

Titus Filipas

Etichete: ,


%d blogeri au apreciat: