Etape spre normalitate

La adresa URL http://nastase.wordpress.com/2009/11/23/basescu-primeste-ceea-ce-merita-normalitate/ , domnul  Adrian Năstase scrie : „scopul comun trebuie sa fie revenirea la normal a politicului din Romania. Pe termen lung, inclusiv cresterea increderii populatiei in procesul politic. Or, toate acestea nu pot fi atinse fara inlaturarea lui Traian Basescu. De aici trebuie sa inceapa drumul de reconstruire a normalitatii Romaniei.”

De acord, dar acestea sunt etape spre normalitate schiţate de omul politic Adrian Năstase. Ele sunt OK, însă judecata ar trebui extinsă pozitiv sau negativ, cum de altminteri se şi întâmplă în paleta comentariilor. Recunosc, îmi plac acele comentarii pozitive care se îndepărtează de la “ţapul” comediei. Mai socotesc că blogul Adrian Năstase are valoarea culturală adăugată prin admiterea comentariilor filtrate ce arată lumii româneşti, lumii româneşti atente şi contemplatoare din Agora ţărănească precum aceea de la Voroneţ,  un condensat al stării limbii române la stadiul dell’arte. Cineva scriind în aproximativă românească,  –ce poţi aştepta de la familia de alogeni din centrala securităţii din Bucureşti?–, ataca orice tendinţă de aducere a limbii române la stadiul celei de a doua modernităţi, a doua modernitate  pentru care pleda Constantin Rădulescu-Motru încă la 1904,  deci alogenul conectat cu centrala securităţii din Bucureşti caracteriza  cea de a doua modernitate  în Concept drept “fascism românesc” şi invoca  imprecaţii à la BHL  împotriva spiritului Nae Ionescu :-). Prelegerile lui Nae Ionescu  din 1926 (arăt cu mare grijă anul, 1926, pentru că unii, aceiaşi 🙂 ,  mă vor acuza de propagandă pentru legionarism!) au fost de o calitate intelectuală excepţională, neegalată până  acum în cultura română. Către sfârşitul primăverii anului 1926, filosoful Nae Ionescu  ţinea  o prelegere lămuritoare despre realitate studenţilor Universităţii din Bucureşti. Din epistemologia kantiană  se ştie că sistemul construit prin  atribuirea de realitate obiectivă percepţiilor este falacios. Prelegerea lui Nae Ionescu  stârneşte  entuziasmul unei generaţii noi. Acea prelegere “kantiană” şi “hegeliană” privind constituţia realităţii prin “conştientizare” a format un Ego naţional într-o naţiune  rămasă practic fără învăţători,  morţi luptând  în primul război mondial, dacă nu a fost cumva hecatombă unde au fost aruncaţi intenţionat de un general francez venit să dea ordine în România ! Ideile din prelegerea  lui Nae Ionescu  descend  fără condescendenţă  în cultura română,   influenţând mai ales „dăscălimea” tînără, ce îşi va construi altfel lecţiile. A  fost un exemplu superb de „top-down approach”,  de abordare conceptuală descendentă ce ar trebui reînvăţată de naţiunea noastră, căci  numai aşa poate fi continuat un Ego naţional românesc. Să mai observ că mijloacele ideologice,  deviante pentru că non-epistemologice,  folosite azi pentru a combate arhetipurile culturale dezvăluite în acea prelegere a marelui Nae Ionescu, o prelegere ideologică primară bazată pe  epistemologia  intelectualismului desacralizat din Epoca Luminilor,  sunt tendenţioase si lamentabile. Prelegerile marelui Nae Ionescu, –unii vor rîde, se vor enerva de anaforă!–, construiesc pentru noi, românii, o punte  imperială de porfir (altă anaforă învăţată de mine din citirea poeziei lui Dimitrie Bolintineanu,  acest “porfir” este anaforă anti-ManolescuetCărtărescu) peste un hiatus arhival impus nouă de Voltaire, de epoca fanariotă lăudată acum dincolo de orice măsură, şi în vădit spirit anti- românesc,  de cărţile publicate de culturnicul Gabriel Liiceanu la editura Humanitas (fosta Editură Politică al cărei patrimoniu a fost predat lui Gabriel Liiceanu de predatorul alogen Silviu Brucan, şi acceptând “darul” din “prada de război” anti-Romania a barbarului  Silviu Brucan, Gabriel Liiceanu s-a aliniat şi el predatorilor de România, ce degradare extremă!), hiatus arhival impus de ideologia păcii de la Kuciuc Kainargi din 1774, o ideologie negată la un moment critic din cel de al doilea război mondial chiar de Winston Churchill şi diplomaţia lui Franklin Delano Roosevelt 🙂 în mesaje către mareşalul român Ion Antonescu. Prelegerile din 1926 ale lui Nae Ionescu depăşesc pseudo-filozofia istoriei scrisă acum de un intelectual francez modest ca spirit. Basmele populare ale românilor conţin mult mai multă filosofie a istoriei decât propaganda lui BHL  pentru “drepturile poporului ales”. De-ntrebi “Ales de cine?”, ţi se aduc imediat furibunde acuzaţii :-).  Chiar şi o relectură în grila celei de a doua modernităţi a textelor regretatului Zaharia Stancu re-statuează valoarea imensă pentru cultura  română a novelei “Desculţ”. Este un text românesc de o subtilitate extremă, cu mai multe cifruri decât  orice roman de Dan Brown! Îmi amintesc că imperativul “Să nu uiţi, Darie!”,  pe care îl citeam în copilărie din textul tipărit pe ieftină hârtie de ziar, se suprapunea şi amesteca alchimic mesajului de ortodoxie  românească pe care îl auzeam în familia mea de refugiaţi basarabeni de la Nistru. Eu sînt sceptic că Vladimir Tismăneanu, coordonatorul marii neruşinări chemată Raportul Tismăneanu, în copilăria lui din Cartierul Primăverii, unde locuiau nomenklaturiştii, auzea ceva despre Sfinţii Ierarhi de la tatăl său Lioncik Tismeneţki, marele prigonitor al românilor din judeţul Soroca în perioada Gulagului din 1940-1941.  Vladimir Tismăneanu şi Horia Roman Patapievici auzeau în copilăria lor din Cartierul Primăverii  numai înjurături către Sfîntul Ierarh Ioan Gură de Aur !

Titus Filipas

Etichete: , ,


%d blogeri au apreciat: