Archive for octombrie 2009

Armenii ar fi de origine traco-ilirică !

octombrie 20, 2009

„Vers 610 av. J.-C., une tribu thraco-illyrienne[4] originaire des Balkans passe en Asie Mineure et se déplace graduellement vers l’est jusqu’au Caucase pour se confondre, sans confrontation semble-t-il, avec le royaume de l’Urartu.”

Sursa   http://fr.wikipedia.org/wiki/Arm%C3%A9nie

Pentru conformitate,

Titus Filipas

Banii îngerilor şi arhanghelul

octombrie 19, 2009

Găsesc pe Web o mulţime de citate din opera “filozofului” Andrei Pleşu ţinute ca  „odor de preţ” pentru cultura română. Aceasta în timp ce revista  DILEMA patronată de culturnicul  Andrei Pleşu publica o mulţime de articole în numărul 265, scrise de autori care premeditat batjocoreau opera lui Mihai Eminescu. În fine, din mulţimea de propoziţiuni scrise de Andrei Pleşu, mă opresc asupra uneia de un hilar nemărginit : “Virtutea privită ca o culme între două depresiuni este monumentală şi inabordabilă.” Web-ul mă informează că este un excerpt din Minima moralia. Ce, Andrei Pleşu este un „moralist”? Morala se ocupă cu judecăţi de valoare, ştiam eu. Or, fraza citată se ocupă cu o analogie etică/geofizică. Problema domnului  Andrei Pleşu este aceea că judecăţile de valoare nu se construiesc pe baza unor astfel de analogii ! Andrei Pleşu nu ştie măcar asemenea lucruri elementare despre morală ? Paul Samuelson spunea că analogiile cu situaţiile din geofizică se pot folosi doar ca surse de inspiraţie pentru enunţuri de teoreme din economia politică.

Astfel, o analogie cu Marile Lacuri din America de Nord a dat  teorema Modigliani-Miller. Franco Modigliani şi Merton Miller au fost profesori la Universitatea din Chicago, oraş aflat pe malul lacului Huron. Teorema Modigliani-Miller afirmă că nu contează structura de capital pentru valoarea unei societăţi. Adică nu contează sursele capitalului investit, fireşte, atâta vreme cât nu este vorba despre bani negri!

Structura de capital pentru o societate se creează din două surse : 1/Din vânzarea de acţiuni. 2/ Din vânzarea de datorie (sub formă de obligaţiuni). Capitalul constituit din vânzarea de acţiuni se numeşte  în limba engleză “equity”. Traducerea pe româneşte equity:echitate este în principiu corectă. Numai că produce un termen de  tipul “false friend”.  Pentru că echitate pe româneşte înseamnă “justiţie naurală”.  

Termenul de capital “equity” se mai poate traduce şi prin “capital de risc”. El înseamnă un fel de capital “pus  la bătaie” de către investitorii într-o societate. Toate pierderile eventuale ale societăţii conduc la diminuarea acestui capital  de tip “equity”. Mai precis, acest “capital de risc” poate fi lovit de efectele :  1/unor judecăţi greşite în managementul firmei;  2/incertitudinilor managerilor asupra mediului economic în care operează firma; 3/altor circumstanţe adverse pentru respectiva întreprindere.

Dar pentru întreprinderile absolut noi (start-ups) unde se aplică noile tehnologii, întreprinderi unde este nevoie de bani mulţi pentru a se constitui capitalul  “equity” sau “capitalul de risc” în operaţiunile curente ale firmei, –şi este vorba despre firme dinamice de risc mare, fiind un aspect de noutate care implică şi fenomenul hype (speranţa frenetică, de multe ori nejustificată) care pot da însă şi  profituri mari în schimbul riscului asumat de către investitori–,  în USA intervin aşa numiţii “Angel Investors”. Aceşti îngeri sunt investitori individuali, dar ei acţionează de obicei în “cete de îngeri” care sunt conduse de un “arhanghel”. Prin “cete de îngeri” şi “arhanghel” trebuie să înţelegem de fapt specialişti de înalt nivel din domeniul tehnologic respectiv, şi care dispun totodată  de mulţi bani pe care sunt dispuşi să îi investească într-o firmă nouă din sectorul  respectivei tehnologii, fiind certamente avantajaţi de faptul că ei o cunosc foarte bine. Aceste “cete de îngeri” posedă aşa numita “core competence” – sau “competenţa nucleară”, pe româneşte (a nu se înţelege oligatoriu “competenţa în fizica nucleară”, dar nu se exclude). Trebuie să pricepem  că “arhanghelul” este specialistul cel mai respectat, de a cărui opinie ascultă toţi “îngerii” din respectivul segment industrial nou.

Titus Filipas

Lupta împotriva negaţionismului

octombrie 19, 2009

Am găsit acest exemplu pe Web. Fiind scris într-o românească extrem de clară, îl redau şi aici:

+Un liceu, o clasă, o tablă, nişte copii ce-şi încarcă memoriile curate cu ce pică din sau pe lângă programele şcolare, de la dascăli cu vocaţie sau care mănâncă o pâine. Recreaţia dinaintea orei de română; pe catedră se joacă fotbal de masă cu monede vechi, mari şi grele iar ca minge, una mică , uşoară, a timpurilor noi. Un copil zburdă pe tabla cu discontinuităţi de planeitate şi culoare, trasând linii albe de cretă la cheremul fanteziei juvenile. Vine Zbirul, un bărbat înalt, de doi poli, păr negru, cărare pe mijloc, sever cât cuprinde, bărbat bine. Din grabă desenul a rămas pe tablă. Cu aerul unui detectv versat priveşte preţ de bune secunde „opera”, îi desluşeşte mesajul şi tună:- Cine a făcut asta ? Nu îşi asumă nimeni răspunderea. Continuă cu o ameninţare mai greu descifrabilă, cum că „opera” maschează crucea gamată a ultimilor mârşavi ai istoriei, reminiscenţe criminale…şi dăi, şi dăi.Şterge cu precizie, cu buretele stors, mai multe linii, descoperind ceva care aducea a cruce îmbârligată (nu-i pronunţ numele ca să nu-i supăr pe cei care ne-au adus comunismul ş-au uitat să-l ia la plecare). Zbirul ne linişteşte, în sensul că discuţia rămâne în clasă, dar să ne băgăm minţile în cap, noi şi cei ce ne învaţă la prostii. Sincer, în afară de făptaş nimeni nu ştia cine a produs desenul ! altfel vai mama lui, doar suntem români .

-Cornele, întreabă misteriosul „artist” nedescoperit nici până azi, ce e aia zvastică ?

-Băi, e o chestie cu nemţii, cu unu’ Hitler, cu războiu…

Vai ce tâmpiţi sunt unii oameni mari şcoliţi !, ş-a zis „artistul”care a mai descoperit, în timp, şi alţi dobitoci chiar mai mari !+

Pentru conformitate,

Titus Filipas

Gestiunea divergențelor legitime

octombrie 16, 2009

Am primit de la criticul literar Dan Culcer un mesaj intitulat  “Gestiunea divergențelor legitime”. Îl redau aici :
+Am ascultat ieri, pe France culture, post de radio câteodată foarte interesant, o dezbatere despre unificarea Germaniei. Unul din participanți, fost ministru de externe al Franței, excelent diplomat, om de o inteligență acută, apropiat de François Mitterand, fostul președinte al Franței, a utilizat o expresie de mare interes pentru analiza unor situații și evenimente actuale : gestiunea divergențelor legitime. Sper că diplomația română va ști să realizeze această gestiune în relațiile cu vecinii noștri din exterior și din interior. Cu Rusia, cu Ucraina sau cu Ungaria, pentru a face publice pretențiile acestor state față de România actuală, atunci când ele exprimă divergențe legitime mascate de discursuri ilegitime dar legitimiste.Și nu doar cu vecinii. Ci cu state unde trăiesc mulți foști cetățeni români. De pildă cu statul Israel, pe tema gravă a găzduirii de către acest stat al unor criminali din aparatul de represiune comunist, din anii 45-55, emigranți care nu au fost niciodată cercetați pentru faptele lor pe teritoriul românesc. Sau pe tema cercetării comparate a datelor demografice de emigrare și imigrare din perioadă 1939-1965, pentru a clarifica contribuția autorităților române la salvarea populației de origine iudaică în timpul războiului ca și contribuția demografică a României la stabilizarea și dezvoltarea economică a statutului Israel, prin aflux de populație și de cadre de înaltă calificare produse de învățământul din România. Teme de cercetare pentru oamenii de știință din cele două țări, care pot contribui la gestiunea pașnică și lucidă a divergențelor legitime. / Dan Culcer, scriitor, ziarist+

Pentru conformitate,

Titus Filipas

Cazacii

octombrie 11, 2009

Cel mai proeminent personaj al cazacilor zaporojeni a fost hatmanul Bogdan Hmelniţki (născut în anul 1595? — decedat la anul 1657, şi hatman în perioada 1648 – 1657). Portretul  lui Bogdan Hmelniţki  este reprezentat pe bancnota de 50.000 de ruble transnistrene din anul 1995. Principalul rol jucat de cazaci în recenta Respublika Transnistria a fost  persecutarea şi uciderea populaţiei autohtone româneşti din Transnistria. În anul 1654, prin tratatul de la Pereiaslav, hatmanul Bogdan Hmelniţki închină căzăcimea zaporojană Rusiei. Deci de la anul 1654, cazacii zaporojeni devin “cazaci ai Rusiei”. Aşa se explică şi misterul apariţiei cazacilor din Kuban, care au “rusificat” partea situată între Munţii Caucaz şi Marea Azov. Toată lumea avizată ştie că acei cazaci zaporojeni, care după 1654 deveneau prin  acte “cazaci ai Rusiei”, au ocupat după tratatul de la Kuciuc Kainargi din 1774 bazinul hidrografic al rîului Kuban, transformându-l  prin brutala politică a  faptului împlinit în “teritoriu din Rusia Sudică”. Despre răscoala lui Emilian Pugaciov ce să spun ? Unii se plâng că Emilian Pugaciov şi toţi partizanii lui cazaci au fost ucişi la ordinele ţarinei Caterina cea Mare de trupele generalissimului Suvorov (portretul generalului Suvorov  este tipărit pe un timbru din Respublika Transnistria).  Dar ce a uitat să spună propaganda de îndoctrinare pro-căzăcească, este faptul că Emilian Pugaciov îşi însuşise identitatea soţului decedat (ţarul Petru al III — lea) al Caterinei cea Mare. Pentru Caterina cea Mare problema înfrângerii  acelui pretender fals soţ  şi a partizanilor lui era o chestiune de viaţă  sau moarte! Despre Ilia Repin (1844 -1930) ? Deşi născut ucrainean, el devine partizanul ideologiei ruseşti a pan-slavismului, o ideologie care apare în secolul XIX, la scurt timp după ce apăreau ideologia deviantă comunistă şi ideologia deviantă sionistă. Folosesc termenul de  “ideologii deviante” pentru toate cele trei, numai pentru că erau abateri de la principiile ideologice primare stabilite de gânditorul  Destutt de Tracy. Ideologia  pan-slavistă vroia un mare imperiu, care pe axa  nord-sud  s-ar fi extins din Finlanda până la Marea Adriatică ! Faptul că Ilia Repin îmbrăţişase ideologia panslavistă este dovedit de faimosul tablou al principalului ideolog rus pan-slavist din secolul XIX, vorbesc despre Ivan Sergheievici Aksakov (1823 – 1886). Portretul lui  Ivan Sergheievici Aksakov  a fost pictat de Ilia Repin. Acum, vorbind despre tabloul intitulat “Scrisoarea cazacilor zaporojeni către sultanul Mehmed al IV-lea”, trebuie să comentez în primul rând că el este doar mostră grafică de propagandă rusească panslavistă. De altminteri în perioada stalinistă, numeroase timbre şi afişe vor transmite imagini inspirate din acel tablou şi augmentate cu imagini de forţă stalinistă. În al doilea rând trebuie să spun că istoriceşte, Ilia Repin era prea puţin documentat. Sultanul Mehmed al IV-lea se ocupa cu vînătoarea, nu cu administrarea documentelor din cancelaria Imperiului Otoman. Nu spun că administrarea documentelor din cancelaria Imperiului Otoman nu era foarte bună şi foarte corectă, în special de către vizirii din celebra şi puternica familie Köprülü. Dar tabloul lui Ilia Repin este un document doveditor foarte important acum pentru istoria drepturilor româneşti pe spaţiul dintre Nistru şi Caucaz. Ilia Repin pictează în acel tablou personaje purtând costume populare purtate de români. Ilia Repin nu a pictat decât ceea ce a văzut cu ochii lui. Deci în realitatea acelui timp din Rusia Sudică după care se documentează concret Ilia Repin,  românii sunt întâlniţi în tot spaţiul nord-pontic la apus de Munţii Caucaz. Acest tablou al lui Repin are  valoare ca document grafic pentru istoriografia românească!
Titus Filipas

“Quantitative easing” pe româneşte

octombrie 11, 2009

A sili pe un popor să înveţe altă limbă însemnează a-l tâmpi, a-l face intelectual inept, deci şi economic şi politic inept.”,scria Mihai Eminescu. Criza economică de acum şi încercările de a-i găsi rezolvarea au creat totodată o mulţime de termeni în globish. Unul dintre aceştia este mai cunoscut sub acronimul QE. Care provine de la sintagma “Quantitative easing”. Pe româneşte, “Quantitative easing” s-ar traduce prin sintagma mai prelungită: “Politică monetară neconvenţională”. Care înseamnă politica dusă de unele bănci centrale de a crea bani „ex nihilo”, adică fără suport în economia reală. Aceşti bani fictivi sunt daţi apoi unor instituţii financiare de rang mai mic, contra unor titluri financiare eliberate de acele instituţii, titluri financiare care intră în posesia statului. Stat care este format din contribuabili. Care vor plăti până la urmă în bani reali.  Cuvântul ‘Quantitative’ se referă aici la faptul  că a fost creată o cantitate specifică de bani. Cuvântul ‘easing’ se referă la  reducerea presiunii asupra băncilor rămase fără lichidităţi, şi care au primit banii creaţi „ex nihilo”. Care este natura banilor creaţi prin politica de  Quantitative easing ? Aici nu există unanimitate. Monetarismul îi consideră bani exogeni, în vreme ce unele doctrine economice heterodoxe îi consideră bani endogeni. Motivul pentru această ultimă interpretare ? Quantitative easing ar fi un răspuns la „cererea de credit”.

În general o bancă de tip central (Fed sau BCE) poate să influenţeze economia unei regiuni (statul federal USA, ori zona euro din UE) prin două tipuri de politică monetară, foarte distincte. Primul tip de politică monetară se referă la intervenţii în economie prin rata dobânzii bancare directoare şi prin tipărirea de bani. De obicei se începe cu micşorări graduale ale ratei dobânzii bancare directoare. Asta are efect de stimulent  al economiei. Dar la un moment dat, inerent, se ajunge la rata dobânzii bancare directoare „zero” (sau foarte aproape de zero). De la acest moment începe tipărirea de bani. Dar amândouă abordările ţin de acelaşi tip de politică monetară. Însă tipărirea de bani are efect asupra economiei numai până la o frontieră chemată „capcana de lichiditate” (liquidity trap). De la acest moment, orice injecţie de bani în economie nu mai are efect, cererea de bani devine elastică. Destul de recent a fost inventat un nou tip de politică monetară care  poate să treacă peste „capcana de lichiditate”. Cel de al doilea tip de politică monetară este desemnat prin acronimul QE (de la Quantitative Easing). Aici se începe printr-o  operaţiune pe piaţă deschisă  (Open Market Operation sau OMO). Foarte recent, domnul Jean-Claude Trichet, preşedintele Băncii Centrale Europene, a ordonat o asemenea operaţiune pe piaţă deschisă (care este de fapt doar prima parte din QE). Astfel, BCE a început să cumpere obligaţiuni de stat ale ţărilor fragile din zona euro. Ceea ce a redus presiunea de creştere a dobânzii promise de aceste obligaţiuni de stat la maturitate. BCE a făcut o politică monetară bună, printr-o operaţiune pe piaţă deschisă, dar nu a făcut un QE complet. Pentru QE complet ar trebuie să înscrie aceste titluri cumpărate în bilanţul de patrimoniu, prin ceea ce se cheamă  „expanding the balance sheet”(extensia bilanţului de patrimoniu).

Titus Filipas

Modelul economic francez

octombrie 10, 2009

@ Adrian Năstase (http://nastase.wordpress.com/2009/10/09/exemple-de-masuri-anti-criza-1/  ), Dacă tot ne raportăm la modelul economic francez, unde  proiectul post-belic  rezultat din voluntarismul şi intelectualismul generalului Charles de Gaulle a permis fenomenul de prosperitate şi optimism chemat “les trente glorieuses”, de ce să uităm dezvoltările sale cele mai recente : 1/ Sprijinirea IMM-urilor care se pot integra în poli de competitivitate. 2/  Modularea învăţământului astfel încât să creeze absolvenţi posedând competenţe care le permit să lucreze în întreprinderile deja existente în polii de competitivitate, ori să creeze ei înşişi IMM-uri noi în cadrul polilor de competivitate.

http://crise.blog.lemonde.fr/2009/01/28/la-cle-est-dans-la-creation-de-valeur-ajoutee/

http://crise.blog.lemonde.fr/2009/10/09/les-hautes-technologies-peuvent-creer-de-lemploi-dans-la-region/

http://crise.blog.lemonde.fr/2009/01/27/de-lindustrie-a-lindustrie-de-pointe/

Am dat mai sus numai trei adrese URL cu postări şi comentarii pe acele teme, dar blogul merită răscolit, sunt o mulţime de idei interesante privind experienţa franceză de a transforma industria franceză în “industrie de vîrf”, şi de a adapta învăţământul francez la noile cerinţe ale economiei. Ce se poate spune despre experienţa românească ? Referitor la primul punct, un coleg de pe blog care semnează ALM povestea (şi este foarte credibil) cum a creat un IMM încadrabil într-un pol de competitivitate. Şi cum statul român l-a sabotat în permanenţă. Referitor la cel de al doilea punct, pot să vorbesc despre experienţa românească din perioada interbelică în Basarabia. Acolo statul român a integrat înalta competenţă a intellighentsiaei ruse albe emigrate în Basarabia după Revoluţia Rusă, într-un sistem de învăţământ românesc ţintit spre anumite competenţe care permit angajarea imediată pe piaţa muncii la absolvire. Tatăl meu a fost produsul finit al acestui sistem de învăţământ românesc din Basarabia. Acea platformă de învăţământ şi producţie din Basarabia constituie un minunat exemplu de aplicare a “politicii ofertei” pentru relansarea economică după primul război mondial în Basarabia. Ca structură de organizare era gimnaziu+liceu agroindustrial+licenţă (mă rog, în terminologia de atunci era o pregătire ca subingineri). Competenţele furnizate de acel original sistem de învăţământ românesc pentru Basarabia erau : agricultură, viticultură, pomicultură, silvicultură. Un coleg al tatălui meu a scris apoi o celebră carte  de ampelografie. Acel autor al cărţii, pe nume Dvornic, un refugiat basarabean, nu a reuşit totuşi să avanseze mai mult de gradul de asistent la Institutul Agronomic din Bucureşti. Dar conducerea  Institutului Agronomic din Bucureşti a rămas extrem de mirată atunci când un profesor universitar american (şi totodată expert consultant pentru exploatările viticole din Napa Valley) a vizitat Institutul Agronomic din Bucureşti doar ca să stea de vorbă cu acel Dvornic, pe care îl considera drept unul dintre cei mai mari specialişti mondiali în ampelografie!

Titus Filipas

Deconcentrate

octombrie 8, 2009

@ Adrian Năstase, Nu vreau să fiu critic (faţă de un fost coleg parlamentar al dumneavoastră), ci doar  comentator constructiv  al excerptului : +nea Petrica,viitor Cotrocelu… spune: octombrie 7, 2009 la 7:11 pm / Adriane-schimati mii de Directori in deconcertate,dar-”Art. VIII. – Persoanele isi pastreaza statutul si celelalte drepturi prevazute de lege, iar contractele de management educational, respectiv contractele de management incheiate de acestea, aflate in derulare la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, isi produc efectele pana la expirarea termenului pentru care au fost incheiate sau, dupa caz, pana la data la care intervine un motiv legal de incetare sau reziliere a acestora. “/Ordonanta de urgenta 105/2009 privind unele masuri in domeniul functiei publice, precum si pentru intarirea capacitatii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor masuri privind cabinetul demnitarului din administratia publica centrala si locala, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local+, http://nastase.wordpress.com/2009/10/07/antena-3-ora-20-10/ .

Focalizez mai întâi discuţia pe termenii “deconcertate”, “deconcentrate”. Este evident că primul e folosit în mod eronat, iar al doilea este incomplet definit. DEX spune despre verbul  “a deconcentra” doar că înseamnă “A repartiza pe un spațiu mai larg.” (corect, însă prea restrictiv, reprezintă doar una din conotaţii), şi că provine “din fr. déconcentrer”. Sigur, în excerptul citat, termenul “deconcentrate” are conotaţia folosită în reforma din administraţia franceză. Înţeleg că termenul a fost introdus la noi de guvernarea domnului Călin Popescu-Tăriceanu. Din păcate,  la noi guvernul nu dă şi explicaţii lexicografice privind termenii noi pe care îi foloseşte. Aceasta spre deosebire de guvernul francez, unde sunt prezentaţi termenii noi chiar în monitorul oficial.  Lexicografii francezi ţin cont de aceste intervenţii ale guvernului în vocabular, şi uneori, după un “mandat” al puterii politice, le introduc sau nu în dicţionare (vezi de exemplu chiar noua ediţie a dicţionarului Robert) în funcţie de adoptarea neologismului respectiv de către populaţie. Cred că ar trebui să ţineţi cont în viitorul dumneavoastră de lider politic şi de această experienţă pozitivă franceză. Am înţeles, din excerpt, că în aceste “deconcentrate” administrative ar fi vorba de asemenea şi despre “contracte de management educational”. Aici intru într-o temă despre care eu am mai vorbit pe  blog. În această “deconcentrare de management educaţional”, România are deja o experienţă din secolul XIX. Probabil că agentul Vasile se va speria, crezând că vreau să amintesc iarăşi de Şcoala de la Sfântu Sava. Nu te teme,  Vasile!, România are şi altă  experienţă  educaţională pozitivă din secolul XIX, anume “sistemul educaţional monitorial”.  A fost acela un real succes, “sistemul educaţional monitorial” a creat mulţi oameni mari pentru România.  La noi este cunoscut şi ca “sistem lancasterian”, după numele educatorului englez Joseph Lancaster (1778 – 1838).  Prioritatea  inventării  “sistemului educaţional monitorial”, aşa cum recunoştea  Joseph Lancaster însuşi într-un articol din 1803, îi aparţine de fapt educatorului scoţian Andrew Bell (1753–1832). Este în fond, aş spune eu, din nou influenţa pozitivă a iluminismului scoţian, care până la 1789 comunica ideatic cu iluminismul francez. Căderea Bastiliei în revolta populară “a maselor” producea  şi  moartea iluminismului francez. Ramura Condillac din iluminismul francez este reluată în deschiderea thermidoriană şi inclusă în ideologia lui Destutt de Tracy. Mihai Eminescu vorbeşte despre evenimente în poemul Memento mori : „Şi poporul muge falnic, ca un ocean trezit;/ Sfarmă tot şi pe-a lui valuri, ce le urcă cu mândrie,/El înalţă firi cumplite, care-l duc, o vijelie,/Să îngroape sub ruine, ce-n picioare a strivit./ Şi prin negrele icoane unor zile fără frâuri,/Unde viaţa e-o scânteie, unde sânge curge-n râuri,/Palid, adâncit, sinistru, trece tigrul Robespierre:/Şi privirea-i sângeroasă s-alintează ca spre pândă:/Căci ce scrie e-o sentinţă, ce gândeşte e-o osândă —/ Într-un cran săpat ca-n piatră fierb gândirile-i de fier./ Dar el cade — şi s-aşază ale mării nalte unde.” În tematica mult mai recent privind reţelele neurale, este reamintit “sistemul educaţional monitorial”. Şi reţeaua “deconcentratelor”, dacă vrem să funcţioneze bine, ar trebui de fapt considerată o reţea neurală. Eu am vorbit pe blog despre “deconcentrarea” marelui proiect “Agenda 21 a României” în mai multe  Agenda 21 regionale, folosind ca bază de împărţire regională bazinele hidrografice ale rîurilor, fiecare Agenda 21 regională fiind deconcentrată în agende 21 judeţene şi locale. În fine, vorbind despre “politica ofertei” pentru relansarea României în cea de a doua modernitate, vorbeam despre structurile asociative în învăţământul preuniversitar, aflate sub acelaşi acoperiş al şcolii ca şi structura instituţională actuală a învăţământului românesc. Pentru fiecare şcoală din învăţământul preuniversitar românesc, în această “politică a ofertei” pentru relansarea României, eu văd înfiinţată o Agenda 21 de proximitate a şcolii, organizată în primul rând de profesorii şcolii care se pricep. Deci este vorba despre un nou tip de cultură organizaţională, şi, de ce nu?, de reluarea în formă  nouă a “sistemul educaţional monitorial”. Cred că România nu a murit, şi poate fi reconstruită în cea de a doua modernitate care urmează postmodernismului fără valori  impus după 1989 de culturnicii GDS consideraţi a forma “elita intelectuală” 🙂 a României.  

Titus Filipas

Corecţii la un editorial

octombrie 7, 2009

Este vorba despre editorialul publicat de Jurnalul Naţional la adresa URL http://www.jurnalul.ro/stire-editorial/lovitura-de-stat-continua-523170.html

Preşedinţia lui Băsescu pare să fie dominată de valori constante.”, scria domnul  Adrian Năstase în editorialul respectiv.

Probabil „non-valori” aţi vrut să spuneţi, comentez eu. Sigur, valorile determină atitudinea pentru om. Dar termenul atitudine se foloseşte şi pentru sondele spaţiale robotizate. Acolo defineşte  orientarea robotului spre ţinte în spaţiu. Eu aş fi spus : „Preşedinţia lui Băsescu pare să fie dominată de ţinte constante.” De ce am intervenit ? În cultura medievală populară de la noi, valorile erau definite prin sintagma “puterile fără trup”. Şi, bineînţeles, îngerii sunt “puterile fără trup”. Arhanghelul Mihail era supranumit, în limbaj medieval, „căpetenia  peste cetele de puteri fără de trupuri”.

Titus Filipas

Starea economiei americane

octombrie 6, 2009

Este cunoscut proverbul despre starea economiei USA care influenţează restul lumii. De aceea merită să privim mai atent. Institutul pentru managementul ofertei (ISM, care urmăreşte 80% din activitatea economiei americane) spune că marile bănci merg bine. Ştiu că marile bănci s-au grăbit să restituie statului american mare parte din sumele primite prin bailout. Ce înseamnă aceasta, când dolarul este foarte slăbit? Contribuabilul american a fost din nou păcălit. Trebuie să mai înţelegem că dolarul este numele de “acţiune” sau “activ financiar” pentru statul american  considerat în totalitate ca o corporaţie. Utilizarea forţei de muncă în USA este foarte scăzută. Asta spune  mult despre “vigoare” şi “optimism” în economia americană. Ce face piaţa metalelor industriale? Nu se spune nimic strident pozitiv despre cupru, dar se spune despre aluminiu. Alcoa Inc., producătoare de aluminiu, şi companie blue chip în indicele Dow Jones, merge bine. De aici creşterea indicelui Dow Jones şi altor indicatori de piaţă. Problema cea mai acută în economia americană este aceea că nu se mai nasc modele economice noi. Dar mai apar, pe undeva  prin lume, modele economice noi ? Toată creşterea economică se bazează pe devierea fluxului de risc înspre biodiversitate, inclusiv în Brazilia. A, da, şi se mai vorbeşte despre creşterea vertiginoasă a companiilor din Cloud Computing care vor detrona în curând Microsoft. Dar fermele de servere pentru noile companii de Cloud Computing vor consuma  energii exorbitante. De unde energia ? Fără îndoială va fi un nou atac la ecologie şi biodiversitate. În fine, ISM arată ceva optimism în industria serviciilor. Dar m-ar fi interesat un optimism vizibil în producţia motoarelor Diesel de mare putere.

Despre economia europeană ce să spunem ? Văd că ţarul Vladimir Putin a pus knutul pe firma de automobile Renault. O fi de bine, o fi de rău ?

Titus Filipas