@ Adrian Năstase (http://nastase.wordpress.com/2009/10/09/exemple-de-masuri-anti-criza-1/ ), Dacă tot ne raportăm la modelul economic francez, unde proiectul post-belic rezultat din voluntarismul şi intelectualismul generalului Charles de Gaulle a permis fenomenul de prosperitate şi optimism chemat “les trente glorieuses”, de ce să uităm dezvoltările sale cele mai recente : 1/ Sprijinirea IMM-urilor care se pot integra în poli de competitivitate. 2/ Modularea învăţământului astfel încât să creeze absolvenţi posedând competenţe care le permit să lucreze în întreprinderile deja existente în polii de competitivitate, ori să creeze ei înşişi IMM-uri noi în cadrul polilor de competivitate.
http://crise.blog.lemonde.fr/2009/01/28/la-cle-est-dans-la-creation-de-valeur-ajoutee/
http://crise.blog.lemonde.fr/2009/01/27/de-lindustrie-a-lindustrie-de-pointe/
Am dat mai sus numai trei adrese URL cu postări şi comentarii pe acele teme, dar blogul merită răscolit, sunt o mulţime de idei interesante privind experienţa franceză de a transforma industria franceză în “industrie de vîrf”, şi de a adapta învăţământul francez la noile cerinţe ale economiei. Ce se poate spune despre experienţa românească ? Referitor la primul punct, un coleg de pe blog care semnează ALM povestea (şi este foarte credibil) cum a creat un IMM încadrabil într-un pol de competitivitate. Şi cum statul român l-a sabotat în permanenţă. Referitor la cel de al doilea punct, pot să vorbesc despre experienţa românească din perioada interbelică în Basarabia. Acolo statul român a integrat înalta competenţă a intellighentsiaei ruse albe emigrate în Basarabia după Revoluţia Rusă, într-un sistem de învăţământ românesc ţintit spre anumite competenţe care permit angajarea imediată pe piaţa muncii la absolvire. Tatăl meu a fost produsul finit al acestui sistem de învăţământ românesc din Basarabia. Acea platformă de învăţământ şi producţie din Basarabia constituie un minunat exemplu de aplicare a “politicii ofertei” pentru relansarea economică după primul război mondial în Basarabia. Ca structură de organizare era gimnaziu+liceu agroindustrial+licenţă (mă rog, în terminologia de atunci era o pregătire ca subingineri). Competenţele furnizate de acel original sistem de învăţământ românesc pentru Basarabia erau : agricultură, viticultură, pomicultură, silvicultură. Un coleg al tatălui meu a scris apoi o celebră carte de ampelografie. Acel autor al cărţii, pe nume Dvornic, un refugiat basarabean, nu a reuşit totuşi să avanseze mai mult de gradul de asistent la Institutul Agronomic din Bucureşti. Dar conducerea Institutului Agronomic din Bucureşti a rămas extrem de mirată atunci când un profesor universitar american (şi totodată expert consultant pentru exploatările viticole din Napa Valley) a vizitat Institutul Agronomic din Bucureşti doar ca să stea de vorbă cu acel Dvornic, pe care îl considera drept unul dintre cei mai mari specialişti mondiali în ampelografie!
Titus Filipas
Etichete: Adrian Năstase, ampelografie, Basarabia, Charles de Gaulle, competenţe, Dvornic, IMM -uri, industrie de vîrf, les trente glorieuses, Napa Valley, poli de competitivitate, politica ofertei, proiectul post-belic, Titus Filipas, voluntarismul şi intelectualismul
Blog ideologic Titus Filipas 