Guvernabilitatea

Poate  că până la urmă elitele culturale  româneşti ar trebui să  fie preocupate de tematica foarte extinsă  a guvernabilităţii  fără hiatus, la fel cum erau preocupaţi junimiştii. Dar trebuie să se înţeleagă că înainte de ideologia junimistă,  prin şcoala de la Sfântu Sava, principiile europene ideologice primare (în formulările lui Condillac şi Destutt de Tracy) erau transformate în ideologia naţionalismului românesc. Astfel ţările noastre din Romania Orientală intrau în normalitate. Sigur, normalitate „cu un gradient”, dar gradientul e tipic pentru această veche Romania Orientală, un teritoriu pe care Herodot îl numea Sciţia pontică, un teritoriu pe care dezideratul anti- Romania al triadei Montesquieu-Voltaire-Gibbon l-a transformat până la urmă în Rusia Sudică a „satelor lui Potiomkin”. În cartea sa de la 1904, „Cultura română şi politicianismul”, urmaşul ideologiei junimiste Constantin Rădulescu-Motru definea  abaterea de la principiile de bună guvernare ca pe  ”o practicare meşteşugită a drepturilor politice – prin care câţiva dintre cetăţenii unui Stat  tind şi uneori reuşesc să transforme instituţiunile şi serviciile publice, din mijloace pentru realizarea binelui public, cum ele ar trebui să fie, în mijloace pentru realizarea intereselor personale.” Politicianismul românesc este practic europenizarea ca potemkiniadă. Rusia Sudică a „iluministului” Potemkin este aproape. Generalul Lebed se lăuda că armata din Transnistria ajunge la margine de Bucureşti în câteva ore. Dacă vorbim despre primitivism aici, atunci acesta este pericolul primitivismului : „iluminismul rusesc” sprijinit de occidentali.

Titus Filipas

Etichete: , , , , , , , , , ,


%d blogeri au apreciat: