Consonanţa şi disonanţa cognitivă

Am fost provocat de postarea despre Leon Festinger pe care domnul Adrian Năstase a scris-o la adresa URL http://nastase.wordpress.com/2009/09/23/elitele-romanesti-2009-vs-2004/ .

Hai să dăm Cezarului ceea ce a fost al Cezarului. Iar aici, –poate că mi se pare–, Cezarul a  fost românul Ştefan Odobleja (1902 -1978), nu americanul Leon Festinger (1919-1990). Trebuie să reamintesc că mai întâi a fost scrisă şi publicată cartea românului  Ştefan Odobleja :  „Psychologie consonantiste”, volumul I 1938, Paris, volumul II 1939, Paris, şi mult mai apoi  a fost scrisă şi publicată cartea americanului Leon Festinger  , “Theory of Cognitive Dissonance”, prima ediţie apărea abia în anul 1957. Sigur, mi se poate replica faptul că disonanţa  cognitivă  şi consonanţa  cognitivă sunt sintagme diferite. Este adevărat, dar vorbim totodată şi despre un timp structuralist, când conceptele sunt definite obligatoriu  în opoziţie binară, aţi uitat aceasta ? Văd că este pe cale să se întâmple  acum din nou ceea ce s-a întâmplat în cazul nefericit al lui Nicolae  Paulescu, pierderea priorităţii unei invenţii, pierderea priorităţii unei descoperiri.

Titus Filipas

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: