De ce sunteţi aşa panicaţi?

De ce sunteţi aşa panicaţi, voi cei care v-aţi erijat în “societatea civilă”  din România? Văd că practic HR Patapievici a obţinut recent condamnarea lui Mircea Badea, omul care pune întrebări mult prea pertinente despre  această  dubioasă “societate  civilă”  a voastră. Totuşi  nimeni n-a reuşit să obţină în justiţie condamnarea lui HR Patapievici, un alogen, pentru batjocorirea endogenilor din România  şi a vernacularei neolatine pe care o vorbesc, şi care, ce înspăimântător!, tinde să devină Limba Română sacră!  Repet aici întrebarea pentru Horia Roman Patapievici. Aţi scris într-adevăr injuriile care vi se atribuie ? Mi-aţi răspuns doar: “H.-R. Patapievici: d-lui Titus Filipaş /Marţi, 06 Noiembrie 2007 19:05/ Domnule, nu există lege care să interzică înjurătura. Proferând-o şi practicând-o, vă autocaracterizaţi. Nu vă pot opri să vă faceţi de râs înecându-vă în propriile injurii.” Când v-am înjurat eu, domnule Horia Roman Patapievici? Nu profer şi nu practic înjurătura, este o chestie de educaţie primită în familie. Dar aţi scris într-adevăr : ‘Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră  fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării.’ (pg. 63 din Politice) – ‘Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă: după  grămadă, la semnul  fierului roşu… feţe patibulare, maxilare încrâncenate, guri vulgare, trăsături rudimentare, o vorbire agramată şi bolovănoasă.’ (pg. 64). – ‘Masă degenerată, îngâmfată, proastă şi rea’ (pg. 46) –‘(Românii) sunt una cu cancerul care-i roade’. – ‘Îmi este ruşine că sunt român’. (pg. 23, pg. 46) – ‘Româna este limba în care trebuie să încetăm să mai vorbim, sau să o folosim numai pentru înjurături.’ (pg. 64) – ‘Pentru puturoşenia abisală a stătutului suflet românesc… spirocheta româneasca îşi urmează cursul până la erupţia terţiară, tropăind veselă într-un trup inconştient, pîna ce mintea va fi, în sfîrşit, scopită, inima devine piftie, iar creierul un amestec apos’. (pg. 49). De ce ? Aşa aţi fost educat în familie? S-au scris recent, după câte ştiu, cel puţin patru cărţi în engleză despre imperiul Roumania. S-a reuşit blocarea marelui proiect economic şi financiar al Chiaburului nostru emigrat Anghel Rugină, de tezaurizare pentru argint, un proiect care ar fi dat, cu un efort investiţionnal minim,  premise de-a dreptul  imperiale României. Cred că Anghel Rugină era  inspirat şi de ideea interbelică a lui Hermann von Keyserling, că România va ajunge inevitabil să fie Romania Neoacquistica ! Dar Anghel Rugină este primul economist care a propus un model  economic realist pentru Romania Neoacquistica. Un model  bazat pe evoluţia preţului argintului în ultimele şapte secole. Mai înainte, fusese creat alt imperiu „din argint”. Un imperiu care ne-a ajutat să supravieţuim invaziei ungureşti. Astfel, la  Anul  Domnului  955,   ungurii erau literalmente zdrobiţi lângă Augsburg  de  împăratul  german Otto I (936-973), fiul saxonului  Henric Păsărarul (876- 936). Forţa  financiară colosală  a „Sfântului Imperiu Roman de naţiune germană” – ‚Heiliges Römisches Reich’, inaugurat oficial la 962 prin încoronarea lui   Otto I de către papa Ioan al XII-lea,   se trăgea dintr-un mare filon de argint, descoperit la  938 AD în Saxonia. Exploatarea lui aproape de suprafaţă s-a făcut la început cât mai economic cu putinţă,  cu  munca  minorilor, adică a  copiilor. Statura lor mică presupunea galerii cu secţiune  mică, astfel rezistenţa naturală la prăbuşire a rocii deja presate nu necesita întărirea galeriilor cu lemn. Copiii aceia mineri locuiau la suprafaţă în căsuţe mici, de unde mitul ‘piticilor mineri’, divulgat însă abia la sfârşitul  „Sfântului Imperiu Roman de naţiune germană”,  de către fraţii Grimm.  Când galeriile se vor adânci, chinurile copiilor mineri vor fi cumplite, toţi copiii săraci ai Germaniei, care puteau fi vânduţi pentru  a lucra în minele de argint, aflaseră  aceasta. Aşa se explică faptul că generaţia de la 1212  va căuta salvarea în ‘Cruciada copiilor’*. Iată că acum “societatea civilă” din România este foarte, foarte îngrijorată de resurgenţa  arhetipurilor noastre culturale străbune. Obrăznicia lui Vladimir Tismăneanu care numeşte “resentimente”  arhetipurile  culturale  străbune a ajuns să fie de nesuportat. În ultimele sale postări de pe blog, Vladimir Tismăneanu cere exprimarea unor opinii anti- româneşti nu doar de la mercenarul îmbătrânit în rele Andrei Pleşu, ci şi de la mai tinerii Sorin Lavric, Cristian Preda, Ioan Stanomir, Marta Petreu, Mihai Neamţu, Sever Voinescu. Şi cred că nu întâmplător tot acum a fost oprit ajutorul financiar minimalist pe care statul român îl acorda revistei MEMORIA, înfiinţată de regretatul Banu Rădulescu. Asta în timp ce  HR Patapievici şi al său ICR se lăfăie în fonduri pe care le cheltuiesc fără discernământ (eufemism, dacă aş expune situaţia reală, aş fi dat în judecată de  HR Patapievici  şi ar câştiga !).

Titus Filipas

*Să nu uităm că la sfârşitul secolului XX, mişcarea Intifada din Palestina a fost numită şi  ‘Cruciada copiilor’. Intifada este un indiciu sigur despre viaţa grea a copiilor palestinieni.

Etichete: , ,


%d blogeri au apreciat: