România ca fond de investiţii indicial

Probabil că trebuie să îl reconsiderăm pe Nicolae Ceauşescu. El a condus România ca pe un fond de investiţii indicial. Care necesită un management minimalist, de aceea liderul comunist nu se consulta cu nimeni. Iar ca indicator economic,  Nicolae Ceauşescu a folosit un flux din economia reală, anume lungimea trenurilor de marfă încărcate. Bine, el fiind comunist, totul a fost aproape în stil de potemkiniadă moscovită. Odată cu instalarea primului guvern Petre Roman, România reală nu a mai fost condusă, ci tratată ca o biată pradă. Spuneam că Nicolae Ceauşescu a condus România ca pe un fond de investiţii indicial. Un foarte mare segment din acel fond indicial  era organizat  ca un fond ETF, dedicat exclusiv edificării industriilor noi. Prin acel segment ETF al fondului indicial în care se transformase România reală pe vremea regimului Nicolae Ceauşescu, în economia României au fost construite “fabrici şi uzine”, –cum se rîdea cam stupid într-un cântec de mare succes după 1989–,  dotate cu tehnologie de vîrf. “Fabricile şi uzinele” au fost declarate “grămadă de fiare vechi” şi distruse în mod sistematic.

Pentru foametea cea mare din ultimii ani ai regimului Nicolae Ceauşescu pe cine trebuie să blamăm ? În primul rând pe Nicolae Ceauşescu, el avea puterea decizională. Dar el, spun aceasta din nou, folosea un indicator pentru performanţele sale. Indicatorul erau comentariile economice de la Radio Europa Liberă. Iar acolo, un comentator precum William Totok îl lăuda literalmente pe Nicolae Ceauşescu pentru că “a scos România din Evul Mediu” ! Într-adevăr, Nicolae Ceauşescu a redus în permanenţă mica proprietate ţărănească, baza unei agriculturi de subzistenţă ca în Romania Orientală a împăratului Mavrichie care înfiinţează instituţia răzeşească, un lot personal cultivat din care se mai alimentau şi rudele care lucrau la oraş. La acest capitol de politică economică, se poate observa totală convergenţă între gândirea  lui Vladimir Ilici Lenin, gândirea lui Nicolae Ceauşescu, şi gândirea  lui William Totok. Statul românesc cu normare independentistă de după 1877  furniza resurse numai pentru „puii de cuc”. „Ciocoi pribeag, adus de vânt!”, exploda mânia  lui George Coşbuc. Anafora „Noi vrem pământ!” înseamnă cerinţa de restatuare a valorii ‚sistemului thematic’ teoretizat de Mavrichie în Strateghikon,  poetul George Coşbuc era profund inserat în  memoria  veche din Romania Orientală.  Dacă în seara zilei de 21 decembrie 1989, în nefericitul discurs televizat, dictatorul Nicolae Ceauşescu ar fi recurs la ‚sistemul thematic’ imperial din Romania Orientală, anunţând că măreşte ‚lotul personal’ al ţăranului la un pogon, răzvrătirea românească s-ar fi stins. Muncitorii noilor fabrici veneau de la ţară. Nicolae Ceauşescu a fost mai comunist decât Iosif Stalin! Marea greşeală lui  Nicolae Ceauşescu a fost aceea că nu l-a imitat suficient de mult pe gruzinul Stalin care a combinat ‚sistemul thematic’ medieval cu industrializarea rapidă pentru a câştiga Marele Joc pentru Rusia, împotriva lui Adolf Hitler. Când vizitează Rusia aflată în plin Război de Apărare a Patriei, generalul francez  Charles de Gaulle  constata uimit, dar fără să înţeleagă fenomenul istoric,  existenţa  unei surse tainice  de energie a ruşilor simpli. Aceasta provenea din resursa ‚lotului personal’ al ţăranului pe care limba rusă îl numeşte creştin. Spre deosebire de limba franceză, care îl  numeşte păgân. 

Titus Filipas

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,


%d blogeri au apreciat: