+Ion Coja este un personaj nepereche al vieții culturale, și va fi poate și un personaj al vieții politice din România. Sper să nu fie și să nu se lase confundat cu alții. L-am ascultat vorbind la Cluj acum o jumătate de veac aproape, în cadrul unui colocviu național privind dramaturgia românească, cu o tonalitatea critică neobișnuit de acidă pentru vremea aceea și în public. De atunci îi urmăresc activitatea publică cu interes și observ radicalizarea sa. Iată unul din episoadele activității sale politice care continuă linia esențială a politicii românești. Linie cu care sunt solidar. Să căutăm vechile legi și vechile Constituții. Acolo s-au ales și sintetizat, prin fondatori, principiile constitutive ale Statului român. Înstrăinarea pâmântului țării nu trebuia acceptată și nu poate fi acceptabilă, oricât de puternice ar fi diversele argumente juridico-economice, în numele comerțului liber, fluturate de aceia care cred și vor ne convingă că totul este de vânzare. Deși știu foarte bine că naturalizarea străinilor e calea cea mai simplă pentru obținerea cetățeniei ca și cooperarea cu pământenii dispuși să se lanseze în orice combinații perverse. Ideea de țară însăși riscă să devină o abstracție dacă încredințăm necondiționat exploatării țarina de sub tălpi unor străini pentru care valoarea simbolică a continuității și locul cimitirelor nu înseamnă nimic. Lunga și tragica istorie a proiectului scelerat de la Roșia Montană este doar un exemplu recent. Ne putem întreba de ce suntem împinși să devenim din ce mai individualiști, în numele unor drepturi umane, în vreme ce alții se luptă să obțină drepturi colective care le lipsesc sau li se pare că le lipsesc. Teritoriul este important la nivel economic, demografic și simbolic. Există națiuni fără stat, dar- mai grav-comunități etnice fără teritoriu. Ambele aspiră la o țărână proprie. De unde se va tăia bucata de țărână la care aspiră, la care (se) afirmă că au dreptul? Între spiritualizarea frontierelor, migrațiile economice, efectele destabilizatoare ale deplasărilor de refugiați din zonele de conflicte armate, între statalitățile existente și cele proiectate în diverse cabinete și aspirațiile de mai sus, există o tensiune care nu se va putea rezolva doar prin negocieri amabile. Ion Coja zice : «Am fost senator între anii 1992 şi 1996. Deseori am avut sentimentul că pierd vremea în Senat şi mănânc degeaba salariul plătit de dumneavoastră. Dar în final am reuşit să justific prezenţa mea în Parlament prin strădania pe care am depus-o pentru a împiedica legiferarea vânzării pământului către străini. Mă laud cu această ispravă! Am fost singur la început, dar nu mi-a fost deloc greu să-i dezmeticesc pe ceilalţi colegi de partid – eram senator PDAR, sau din alte partide, ca să se întrunească o largă majoritate care a respins propunerea de a se permite străinilor să cumpere terenuri, proprietăţi imobiliare. Din păcate, primul lucru pe care l-a făcut preşedintele ales în 1996 a fost să repună în discuţie modificarea legii şi la presiunile sale Parlamentul a votat înstrăinarea pâmântului românesc!… » (Ion Coja) Nu știu dacă poteca aleasă de Ion Coja, pentru a face politică, este cea bună. Nu știu, pentru moment, pe ce și pe cine se bazează, anunțând că se lansează candidat liber la prezidențialele viitoare. Am rezerve față de anumite alianțe previzibile. Știu că fără alianțe nu se face politică. Dar observând tăcerile ordonate și transparente ale presei pseudo-libere din România față de discursul unui om care încearcă să fie independent, discurs îngropat sub tăceri stipendiate, fără a face o atentă și elementară analiză a acestuia, eludând pricinile care îl generează, îmi fac datoria de ziarist : difuzez cuvîntul lui Ion Coja. Pentru cine are ochi de văzut și urechi de auzit. Dan Culcer+
Pentru conformitate,
Titus Filipas
Etichete: Dan Culcer, Ion Coja, problema pământului, România, Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 