În cartea lui Steven G. Marks, ‚Felul în care Rusia a modelat lumea modernă …’’ („How Russia Shaped the Modern World: From Art to Anti-Semitism, Ballet to Bolshevism”, Princeton University Press, 2003), acel extraordinar impuls cultural, venind din arhetipul cultural vareg, este descris ca un fel de ‚a doua venire a Varangilor’. Observaţia pertinentă a scriitorului şi omului de ştiinţă Ivan Efremov că Rusia începe cucerirea spaţiului cosmic (primul artefact orbital este rusesc, Sputnik – 1, primul astronaut într -un zbor orbital a fost rusul Gagarin), notaţie din textul sci- fi Cor Serpentis, este valabilă şi acum. Primele proiecte cosmice ruseşti au fost iniţiate în perioada ţaristă. Dar unele dintre ele au fost duse către un bun sfârşit abia în perioada sovietică, sub conducerea inginerului Korioliov. Se spune că inginerul şef al proiectelor cosmice ruseşti din perioada sovietică ar fi resimţit o criză de apendicită pe parcursul revenirii sale la Moscova, şofând autoturismul personal după ce supervizase mersul pregătirilor la cosmodromul Baikonur. Dacă ar fi oprit pentru ajutor şi intervenţie chirurgicală în oricare orăşel, capitală raională cu spital, operaţia banală de apendictomie ar fi decurs cu succes. A preferat să ajungă la Moscova, pentru a fi consultat şi operat de specialişti eminenţi. A fost consultat şi operat de preşedintele şi vicepreşedintele Academiei de Ştiinţe Medicale a Uniunii Sovietice. Care au greşit pe un caz absolut banal, dacă greşeală a fost. Fără uciderea constructorului-şef Koriolov în ‚conspiraţia halatelor albe’ din Academia Medicală a Uniunii Sovietice, planeta Marte ar fi fost deja cucerită şi colonizată de om. Conspiraţia pentru uciderea acelui fantastic Homo Vitruvianus Korioloviensis a fost motivată de faptul că resursele Rusiei şi Americii nu trebuiau cheltuite într- o cursă de cucerire a spaţiului cosmic, ci trebuiau orientate ideologic în altă direcţie. “Vă dau voie să stăpâniţi întregul univers, dacă mie îmi lăsaţi Italia”, era declaraţia muzicianului Giuseppe Verdi (1813 – 1901). Iar în mesajul cosmonautului rus Yuri Gagarin (1934 – 1968), primul pământean ce stăpâneşte universul din zbor circumterestru, este prezent aluziv subiectul reconstrucţiei lumii plecând de la civilizaţia oraşelor Italiei. Aproape hilar de optimistul salut al lui Yuri Gagarin aflat pe orbită: „Salut întreaga umanitate şi pe Anna Magnani!”, ascunde, îmi place să cred, titlul filmului unde jucase Anna Magnani: „Roma, citta aperta” al lui Roberto Rossellini, simbol din icoane cinetice pentru noul început de civilizaţie în Europa. „Roma, citta aperta” marca începutul Neorealismului italian, şi startul refacerii Italiei distruse de război. Dacă sunt interpretabile în această gamă zisele rusului Yuri Gagarin, cu atât mai mult pentru noi, românii, celebra frază a lui Petru Rareş pronunţată la 1540: „Vom fi ce-am fost, şi mai mult decât atâta”, ce repeta, în alt fel, cele spuse de Mihail al VIII-lea Paleologul când parafase hrisovul pentru Aghia Sofia cea curăţită la preluarea Bizanţului, se poate citi şi în gama tâlcului dat de Vico ori repetat de Iorga.
Titus Filipas
Etichete: arhetip cultural, Nicolae Iorga, Nova Roma, Romania Neoacquistica, Romania Orientală, Rusia, Titus Filipas
