Demografia rusească a “sufletelor moarte”

M-a îndemnat spre a scrie acest articol postarea părintelui Savatie de la http://savatie.wordpress.com/2009/08/14/sfinta-simplitate-de-anton-cehov/ . Este acolo un text excelent, care poate stârni multe gânduri despre istoria noastră culturală şi despre istoria culturală a ruşilor “iluminaţi”.  În esenţă este vorba despre potemkiniadă.  Şi despre tipul de cultură creată după pacea de la Kuciuc Kainargi din 1774. Pentru pacea de la Kuciuc Kainargi a militat în Franţa un lobby pro-Rusia creat de Voltaire (fusese plătit pentru aceasta de ţarina Caterina cea Mare). Prin pacea de la 1774 girată şi de Britania, Romania Orientală de la Caucaz până la Nistru era desfiinţată, şi era astfel creat “Sudul Rusiei”. Dar influenţa umanismului bizantin rămânea prezentă acolo. Umanismul acela îşi punea amprenta peste  “melancolia rusă”,  care se naşte de fapt din tragedia greacă via umanismul bizantin.  Acest umanism  bizantin  îi influenţează deopotrivă pe Alexandru Puşkin şi pe Costache Negruzzi. Apoi, mi se pare chiar foarte  interesantă relaţia dintre acest nou Sud al Rusiei şi Rusia moscovită, aşa cum se vede ea în piesa “Trei surori”. Nicolai Gogol se naşte şi el în acest spaţiu, mai precis la Sorocinenii Mari (Chiar să nu fie vreo legătură cu străvechea cetate Soroca fondată de genovezi ca Alcyona?). Dar noile localităţi ale lui Potemkin din Sudul Rusiei nu mai sunt civilizate de genovezi. Aici, în oraşele lui Potemkin, se naşte demografia rusească a „sufletelor moarte” descrise de Gogol. Este o lume distopică născută din utopia închiderii năvălirilor din Orient peste Europa cu o poartă imperială rusească.

Titus Filipas

Etichete: 1774, Kuciuc-Kainargi, lobby pro-Rusia, melancolia rusă, potemkiniadă, Romania Orientală, Rusia, Titus Filipas, tragedia greacă, umanismul bizantin, Voltaire