Archive for iulie 2009

O analiză de Codruţa Cruceanu

iulie 21, 2009

Am citit-o, pe englezeşte, la adresa URL http://www.guardian.co.uk/world/2009/jul/19/ceausescu-1989-romania-revolution .

Redau aici un excerpt semnificativ : ” Romania was more vulnerable than any other communist country to the myth of the west as material paradise, to mall culture and measurement of success by what kind of mobile phone you have. It’s particularly strong here, perhaps because it all happened so suddenly, even to the educated classes. A lot of damage has been done, both to Romania and to the west, as we now see in this crisis: because the west began to believe some of our illusions about itself.”

Încerc o traducere (deşi este posibil să existe deja şi textul original pe româneşte) : “România a fost mai vulnerabilă decât oricare altă ţară comunistă la mitul Vestului ca paradis material, la cultura  mall şi la măsura succesului personal prin marca mobilului tău. Acest mit al Vestului  este foarte puternic aici, pentru că totul s-a întâmplat atât de neaşteptat, chiar pentru clasele educate. A fost adusă multă vătămare,  atât României cât şi Vestului, aşa cum vedem acum în această criză : care vine pentru că Vestul a început să creadă el însuşi o parte din iluziile noastre despre Vest.”

Titus Filipas

Onestitate, Lucian Herşcovici !

iulie 21, 2009

Rareori mi-a fost dat să citesc vreun text contemporan (vezi http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=10148 ), în care autorul să mintă cu atâta dezinvoltură, prin omisiune şi prin comisiune, pe cât o face domnul Lucian Herşcovici !

În primul rând din titlu : “R. I. F. – săpunul din piele de evreu – un mit”. Detaliu de proces tehnologic : Este  prima oară când aflu că săpunul se face din piele 🙂 . Eu ştiam că  săpunul se face din grăsime. Lucian Herşcovici vrea să îmi spună că există foarte multe lacune în cunoştinţele mele! Posibil, mereu m-am simţit un ignar. După cum am crezut mereu în adevărul preceptului antic : Ars longa, vita brevis. Lucian Herşcovici nu crede în aşa ceva, pentru că nu are o istorie antică. “Istoria sapunului R. I. F. este ciudata.”, începe a da informaţii  Lucian Herşcovici.  “s-a afirmat ca ar fi fost facut din grasime umana, respectiv din grasimea evreilor ucisi în lagarele mortii naziste.” Cine a afirmat, Lucian Herşcovici? Eu am citit aşa ceva în nişte cărţi obligatorii  de imbecilizare ideologică, pe vremea liceului. Era  o campanie dusă pentru demonizarea germanilor. Şi se mai afirma  în mod specific în acele cărţi că germanii au făcut săpun din trei milioane de evrei în cel de al doilea război mondial. Iar ei contau în numărătoarea victimelor Holocaustului. Numărătoare care mergea, pe atunci, puţin peste cele trei milioane de evrei făcuţi săpun. Nu mai spun că anexele cărţii de propagandă arătau fotografii veridice ale instalaţiilor din fabrica de făcut  săpun! Chiar Lucian Herşcovici scrie : “Unele depozitii la Tribunalul International de la Nuernberg au afirmat existenta unor asemenea fabrici. Unul dintre martori, Sigmund Mazur, a afirmat ca grasimi umane necesare productiei de sapun ar fi fost separate de oase în cadrul Institutului Anatomic din Danzig.” ? Vrei să spui că acele mărturii din procesul de la Nuremberg, mărturii depuse de evrei împotriva germanilor, au fost de fapt mărturii mincinoase ? Păi aceasta înseamnă negaţionism, domnule  Lucian Herşcovici ! Sigur, ai scris articolul de la adresa URL citată pentru ca noi să credem în această provocare, şi să începem să spunem că mărturiile evreilor în procesul de la Nuremberg au fost mincinoase ! Dar nu vom cădea în această capcană pe care o întinzi tu, Lucian Herşcovici ! Noi nu vom crede că mărturiile evreilor în procesul de la Nuremberg au fost mincinoase ! Bine, tu deja m-ai învinuit de negaţionism, înainte ca eu să fi citit textul tău. Pentru că spui : “In prezent el poate servi negationistilor, dupa principiul reducerii la absurd.” Unde este absurdul, Lucian Herşcovici, şi cine l-a construit ? Tu doar ai clamat, la începutul articolului  :  “s-a afirmat ca ar fi fost facut din grasime umana, respectiv din grasimea evreilor ucisi în lagarele mortii naziste.” Lucian Herşcovici, hai să vorbim corect  româneşte ! Atunci când dumneata ai scris :  “s-a afirmat”, nu ai introdus un grad de absurd în text, ci un grad de incertitudine! Ceea ce era prezent şi în cartea aceea veche de propagandă despre care eu am amintit. Acolo se afirma că “germanii au făcut săpun din trei milioane de evrei în cel de al doilea război mondial.” Iar ei contau în numărătoarea victimelor Holocaustului, repet ce am spus. Nu am scris eu cartea aceea, domnule Lucian Herşcovici ! Iar numărătoarea totală a victimelor Holocaustului trecea pe atunci, cu puţin peste trei milioane de evrei. Repet, eu nu vorbesc despre absurd, ci despre incertitudine ! Şi nu îmi dai voie să purced în raţionamentul meu mai departe, domnule Lucian Herşcovici? Folosirea logicii formale înseamnă negaţionism, domnule Lucian Herşcovici? Nu înţelegi domnule Lucian Herşcovici că acele trei milioane de evrei făcuţi săpun de germani în cel de al doilea război mondial înseamnă automat o incertitudine de “trei milioane” în statistica victimelor Holocaustului ? Dar chiar nu îţi aminteşti aforismul englezesc : “Există minciuna simplă, minciuna  grosolană, şi minciuna statistică.” ? De ce m-ai atras în această capcană, domnule Lucian Herşcovici?

Titus Filipas

Ion Iliescu, interpolat în The Guardian

iulie 20, 2009

Mă refer la articolul de la adresa URL http://www.guardian.co.uk/world/2009/jul/19/ceausescu-1989-romania-revolution . Citez din el : +”Of all the hundreds of speeches Iliescu made and has made since then,” recalls Codruta Cruceanu, „the one that sticks in my mind was when he said: ‘In a country like Romania, it was impossible to have a revolution, so it had to be staged.’ That is the closest he has ever come to admitting what almost everybody believes, or knows, to have happened.”+

În perioada dintre vizita lui Nicolae Ceauşescu în Iran şi “revolta de la Inter”, postul de radio BBC World Service a transmis un interviu în limba engleză cu un tip extrem de bine informat, de la un serviciu britanic. Şi care spunea că este imposibilă răsturnarea lui Nicolae Ceauşescu fără participarea cuiva din interiorul sistemului. Era un interviu extrem de interesant, care ar trebui recuperat, pus pe web şi tradus pe româneşte. Domnul Petru Clej*, care lucrează actualmente la secţia română a postului de radio BBC, ar putea face chestia asta, dar se preface că nu înţelege ori de câte ori îi adresez cererea (sau rugămintea).

Cristi de la rating-politic, http://ratingpolitic.wordpress.com/2009/07/19/the-guardian-romania-dupa-20-ani-realist-sau-scandalos/ , spune : + ar fi mai bine ca 89 sa fie discutat deschis si nu doar cu scenarii   conspirationiste. am senzatia de multe ori ca subiectul parca e tabu.+

I-am răspuns :   Este vorba despre vizita în Iran. Care fusese făcută la cererea expresă a SUA.   De fapt a fost numai provocarea unei diversiuni. Dar nu se va putea vorbi niciodată oficial. Securiştii de la Cabinetul 2 (care erau controlaţi de Gogu Rădulescu) vor prelua de facto puterea din România în timpul vizitei din Iran. Vor ordona crimele de la Timişoara. Apoi transportul şi incinerarea cadavrelor la Bucureşti. A, şi tot ei au controlat ulterior “fenomenul Piaţa Universităţii”! Care nu a fost un fenomen “spontan”.  A fost un fenomen organizat din umbră tot de către aceia care organizaseră demonstraţia “spontană” împotriva lui Ion Iliescu din 12 ianuarie 1990.  Când şoarecelui-Algernon-naţionalist Ion Iliescu i s-a arătat “pisica internaţionalistă”. Aceasta arată şi semnificaţia  termenului  misterios “ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră”, asupra căreia insista Ion Iliescu în seara lui 22 decembrie 1989.  “Pisica” din 12 ianuarie 1990  destinată în mod express să-l sperie ne demonstrează că Ion Iliescu a refuzat să asculte directivele care i s-au trasat în seara zilei de 22 decembrie 1989.

Vina lui Ion Iliescu faţă de poporul român este  mică. El trebuia să urmărească două obiective  personale în următoarea ordine : 1/ Să îşi salveze pielea. 2/ Să salveze România de la dezmembrarea statală. A reuşit.

Cine a fost în realitate persoana Number One în falsa revoluţie din România, şi care încearcă acum să îi modifice destinul cultural împotriva ideologiei româneşti trasate de Gheorghe Lazăr şi Ioan Eliade Rădulescu?

Este un prioritar listat “boier al minţii în cultura română”. El se dovedeşte a fi numai “băiat de provălie culturală”. Andrei Pleşu ne vinde “intellectual garbage” produs  char de el, –şi este cât se poate de autentic ca “gunoi intelectual”–, sub eticheta unei cărţi scrisă de Theodor Adorno.  Să amintesc numai celebra “judecată de valoare” din Minimia Moralia : “Virtutea privită ca o culme între două depresiuni este monumentală şi inabordabilă.” 🙂 citată ca excerpt minimalist absolut necesar “spiritului românesc” (sic!).

Eu am avut şansa să privesc în direct emisiunea specială de pe canalul Realitatea TV  din 23 august 2007. Când domnului Tudor Octavian i-a “scăpat porumbelul”  despre faptul că a fost martor ocular  la momentul zilei de 23 august 1989, moment doveditor că dictatorul Nicolae Ceauşescu nu mai deţinea puterea supremă  în România!  Bineînţeles, ulterior acelei  dezvăluiri pe canalul Realitatea TV, ziaristul  Tudor Octavian a încercat să mai “dreagă busuiocul”. Dar oricum, chiar în acea emisiune, domnul Răzvan Dumitrescu promitea continuarea anchetei. N-a mai venit. Ceea ce demonstrează că SOV este controlat de voinţa lui Andrei Pleşu. Prin faptul că nu a mai continuat ancheta promisă, domnul Răzvan Dumitrescu ne-a demonstrat că nu are curaj intelectual şi nu prea crede în deontologie.

Târziu, târziu, vine o reacţie din partea lui Răzvan Dumitrescu. Provocată însă de cu totul alte motive.

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Actualitate/35331/Sanctiuni-de-vara-la-Realitatea-TV-Razvan-Dumitrescu-dat-afara.html

http://www.cotidianul.ro/sanctiuni_de_vara_la_realitatea_tv_razvan_dumitrescu_dat_afara-12023.html

http://www.cotidianul.ro/razvan_dumitrescu_tine_podelele_curate_la_realitatea_tv-51892.html

“Orice mânz ajunge gloabă”, declară cu sinceritate neaşteptată, pe textul de la ultima adresă URL, domnul Răzvan Dumitrescu.

Titus Filipas

*

„Vă informez că nu mai lucrez la BBC din data de 1 aprilie 2008. Că nu ştiaţi asta, mai treacă-meargă, dar să nu ştiţi că redacţia română a BBC nu mai există din 31 decembrie 2008, iar programele de radio nu mai sunt difuzate încă de pe 1 august 2008, asta vă descalifică complet, chiar şi ca proprietar de blog  citit de trei oameni plictisiţi şi un câine. Fără cea mai mică urmă de respect.Petru Clej”.  Însă the core of the question, esenţa chestiunii: +Era un interviu extrem de interesant, care ar trebui recuperat, pus pe web şi tradus pe româneşte.+, din nou domnul Petru Clej se preface că n-o înţelege.

Referent la o carte de inginerie cosmică

iulie 19, 2009

Mi-a  fost dat să fiu referent la o carte de inginerie cosmică, http://www.springerlink.com/content/g253m16423408723/ , (cartea este pusă integral în biblioteca Google, adresa URL este http://books.google.ro/books?id=5bZBEM31K1MC&pg=PA3&lpg=PA3&dq=%22titus+filipas%22&source=bl&ots=gpJhNCKKfx&sig=31iOf4YKli9q6fCKvsiG-XhzZ_k&hl=ro&ei=C7tiSp79FsSksAa2tuXpDw&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=10 ). Capitolul la care am fost referent trata proiectul unui ascensor cosmic. Punctul de start al ascensorului cosmic era, bineînţeles, suprafaţa Pământului.  Autorul proiectului era profesor la o universitate din New York. Capitolul respectiv incorpora idei inginereşti foarte solide, precum şi formule de fizică matematică impecabile. M-am uitat cu atenţie la una dintre formule. Era exact ecuaţia pentru viteza undelor pe coarda elastică. Era cât se poate de clar o problemă Cauchy, chiar dacă autorul proiectului uita să spună aceasta. Or, într- o problemă Cauchy lucrezi cu un orizont de timp foarte extins. Pe acest  orizont de timp vor apărea inevitabil şi  perturbaţii, chiar dacă minore la început (vezi „efectul de fluture” din teoria haosului), dar care puteau dezvolta vibraţii  înspăimântătoare în ascensorul cosmic. Insist, inventatorul acela din New York nu era deloc un tip stupid. Dar el lucra în cadrul paradigmei ! Dacă nu o paradigmă unanim acceptată, cel puţin o paradigmă larg acceptată. Paradigmă instituită în secolul XVIII. Acum, unii dintre criticii americani cei mai virulenţi ai prezentei crize economice dau vina chiar pe Părinţii Fondatori ai instituţiilor americane din secolul XVIII.  Mai precis, pe importul fără discernământ al Iluminismului european. Hai să fim corecţi până la capăt şi să îi criticăm şi pe aceşti critici americani recenţi. Poate că fiecare dintre acei Părinţii Fondatori ai instituţiilor americane a trecut Oceanul Atlantic şi a trăit o vreme în atmosfera Iluminismului european din secolul XVIII. Dar ceea ce implementau ei în America era un Iluminism colonial ! Să amintesc numai sclavii negri (şi sclavele negre) din proprietatea lui Thomas Jefferson. Actuala criză economică  a fost generată de o criză paradigmatică, şi în fond  de o criză de civilizaţie.

Titus Filipas

Continuarea tradiţiei din Partida Naţională

iulie 18, 2009

Textul acesta a început ca un comentariu pe blogul domnului Adrian Năstase, la http://nastase.wordpress.com/2009/07/16/prioritatea-actuala-a-romaniei-%e2%80%93-schimbarea-modelului-de-dezvoltare-economica-2/ .

Fac o remarcă pur ideologică. Este posibil, dar nu este simplu. Pentru aceasta, PSD ar trebui să îşi asume continuarea  tradiţiei din Partida Naţională. Reprezintă un acquis extraordinar de important care vine din secolul XIX românesc. PNL-ul actual a renunţat, inconştient, la acest acquis. Parcă la penultimul congres al PNL-ului actual, invitatul de onoare ce venea din partea liberalilor europeni îi  lămurea pe foarte candizii penelişti că doctrina lor, a liberalilor români, vine de la Adam Smith!  Or, vine de la Condillac şi Destutt de Tracy. Aspectele acestea nu sunt numai detalii istorice, ci au valoare pentru prezent. Se ştie că Epoca Luminilor a fost deosebit de complexă. Iar din punct de vedere ideologic, Iluminismul reprezentat de Voltaire diferă foarte mult de Iluminismul reprezentat de Condillac. Textele de epocă arată că Voltaire a sprijinit regimul absolutist al ţarinei Caterina cea Mare, a sprijinit chiar expansiunea Rusiei împotriva capitulaţiunilor şi frontierelor noastre. Mai mult decât atât, Theodor Adorno demonstrează convingător cum Iluminismul reprezentat de Voltaire conduce, trecând  prin filiera absolutismului ţarist, la regimul totalitar instaurat de Stalin. Noi, românii, nu am avut propriu-zis un secol XVIII iluminist. Ceea ce s-a realizat de către românii  din Transilvania, deşi notabil, magnific chiar, (mă refer aici la traducerea pe româneşte, de către Petru Pavel Aron, a Bibliei scrisă de călugărul balcanic “scit”  Ieronim în Vetus Latina, acea biblie Vulgata apreciată de marii savanţi şi filosofi Roger Bacon şi Francis Bacon, care a servit apoi drept model de ghidare pentru Biblia regelui James VI), nu reprezintă decât  nişte eforturi individuale în ordine dispersă. Moldova şi Ţara Românească nu s-au bucurat de Epoca Luminilor, populaţia fiind asuprită de fanarioţi. Eu ştiu din amintirile de familie (răzeşi soroceni), câtă sărăcie au adus fanarioţii peste Moldova. In the 18th century, the use of the Romanian language as an official state language was forbidden by the Phanariots (the foreign overlords in Romania), who tried to generalize the use of the Greek language in Romania. As to the favoring the Greek language in Romania against the use of the Romanian language we can quote from Encyclopædia Britannica an unusual laudative analysis which goes against the fundamental rights of the Romanian people: „It is necessary, however, to credit the Phanariots with a quite genuine devotion to the cause of learning and education, which they alone were able to provide inside the oppressed Christian ghetto. The advantages they obtained from the Porte (the Turkish government) for building schools and for developing Greek letters in the Romanian principalities of Moldavia and Walachia that were entrusted to their rule came to play a substantial role in the rebirth of Greece.” This quotation shows that in the European West the real problems of the Romanian language as a conceptual tool to integrate the Romanian population in the modern world are not really understood. Let we notice that „the rebirth of Greece” also meant „the death of Romania”. All this was ended by a popular revolt of the Romanian people in 1821. Only after that popular revolt were created and flourished the first schools in the Romanian language as an educational system. Totuşi ideologia şcolilor centrale,  –sau ideologia primară a lui  Destutt de Tracy–, după care s-a creat Şcoala de la Sfântu Sava, pleca de la  Iluminismul reprezentat de Condillac, nu de la Iluminismul reprezentat de Voltaire (care este preţuit în Anglia, influenţează chiar şi excerptul din Encyclopædia Britannica pe care l-am citat).

Titus Filipas

Junii Turci şi Pozitivismul

iulie 17, 2009

Domnul Ion Ianosi retrasa în una din cărţile sale istoria “genocidului armean” din Imperiul Otoman la începutul secolului XX. Domnia sa acuză organizaţia foarte progresistă şi reformatoare a Junilor Turci. Deşi profesorul  Ion Ianosi  conduce doctorate în filozofie la Universitatea din Bucureşti, domnia sa nu lămureşte care era filosofia ce îi ghida pe Junii Turci la acţiune. Ei bine, filosofia era Pozitivismul lui Auguste Comte. Acesta (iar după el şi Junii Turci) considera că Filozofia Pozitivă “constituie singura bază solidă pentru … reorganizarea socială”. Aşa cum sugerează specialistul american în Teoria Culturală Robert B. Ray, în această clamare Auguste Comte s-ar fi inspirat din Voltaire, anume din textul Lettres philosophiques, XXV. În remarcile lui “Sur les Pensées de Monsieur Pascal”, Voltaire insistă asupra necesităţii separării problemelor practice şi solvabile, de chestiunile metafizice impenetrabile.

Titus Filipas

Post-structuralismul în filosofia istoriei

iulie 17, 2009

Referinţa cea mai notorie, mai  curând fugară, la una dintre cărţile post-structuralismului (anume „Simulacra and Simulation”, de Jean Baudrillard), apare în primul film al trilogiei Matrix realizată de fraţii Larry şi Andy Wachowski. Metoda de bază în post-structuralism se admite că este deconstrucţia. Germenii conceptului sunt prezenţi la Martin Heidegger, în Sein und Zeit, cu focalizarea clară asupra manierei în care experienţa timpului a fost acoperită de metafizică. Pe aceeaşi linie post-structuralistă care atacă timpul, psihanalistul francez Michel Foucault (1926 -1984) se arăta fascinat de acurateţea analizelor psihologice pe care le descoperea citind textele scrise cu şaisprezece veacuri mai înainte de Ioan Cassian, unul dintre călugării “sciţi” născuţi în Romania Orientală.

Iată ce este deconstrucţia : Nu-i o mixtură, ci o tensiune spirituală a memoriei, a fidelităţii, a păstrării tradiţiei, şi în aceleaşi timp a eterogeneităţii, a noutăţii absolute şi a rupturii.”, l-am tălmăcit pe Jacques Derrida. Pseudo – cărturari români din ziua de astăzi, intim conectaţi cu puterea politică,  îşi  bat joc, ignari, atât de  filosofia lui Jacques Derrida  cât şi de toţi cei care studiază textele sale. Dar ei nu vor  putea  pricepe,   –şi alţii nu vor putea accepta–,  evenimente majore din istorie şi cultura română fără a recurge la post-structuralism. Chiar la teoria lui Jacques Derrida conţinând  elemente  ce sprijină protocronismul blamat în ură feroce de anti-culturalul  Raport Tismăneanu.

Numai prin deconstrucţia filosofică putem înţelege  extraordinarul binom de moarte şi de naştere a Istoriei din Romania Orientală în secolul Sfinţilor Părinţi. La anul 378,  se întâmpla lângă Adrianopole moartea ultimilor romani din partea răsăriteană a imperiului clădit de ei. Un Imperiu Roman care se transformase deja în Romania prin două secole de creare a jurisdicţiei romane a statului de drept şi prin romanitas acordată de Constituţia Antoniniană la 212 AD. Iar la 381 AD se recunoştea,  în conciliul ecumenic  de la Constantinopol,  ‘socii’—alizarea populaţiilor autohtone, distincte de greci,  şi trăitoare în partea răsăriteană a imperiului  devenită Romania Orientală prin acţiunea transformaţională iniţiată de împăratul Diocletian la 285 AD.

Şi prin acest studiu de caz, în aplicaţia metodei, post-structuralismul confirmă, din nou!, că este o filosofie continentală europeană.

Titus Filipas

Relansarea economiei, o introducere la temă

iulie 16, 2009

Aşa cum am mai spus, relansarea economiei ţării  se poate face printr-o agregare compoziţională de politică  a ofertei cu politica de cerere. Politica ofertei se realizează în primul rând prin reforme structurale. Pe anumite sectoare. Mi se pare interesant un articol al lui James Surowiecki scris în periodicul the New Yorker despre reforma bancară. Eu spun dintru bun început că nu este necesar să se intervină cu o reformă structurală în sistemul bancar românesc. Dar în SUA, reforma bancară chiar a fost necesară. Aceasta datorită dezastrului financiar creat din două surse: 1/ Produsele financiare derivate complexe care aveau incorporate creanţe ipotecare Subprimes. 2/ Volatilitatea imensă introdusă de matematicile financiare aplicate după modelul preferat de fizicienii teoreticieni care fabricaseră bombe atomice, şi aveau proiecte de super-arme bazate pe fizica energiilor înalte. Or, în fizica energiilor înalte, se lucrează cu incertitudini imense. Cea mai bună dovadă este căutarea bosonului Higgs de vreo cincizeci de ani. Mă rog, incertitudinea nu este dăunătoare pe  hârtie, ori când rămâne pe hard disk, unde totul se măsoară în biţi şi multipli (în cultura populară se spune că bit-ul măsoară informaţia, când în realitate,  bit-ul măsoară ignoranţa :), adică măsoară informaţia pe care nu o cunosc). În fine, James Surowiecki avertizează despre “riscul succesului”. Să înţelegem raţionamentul lui James Surowiecki. Toată lumea vorbeşte despre reglementare şi normare. Or, lucrurile astea sunt cunoscute şi aplicate de vreo opt secole, dar mereu s-au produs crize financiare. James Surowiecki avertizează în primul rând asupra volatilităţii din sistem, care trebuie redusă. Iar incertitudinea inerentă matematicilor financiare introduce volatilitate în sistem. Dar, în fine, nu aceasta este problema românilor. Cred că toţi guvernatorii BNR, începând cu Eugeniu Carada (personaj execrabil pentru Mihai Eminescu, în primul rând pentru că nu ştia decât “o mie de cuvinte româneşti”, dar şi pentru felul cum definea valoarea economică, reamintesc aici că Mihai Eminescu era un fiziocrat), au condus bine banca pentru politica monetară directoare.

Mi se pare că George Soros a citit cu mare atenţie avertismentele lui James Surowiecki din the New Yorker. El chiar crede că zona de investiţii şi speculaţii financiare va deveni o zonă de mare risc după reforma bancară impusă de preşedintele american Barack Obama. Şi George Soros se întoarce spre o zonă sigură a valorii economice, exact spre zona fiziocrată privilegiată de economistul Mihai Eminescu. Reamintesc că Mihai Eminescu se considera pe el însuşi  “om de litere” şi “om de ştiinţă”. Iar ca “om de ştiinţă” se considera economist şi doctrinar economic. George Soros cumpără masiv cele mai bune terenuri arabile din întreaga lume. Am auzit că, prin interpuşi, practică operaţia aceasta şi în România.

Titus Filipas

Va merge Obama la Hiroshima ?

iulie 16, 2009

Croitorul japonez Issey Miyake l-a invitat (http://next.liberation.fr/article/le-couturier-issey-miyake-invite-obama-hiroshima) pe actualul preşedinte american Barack Obama să vină pe data de 6 august 2009 la ceremonia de comemorare a morţilor din bombardamentul  care a avut loc  în anul 1945 la Hiroshima. Născut în 1938, Issey Miyake este unul dintre supravieţuitorii de la Hiroshima. În acelaşi timp, croitorul Issey Miyake l-a invitat pe tînărul preşedinte American să se alăture apelului său de eliminare a armelor atomice din lume. Este şi o testare a bunelor intenţii prezente în discursul ţinut de Barack Obama la Praga. Vorbind despre atacul de la Hiroshima, Issey Miyake spune : „Eram acolo, n-aveam decât şapte ani„, îi consemnează coloanele ziarului International Herald Tribune mărturia.

Titus Filipas

“Corifeii culturii” şi post-structuralismul

iulie 16, 2009

Cred că autorii articolelor negative la adresa lui Mihai Eminescu din celebrul număr 265 al revistei DILEMA (De ce a dispărut numărul acesta ?)  aşa au înţeles să aplice post-structuralismul în critica noastră literară. Tot astfel, când domnul Horia Roman Patapievici scria : “Eminescu este cadavrul nostru din debara”, cred că era numai  înţelegerea foarte personalizată a textului post-structuralist din  1968  (aparţine lui Roland Barthes) intitulat “La mort de l’auteur”. Am scris eu prea aspru ? Cine sînt eu să îi judec  pe corifeii culturii de la DILEMA şi ICR ?

Titus Filipas