La început am comentat la http://nastase.wordpress.com/2009/07/08/autostrazile-pentru-basescu-nu-au-nici-un-sens/ . Prin programele „Impozitul forfetar” şi „Prima casă”, se demonstrează ostensiv că „Guvernul Boc” este de fapt „Guvernul Traian Băsescu”. Traian Băsescu ar fi zis odată, într-o „conversaţie de pahar” cu unii ziarişti (cel puţin asta e legenda urbană), că Modelul şi Sfătuitorul său este Marele Licurici. Iar „Impozitul forfetar” şi „Prima casă” se fac în mod clar după un model economic foarte eronat, dar pentru Traian Băsescu acest model economic nu este greşit, pentru că el a fost iniţiat de Marele Licurici. Este vorba despre modelul economic Subprimes, care în fond a fost declanşatorul crizei economice mondiale actuale. Prin politica Fed de coborâre a ratei dobânzii directoare, banii cu dobândă mică au devenit uşor accesibili pe piaţa din SUA. În acord cu doctrina economică a capitalismului românesc, banii uşor accesibili sunt folosiţi pentru crearea de IMM-uri (SMEs, în globish). În capitalismul românesc tradiţional, începând cu secolul XIX, se consideră că IMM-urile sunt motorul economiei. Dar în acord cu doctrina economică americană, consumul este motorul economiei! Deci în mod foarte natural, –economic doctrinar vreau să zic–, în economia SUA au apărut Subprimes, cu ele asociate creanţele imobiliare. Spuneam că în acord cu doctrina economică americană, consumul este motorul economiei. Iar o casă este considerată produs de consum. Astfel, cel care vroia să îşi construiască o casă făcea un împrumut la o bancă, care dispunea de bani din abundenţă datorită politicii Fed de coborâre a ratei dobânzii directoare. Persoana respectivă care “dorea să consume o casă”, pentru unii Prima Casă, pentru alţii chiar a două casă, nu oferea garanţii cu valoare economică. Din cauza aceasta, acordarea împrumutului de către bancă respectivei persoane reprezenta un risc financiar mare. În fine, persoana respectivă oferea drept garanţie un act de ipotecă pe casa pe care o va construi. [IPOTÉCĂ, din DEX: Drept real pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanţie de la debitor, în cazul când acesta nu îşi plăteşte în termen datoria.] Cum a apărut criza subprimes ? Datorită ideii de inovaţie financiară (vezi şi cazul Madoff), acel “act de ipotecă” intra “la pachet” complex cu alte produse financiare simple într-un “produs financiar complex” oferit de bancă pe piaţa financiară pentru a fi cumpărat de altcineva, de “a treia parte” (un investitor pe piaţa financiară). Era şi ideea de diluare a riscului financiar, prin incorporarea acelei creanţe ipotecare de mare risc, într-un pachet de “produs financiar complex”, unde acel risc financiar şi foarte complex în principiu se dilua. Mecanismul acesta financiar inovativ a mers în prima fază, când banca solicitată de un consumator care dorea să îşi facă o locuinţă nouă, banca deci încheia mai întâi actele contractuale cu solicitantul. Mai departe, banca nici nu avea nevoie să dea din proprii bani din safe. Ea pur şi simplu incorpora acel act într-un “produs financiar complex” derivat şi punea acel produs la vânzare. La început se găsea un investitor, “a treia parte”, care să-l cumpere. Dar la un moment dat investitorii au realizat că acel “produs financiar complex” de fapt nu are valoare. Şi au încetat să mai cumpere. Astfel a dispărut piaţa pentru aceste “produse financiare complexe”, a dispărut însuşi mecanismul prin care ele primeau un preţ în acord cu doctrina economică a lui Adam Smith. Criza de lichidităţi a apărut deoarece băncile nu au mai avut încredere una în alta, pentru că nicio bancă nu ştia ce fel de inovaţii financiare, de creare de “produse financiare complexe”, au făcut celelalte bănci. Însă criza de lichidităţi nu i-a lovit pe “consumatorii de case”, ci a lovit întreprinderile economice. Doctrina economică a capitalismului românesc le-ar fi spus acelor decidenţi ultimi din lumea financiară americană: Folosiţi banii uşor accesibili prin politica Fed, pentru crearea de IMM-uri. Patronii de IMM-uri noi care vor reuşi, îşi vor construi case. Deşi era deja cunoscut eşecul doctrinar american în crearea de IMM-uri şi “consumul de case noi”, triada Băsescu-Pogea-Boc (eu cred că de fapt Emil Boc este nevinovat) s-a lansat cu avânt proletar în impunerea impozitului forfetar care a distrus IMM-urile româneşti deocamdată firave, –cât se poate de normal, capitalismul românesc abia începe să renască–, dar în schimb a acordat credite generoase amatorilor de case noi, care de obicei aparţin “clientelei”.
Titus Filipas
Etichete: Adrian Năstase, IMM -uri, Impozitul forfetar, Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 