Artizanii şi platforma Web 2.0

M-a provocat articolul despre artizanii locali de la adresa URL http://www.romanialibera.ro/a157728/taranii-vor-primi-bani-pentru-demararea-unor-afaceri-traditionale.html .  Am fost invitat în 2005 de Camera de Comert si Industrie Bucuresti, în cadrul unei teme pentru dezvoltarea durabilă, la o dezbatere cerută de Bruxelles. Ei, cei de la Camera de Comert si Industrie, s-au plâns că România nu are specialişti pe tema respectivă, şi atunci au primit adresa mea. Problema este că aceşti producători artizanali trebuie să se conecteze cumva cu Noua Economie şi cu platformele Web 2.0. Toate acestea într-o politică a ofertei pentru relansarea economiei prin doctrina “statului modest”.  Este imperioasă relansarea dezvoltării economice în România, eu vorbesc despre dezvoltare, nu despre creştere, –comunismul a încercat să inculce în  minţile noastre o egalizare de intenţie şi extensie între cele două noţiuni–, trebuie să afirm că ea poate fi obţinută numai printr-o combinaţie inteligentă între o “politică a cererii” (Keynes) şi o “politică a ofertei”. Dezvoltarea este imposibilă fără capitalul intangibil construit prin mijlocirea sistemului de educaţie în care se implementează politici inteligente. Se înţelege la noi mai puţin aceasta, funcţionarea unei întreprinderi economice se bazează şi pe  capital intangibil construit prin sistemul de educaţie! Analize economice serioase efectuate în Occident arată că la întreprinderile economice din Occident între 50 % şi 90 %  din profit provine din capital intangibil furnizat aproape gratuit întreprinderilor  de către  ţara respectivă!  Ministerul Educaţiei din România trebuie să ofere posibilitatea unei educaţii ambientale aplicative bazată  pe Agenda 21 de proximitate pentru fiecare şcoală ! Fiecare Agenda 21 de proximitate poate acoperi integral, sau numai limitat, teritoriul acoperit de o Agenda 21 locală. În fiecare şcoală trebuie să existe o combinaţie între o “structură asociativă”, care este realmente o noutate la noi!, –o invenţie!–, şi o structură instituţională, de fapt structura instituţională clasică existentă deja la Ministerul Educaţiei. Ei bine, profesorii  şcolii care lucrează efectiv, eficient şi inteligent pentru Agenda 21 de proximitate a şcolii ar trebui să facă parte,  –repet, eu vorbesc despre o nouă politică a ofertei dusă de Ministerul Educaţiei–, dintr-o asemenea structură asociativă. Complicat ? Da! Imposibil ? Nu ! Un sistem de educaţie ambientală în România trebuie să fie realmente aplicativ, şi să adauge valoare din punctul de vedere al capitalului intangibil. El trebuie să fie structurat pe baza temei “Agenda 21″. Două mari conferinţe internaţionale “la vîrf”, una la Rio de Janeiro şi cealaltă la Johannesburg, separate între ele printr-un deceniu, au subliniat prioritatea obiectivului “Agenda 21″. Trebuie construit şi la noi, în  modul raţional şi serios, o Agenda 21 naţională, divizată într-o serie de Agenda 21 regionale. La rândul ei, o Agenda 21 regională este divizată într-o serie de Agenda 21 locale care acoperă întreaga regiune. Acum, problema este aceea că produsele acestor artizani locali sunt foarte specifice, şi  în cantitate foarte mică. Iar când este vorba despre marketing pentru produsele lor, ele nu intră în metodele abordabile prin “dominarea Pareto”, care acoperă 80 % din arie la dreapta lui „zero” sub curba xy=1, ci foarte mici zone din rest, “The Long Tail” cum numea Chris Anderson* acest fenomen. Postam pe blogul lui Chris Anderson: +In Romania, we are trying to introduce the traditional artisanal products made by craftsmen, in the Romanian New Economy, using the managers of the Local Agenda 21 (usually school teachers), they are mapping the local traditional products, and your “Long Tail” concept.+ Deci profesorii şcolilor ce realizează Agendele 21 de proximitate trebuie să treacă în aceste Agenda pe artizanii locali, cu produsele lor. Sigur, platforma naţională Web 2.0 pentru toate genurile de Agenda 21 (naţională, regionale, locale, şi Agendele 21 de proximitate ale şcolilor) trebuie să reprezinte o investiţie inteligentă a statului român modest în capitalul intangibil pentru dezvoltarea durabilă.

Titus Filipas

*Chris Anderson este un blogger real, vezi şi http://en.wikipedia.org/wiki/Chris_Anderson_(writer) . Pe blogosfera în globish, chiar se discută la modul pertinent şi serios pe temele Pareto şi restul Long Tail. Dar şcoala Pleşu-Liiceanu-Patapievici (vezi şi http://www.revistanoinu.com/Noica-si-discipolii-sai.html) devine  realmente înspăimântată când asemenea teme sunt puse în discuţie (vorbesc despre temele serioase care ne scot din vernacular)  şi pe blogosfera românească.

Etichete: ,


%d blogeri au apreciat asta: