Capitulaţiuni, două exemple

Am luat exemplele de la adresa URL http://www.romanialibera.ro/a155127c318522/presa-ucraineana-romania-mare-sau-hiena-subspecia-est-europeana.html .

+ […] două dintre cele mai vechi tratate din istorie, […] anul în care au fost făcute corespunde cu stadiul lor de evoluţie. Citez:

TRATAT din 1393 Tratatul dintre Mircea I, Suveranul Valahiei şi Sultanul Baiazet Ilderim Acest Tratat s-a tradus din nou, după textul publicat în 1819 de Dionisie Fotino în tomul III pagina 369 şi următoarele.

ART. 1 Din marea noastră condescendenţă învoim, ca Principatul României de curând supus de nebiruibila putere a neînvinsei noastre împărăţii dimpreună cu Principele său să se cârmuiască după propriile sale legi, şi ca voievodul României să aibă deplină putere de a face război cu vecinii săi, şi de a încheia legături de amiciţie cu dânşii, orişicând va voi; şi prin urmare să fie stăpân peste viaţa şi moartea supuşilor săi, (suveran).

ART. 2 Câţi creştini ar primi religia lui Mahomet şi pe urmă, trecând din locurile supuse împărăţiei noastre în România, ar îmbrăţişa iarăşi creştinismul, să fie pretutindeni nesupăraţi şi nereclamaţi.

ART. 3 Câţi dintre români vor trece în cuprinsul (teritoriul) împărăţiei noastre pentru propriile lor interese, să fie nesupăraţi de haraciu, şi să fie necercetaţi pentru îmbrăcămintele lor.

ART. 4 Principii creştini să se aleagă de către Mitropolitul şi de către boieri.

ART. 5 Iar pentru această mare a noastră condescendenţă, şi pentru că am înscris această ţară în lista celorlalte ţări supuse (protecţiei noastre), va fi şi ea îndatorită a da la visteria noastră imperială pe un an 3000 bani rosi de tara în 300 lei argint de ai monetăriei noastre. Datu-s-au aceasta în Nicopoli în anul 805, în luna lui Rebiul Ebelu, şi s-au subscris în codici imperiale.

–––––

TRATAT din 1460 Tratatul dintre Vlad V, Suveranul Valahiei şi Sultanul Mahomet II S-a tradus din nou după textul publicat în anul 1806 de Tunusli în istoria Valahiei pag. 128, şi în anul 1819 de Dionisie Fotino care (tomul III pag. 372) arată chiar şi izvorul din care l-au scos la lumină; izvor care nu lasă nici urmă de îndoială despre autenticitatea acestui document atât de însemnat pentru Principatul României. Mai sus-numitul autor ne încredinţează, că el a aflat textele ambelor tratate ale României într-o carticică, ce i-au dat-o răposatul boier Alexandru Văcărescu, al căruia părinte, demnul de stimătoare memorie, Marele Ban Ioan Văcărescu în timpul petrecerei sale în Constantinopole, prin cheltuieli însemnătoare au izbutit a căpăta întocmai copii de pe ele din codicile împărăteşti, (kiutucuri). După această nouă şi exactă traducere, făcută de bărbaţi competenţi, se cuvine dar a îndrepta şi textele publicate până acum, care, deşi traduse tot din cărtile lui Tunusli şi Fotino singurele izvoare cunoscute până acum în privinţa textelor, înfăţişează mai multe greşeli şi neexactitudine foarte însemnate. Spre exemplu atragem luarea aminte a lectorilor asupra art. 1 al capitulaţiei din 1460, în care printr-o licenţă adevărat poetică a D. Vilkinson (în Tableau historique et de la Moldavie et de la Valachie, pag. 18 a ediţiei Franceze din 1821), orbeşte reprodusă de alţi scriitori, s-au introdus mai multe cuvinte care nu se află nici la Tunusli, nici la Fotino, şi care alterând sensul, dau idei greşite despre relaţiile internaţionale ale Principatelor. Nota redactorului buletinului Divanului Ad-hoc K. Hurmuzachi.

ART. 1 Turcii nicidecum să se amestece în treburile ţării, nici să stăpâneasca, nici să vie în ţară, ci numai unul singur trimisul imperial să vină, însă şi acesta numai cu învoirea Domnească. Trimisul acesta, călătorind de la Dunăre până la Târgovişte, să fie însoţit de un om Domnesc, şi primind tributul, să se întoarcă iarăşi cu oamenii Domneşti până la Giurgiu, unde, numărându-se din nou banii în suma de 10.000 galbeni sultanini de ai monetăriei noastre, să primească adeverinţă de la dregătorul acelui loc. De la Giurgiu, trecând la Rusciuc, să primească şi de acolo adeverinţă, pentru ca ţara să rămână nerăspunzătoare, dacă s-ar întâmpla ca banii să se piardă pe drum.

ART. 2 Ţara să se guverneze după legile ei, să aiba deplină putere de a face război cu vecinii săi orişicând va voi, şi să încheie legături de amiciţie cu dânşii; şi Domnul să fie stăpân peste viaţa şi moartea supuşilor săi.

ART. 3 Câţi  creştini s-ar turci în Turcia, iar după aceia trecând în România ar lua iarăşi legea crestinească să fie cu totul nesupăraţi si nereclamaţi.

ART. 4 Câţi români ar merge în Turcia pentru treburile lor, să nu fie supăraţi pentru haraciu, nici pentru îmbrăcămintele lor.

ART. 5 Domnii creştini să se aleagă de către mitropolitul, episcopii şi boierii.

ART. 6 Când vreun mahometan ar avea vreun proces cu vreun român, procesul lui să se trateze în Divanul Domnesc după obiceiul ţării, şi sentinţa judecăţii să aibă putere.

ART. 7 Neguţătorii turci, care ar veni cu negoţ, să vină cu ştirea Principelui, şi cu arătare din ce loc sunt, şi fără întârziere, cu ridicata sau să cumpere sau să vândă marfa prin oraşe, şi să iasă nemijlocit din ţară, nefiindu-le iertat a cutreiera ţara spre a cumpăra şi a vinde în deosebite locuri. ART. 8 Aceşti neguţători turci să nu aibă voie a lua cu sine servitor român, nici servitoare română; nici a avea loc deosebit pentru rugăciunile lor.

ART. 9 Pentru nici un fel de reclamaţie să nu se sloboadă Firman asupra vreunui indigen, nici să nu ridice pe cineva din ţară, ca să-l ducă la Constantinopole, sau la alt tribunal din Turcia.

Datu-s-au în anul 872.+

Pentru conformitate,

Titus Filipas

Etichete:


%d blogeri au apreciat: