Unde sunt proiectele lui Constantin Noica ?

Am plecat de la o discuţie pe blogosferă (http://roxanaiordache.wordpress.com/). Roxana Iordache întreabă : “DĂIANU PRIM-MINISTRU? DINESCU DESPRE BĂSESCU”. Au urmat o sumedenie de reacţii pe blogul respectiv. Citez câteva :

+Radu Portocala spune:  sâmbătă 16 mai 2009 la 12:50:11 am Dl Daianu s-a pierdut in 1976. Ce mai conteaza daca-i devine prim-ministru lui Basescu? Pentru ca stiu ce-o sa-mi raspundeti, am sa va rog sa-mi dati un alt exemplu (unul singur ajunge) de ofiter care si-a dat demisia din DIE. Si inca ceva. Stiti care era partea nevazuta a activitatilor Institutului de Economie Socialista unde a lucrat dl Daianu?

blogideologic spune: sâmbătă 16 mai 2009 la 8:31:08 am Deci tot Dinescu trage sforile ? Ca şi la loviluţie?

Roxana Iordache spune: sâmbătă 16 mai 2009 la 9:19:28 am @blogideologic. A tras el sfori atunci? 

blogideologic spune: sâmbătă 16 mai 2009 la 10:17:27 am @ Roxana “A tras el sfori atunci? ”   El a fost marioneta ?

blogideologic spune: sâmbătă 16 mai 2009 la 10:19:28 am @ Radu Portocalan  “Dl Daianu s-a pierdut in 1976.” Bună observaţie.

Roxana Iordache spune: sâmbătă 16 mai 2009 la 10:35:11 am @blogideologic. Cred că una din explicaţiile principale pentru situaţia în care ne aflăm ca societate după 20 de ani este că facem în continuare jocul vechilor structuri. Ţinta au fost mereu victimele, nu autorii. Sunt puşi la stâlpul infamiei cei care au recunoscut şi care nu au făcut rău nimănui, nu cei care rămân necunoscuţi şi fac rău în continuare. E atât de simplu încât nu putem să nu complicăm.

blogideologic spune: sâmbătă 16 mai 2009 la 10:44:32 am @ Roxana Chiar că nu înţeleg. Mircea Dinescu a fost o “victimă”?

Roxana Iordache spune: sâmbătă 16 mai 2009 la 11:41:23 am @blogideologic. Titus, m-am referit la paradigma Dăianu.

blogideologic spune: sâmbătă 16 mai 2009 la 1:09:33 pm @ Roxana, @ Radu Portocală   „paradigma” Trăim nişte vremuri extraordinare, favorabile pentru noi. Poate că ar trebui   să analizăm „paradigma” în cadrul unei analize de structură organizaţională. Şi această analiză chiar să ne folosească. Părerea mea este că analiza „paradigmei” nu poate fi realizată fără idei împrumutate de la Émile Durkheim, Michael Thompson şi Michel Clozier. Ultimii doi arătau că lupta de clasă simplificatoare marxistă, a „conflictului vertical”, trebuie înlocuită cu analiza unei epure a „reţelei”. Însă, repet, sunt idei noi în cultura noastră, şi ar fi nevoie de o şcoală să le dezvolte. Unde sunt proiectele lui Constantin Noica ? Cine a lucrat pentru ca ele să dispară?

Titus Filipas

Etichete: , , , , , , , , ,


%d blogeri au apreciat: