Citate din opera “filozofului” Andrei Pleşu 🙂
“Virtutea privită ca o culme între două depresiuni este monumentală şi inabordabilă.”
“Flancată de vicii, practicarea virtuţii devine o echilibristică ezitantă, o crispată suspensie în spaţiul incert dintre două pericole.”
“Orice credincios ştie că nu va fi niciodată – în planul virtuţii – la nivelul cerut. Dar nimeni nu se gândeşte să abdice de la efortul ascetic, sub cuvânt că, oricum, el e de neîmplinit. Aspir ofensiv la desăvârşire, ştiind bine că n-o voi dobândi. La fel, trebuie să aspir ofensiv la cunoaştere, ştiind bine că n-o pot deţine. Vom fi măsuraţi cu măsura aspiraţiei noastre şi nu cu aceea a realizării ei. Dacă n-ar fi aşa, nimeni dintre noi nu s-ar mântui.”
“Lumea este o frază muzicală, ea are sunetul operei perfecte.”
“A izgoni cu biciul negustorimea din templu e un act de irascibilitate, dar de irascibilitate bine practicată.”
“Nu e de ajuns să te duci la biserică regulat, trebuie ca Biserica să te însoţească în toată activitatea ta, în toată gândirea ta, ceea ce ştiu că e un lucru dificil.”
“Dacă nu l-aş fi cunoscut pe Constantin Noica, n-aş fi putut scrie această carte. Dacă l-aş fi ascultat, n-aş fi scris-o.”
Pentru conformitate,
Titus Filipas
Etichete: Andrei Pleşu, Constantin Noica, Titus Filipas