Constatam, pe 29 aprilie 2009, la “People clicked links from these pages to get to your blog”, o conexiune de la http://worldwar2.ro/forum/index.php?showtopic=5160&st=15&#entry71396 . Este vorba despre forul militar român de istorie, nici nu ştiam că există aşa ceva ! Adevărul este că am scris pe teme de istorie, chiar pe teme de istorie militară, dar prea puţină lume a citit articolele. În fine, pus în discuţie era articolul https://blogideologic.wordpress.com/2008/09/06/dennis-deletant-un-agent-mi6/ . Care nu era analizat pe fond, ci numai ca opinie negativă la adresa lui Dennis Deletant. “Among the results, most of which in Romanian, I found little value. Also, annoying as it may seem, Mr. Deletant appears to have also detractors in Romania: https://blogideologic.wordpress.com/2008/09…t-un-agent-mi6/ What is „ideological blog”, BTW?”
Primeşte răspunsul prompt :“That blogger sees enemies everywhere. Ignore him.
Radu / This post has been edited by Radub on April 29, 2009 02:37 pm”
Acest Radu este lăudat şi consiliat de un tip care supraveghează mersul correct al discuţiilor pe forum, un tip ce se prezintă ca Generalul Dénes :“ “Nice detective job, Radub. I suggest one of the forum’s owners write him a short e-mail inviting him here. You never know, after all he might be interested in what we are saying here…” Gen. Dénes
Evident, nu am fost invitat la discuţie pe acest pompos intitulat „forul militar român de istorie”. De fapt nimeni nu se străduie să analizeze pe fond conţinutul postării mele. Şi eu cred că tratam despre teme foarte grave şi foarte dureroase. Reiau unele paragrafe şi alineate :
+Responsabilitatea indirectă a lui Dennis Deletant pentru “masacrul de la Otopeni” din 23 decembrie 1989 reiese din mărturisirile făcute chiar de el: În august 1986 m-am dus sa ma întîlnesc cu domnul Corneliu Coposu, pentru ca ma interesau legaturile dintre taranisti si englezi în timpul razboiului. Dl Coposu, de fapt, a transmis mesaje codificate englezilor, cu acordul lui Iuliu Maniu. Bineînteles ca am fost avertizat de niste prieteni sa nu ma duc, pentru ca dl Coposu era supravegheat de Securitate. Dar eu i-am telefonat dlui Coposu, i-am spus cine sînt, auzise de mine, iar dumnealui mi-a spus: ‘Eu sînt tinut sub supraveghere, dar daca în aceste conditii doriti sa veniti la mine, va primesc cu placere’. I-am spus ca vreau sa vin, l-am întrebat unde sta si mi-a spus ca pe aleea Mamulari nr. 19, în zona care se demola pentru a se construi Casa Poporului. Si a adaugat: „Sa fiti discret“. Cînd am ajuns în zona, m-am trezit în mijlocul unui teren viran, iar aleea Mamulari era singura pe care se mai aflau niste case, asa ca ma întrebam „cum sa fiu discret?…“. Erau niste soldati si ofiteri care lucrau pe santier – dar pe arsita aceea nu prea le ardea sa munceasca… M-am dus la dl Coposu, mi-a povestit lucruri foarte interesante, iar dupa vreo patru ore una dintre surorile sale mi-a facut un semn discret sa nu-l obosesc. M-am întors dupa doua zile si, înainte sa începem sa vorbim, mi-a spus ca fusese la dumnealui un colonel de Securitate care l-a întrebat ce discutase cu mine, iar dl Coposu îi raspunsese ca am discutat despre perioada razboiului, nimic altceva. Dupa alte patru ore de discutii, dl Coposu mi-a dat niste hîrtii despre relatiile sale cu englezii în timpul razboiului si mi-a spus sa fiu foarte atent la plecarea din tara, sa nu se gaseasca asupra mea acele hîrtii. Eu ma aflam în vizita în cadrul schimbului dintre Academia Britanica si Academia de Stiinte Sociale si Politice din România – pentru ca, în epoca aceea, Academia Româna nu mai avea dreptul sa gestioneze schimburile internationale, de asta se ocupa Academia de Stiinte Sociale si Politice. Domnul de la ASSP, care se ocupa de mine, m-a invitat la masa în ajunul plecarii. Mi-a spus: „Dennis, nu ai fost cuminte, nu ne-ai anuntat ca mergi la domnul Coposu, ne-ai pus într-o situatie jenanta…“. I-am raspuns: „Dar ce, trebuie sa anunt unde merg? Doar este o tara libera, nu? Sînt aici în cadrul schimbului între doua Academii…“. Iar el mi-a zis: „Lasa gluma, Dennis; am fost tras la raspundere ca nu am anuntat ca mergi la dl Coposu“. Si a adaugat: „Îti mai spun un lucru: mîine, cînd pleci, vei fi perchezitionat; sa nu se gaseasca ceva la tine, caci am s-o patesc si eu, nu numai tu“. La Otopeni, desigur, m-au perchezitionat, dar n-au gasit nimic…+ In interviul din DILEMA VECHE (adresa URL este http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=145&cmd=articol&id=4270 b) , Dennis Deletant admite implicit că a existat o minută încheiată între serviciile secrete britanice (ce serviciu reprezenta Deletant, MI6 ?) şi Corneliu Coposu. Securitatea a înregistrat tot ce era verbal, nu a avut acces şi la acel protocol scris. Este mare păcat că nu s-a ştiut de el, dar pe Dennis Deletant nu îl poate obliga vreun român să dea publicităţii minuta (bănuiesc că a păstrat o copie). Corneliu Coposu era monarhist convins şi declarat, probabil că minuta din 1986 conţinea menţionarea expresă că în 24 de ore de la răsturnarea republicii comuniste, va fi anunţată reinstaurarea regimului monarhic constituţional. Corneliu Coposu a fost cel păcălit, şi nu o singură dată! Pe 22 decembrie 1989, până la orele 12, situaţia era încă tulbure. Alexandru Mironov, care a făcut acel celebru anunţ emoţional la Radio România: ‘A fugit! A fugit!’, îmi povestea ulterior că i-a fost realmente teamă că va fi împuşcat de cineva în timp ce vorbea ! […] dacă Securitatea ar fi ştiut de conţinutul minutei între Coposu şi Dennis Deletant, masacrul celor 50 de copii din trupele securităţii pe aeroportul Otopeni la 23 decembrie 1989 nu ar fi avut loc. Este clar că un reprezentant oficial al Casei Regale de România, –dacă nu chiar regele Mihai însoţit de domnul Dennis Deletant–, trebuia să aterizeze pe 23 decembrie 1989 la Otopeni. Tot sinistrul cu teroriştii din noaptea 22/23 decembrie 1989 a fost montat tocmai pentru a nu trezi suspiciuni un atac tam-nesam (mă văd utilizând, împotriva dorinţei mele, acest rusism, dar el se potriveşte extraordinar aici ca locuţiune adverbială!) al teroriştilor asupra unui reprezentant al Casei Regale de România pe aeroportul Otopeni la 23 decembrie 1989. Dennis Deletant, care vorbeşte atâta de mult, nu găseşte cuvenit să ne spună ceva despre agenda Casei Regale de România pe 22/23 decembrie 1989 ?+
Titus Filipas
Etichete: Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 