2 „funcţionari ai universalului”

Codul Penal din anul 1956, când am fost arestat pentru activitate antisovietică, asimila pervers acţiunea românească împotriva ocupaţiei sovietice cu “fascismul românesc”. Mi s-a comunicat de către reprezentantul Centralei Securităţii venit special pentru mine şi “organizaţia de tineret cu caracter fascist” pe care am creat-o, că nu voi fi vreodată iertat. În anul 2004, am fost vizitat acasă de doi agenţi de poliţie tineri. Unul era din cartier, îl cunoşteam din vedere, nu a vorbit deloc, a servit ca martor pentru celălalt. Care trebuia să îmi ia o declaraţie. Era foarte nervos, băuse zaibăr ca să prindă curaj. Trebuia să declar ce părere am eu în general despre activităţile cu caracter fascist din trecut în România, şi în particular ce legătură este între mine şi acele acţiuni fasciste. Totul îmi arăta mie că era nevoie de acea declaraţie la poliţie ca preludiu la un dosar ce urma să fie trimis la procuratură. Nu dau detalii, dar tînărul poliţist era foarte îngrijorat pentru mine. Nu am dat declaraţia cerută (printre altele mi se cerea să spun “Ce părere am eu despre trenurile morţii din vremea lui Antonescu?”). Era evident că fuseseră declanşate nişte forţe foarte puternice împotriva mea. Într – un interviu pe Antena 3 cu domnul George Cristian Maior, ziaristul Ion Cristoiu forţa dezvăluirea acestuia că serviciul SRI îi spionează în România (chiar şi acum !) pe toţi cei care au desfăşurat în trecut activităţi fasciste şi legionare. Am avut explicaţia. Ceea ce domnul George Cristian Maior nu a mai spus este faptul că acest lucru s-a cerut de către SUA şi statul Israel, iar datele sunt trimise, pentru interpretare, către CIA şi Mossad. Dar la fel proceda şi Securitatea pe vremea lui Nicolae Ceauşescu! Îmi amintesc că înainte de 1989, îmi era teamă să îl vizitez pe filosoful legionar Constantin Noica la Păltiniş, pentru a-i oferi cărţile mele. Ştiam că voi fi imediat vizitat acasă de organele Securităţii pentru a da declaraţii despre conţinutul discuţiilor purtate cu legionarul Constantin Noica. Dar Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu, doi “funcţionari ai universalului” (ca să înfrumuseţez, folosesc termenul propus de Pierre Bourdieu) înainte de 1989 şi după, mergeau la Păltiniş fără teamă şi restricţii. Un prieten comenta maliţios: „Merg amândoi la Constantin Noica, pentru ca Securitatea să le poată confrunta declaraţiile!”. Plauzibil. Apoi, de ce nu au apărut decât două din duzina de turnătorii scrise la Securitate de Mona Muscă ? Pentru că restul documentelor, –desigur, în copie–, fuseseră trimise pe vremuri de Securitate şi către CIA şi Mossad, iar publicarea lor este interzisă chiar şi acum. Să ne înţelegem bine: Securitatea, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu erau instituţii şi persoane obligate să protejeze lumea civilizată de fasciştii români!

Titus Filipas

Etichete: , , , , ,


%d blogeri au apreciat: