Archive for februarie 2009

Charles Alexander Eastman Chiyesa

februarie 18, 2009

După ce a fost supus unui proces de aculturaţie extrem de abruptă, amerindianul Chiyesa, devenit  scriitorul nord-american Charles Alexander Eastman Chiyesa, scrie :

„Copil, ştiam să dăruiesc. Am pierdut această graţie atunci când am devenit civilizat. Copil, duceam o existenţă naturală, iar acum trăiesc  în  artificial. Când eram copil,  o simplă pietricică  frumoasă avea o valoare pentru ochii mei. Fiecare copac era pentru mine un obiect de respect. Astăzi, admir împreună cu omul alb un peisaj pictat a cărui valoare este exprimată în dolari !”

Titus Filipas

Ortodoxia înseamnă victoria Spiritului

februarie 17, 2009

Citesc pe blogul domnului Adrian Năstase, la adresa http://nastase.wordpress.com/2009/02/15/despre-cum-ar-trebui-sa-se-guverneze/ , asertarea peremptorie a unui comentator : “România a ajuns un stat fundamentalist ortodox.”

Aceasta pentru că există (din fericire!) o cultură a percepţiei riscului. Popa Şapcă trăia într-un bordei. Reamintesc că oraşul Corabia a fost fondat abia la anul 1871. Dar în acele bordeie de la Celei trăiau urmaşii paznicilor podului construit de Constantin cel Mare în secolul Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe. Ortodoxia înseamnă lupta cu arianismul ignar şi proclamarea   victoriei Spiritului. Cred că şi iconoclasmul a avut un rol pozitiv în imperiul din Romania Orientală, pentru că el accentuează letrismul şi umanismul, –colindul, „Lerui Ler” se naşte din acel umanism timpuriu–, tot atunci erau consemnate la Nova Roma primele fraze în Limba Română. Rugăciunea la icoane înseamnă de fapt rugăciunea pentru victoria spiritului (vezi ce spune Petre Ţuţea), chiar dacă puţini dintre popii ortodocşi de acum, în general ignari,   explică acestea (la vechea facultate de teologie ortodoxă de la Cernăuţi, în perioada interbelică, se explica; un universitar bucureştean şi fost consilier CDR, mă refer la profesorul Daniel Barbu, are tupeul să rîdă batjocoritor de învăţătura căpătată de părintele Dumitru Stăniloae la facultatea de teologie ortodoxă de la Cernăuţi!). În Gramatica de la Sibiu din 1828, care este în acelaşi timp o gramatică generală şi o gramatică filosofică, Ioan Eliade Rădulescu insera în mod special o rugăciune pentru victoria spiritului. Fundamentalismul ortodox în România mai înseamnă că ne amintim de conciliul din Anul Domnului 381, când a fost creată sintagma-sigiliu Nova Roma. Rusia nu are drept la această sintagmă, tot la fel cum apocriful “A Treia Roma” pentru Moscova nu poate fi echivalat cu Nova Roma. Fundamentalismul ortodox din România exprimă o mişcare de rezistenţă la atacurile directe sau perfide ale Rusiei. Dar există riscul foarte mare ca acesta să fie acoperit de atacurile pravoslavnice ale Rusiei. De exemplu, eu am identificat vreo trei sau patru bloguri în vernaculară românească, bloguri care sunt comandate de la Moscova. Este bizar că un jurnalist precum Victor Roncea, despre care nu poţi spune că este filorus, are trecute în blogroll, preţuitor, asemenea bloguri pro-ruseşti!

Titus Filipas

Apologeticum controlat de Rusia

februarie 16, 2009

Este vorba despre blogul ortodoxist în falsă vernaculară românească aflat la adresa URL http://apologeticum.wordpress.com .

Am scăpat de învăţământul ideologic marxist-leninist impus de Rusia (generalul Charles de Gaulle nu vorbea despre URSS, ci despre Rusia, considerând că exista o perfectă continuitate între interesele externe ale Uniunii Sovietice şi vechile interese  ale imperiului ţarist), ca să ajungem acum la spălarea creierelor impusă românilor de blogurile ortodoxiste create şi controlate de Rusia? De când  a venit Putin la putere, Rusia duce o politică extrem de agresivă şi de perfidă faţă de România. Este ceva normal. De exemplu, printre tinerii basarabeni cărora statul român le-a acordat cu generozitate (şi pe bună dreptate, adaug) burse pentru studii superioare în România au fost şi agenţi ruşi care ne-au studiat ca pe nişte insecte, iar aceasta chiar pe banii noştri! La indicaţiile centralei moscovite, au încercat să controleze spaţiul virtual de vernaculară românească. Cel mai celebru a fost bloggerul Mangaloy, devenit mai târziu bloggerul Urdumheit.

Prima fază din atacul Rusiei pe blogosfera românească este descrisă aici :   https://blogideologic.wordpress.com/2008/07/24/rusnaci-incearca-sa-infiltreze-blogosfera-romaneasca/ .

Acum au evoluat, şi la fel cum Vladimir Putin încearcă să aproprie pentru Rusia moştenirea istorică a lui Ştefan cel Mare, Rusia încearcă să îşi aproprie şi ortodoxia românească prin ortodoxismul de pe blogurile http://filida.wordpress.com , şi  http://dorinfather.wordpress.com/ , foarte fin realizate, au progresat mult faţă de modelul iniţial de blog rus- român Tiraspol, lasă impresia că sunt bloguri româneşti autentice. Dar cel mai elaborat este Apologeticum. Atât de bine ticluit, încât l-a păcălit pe domnul Victor Roncea. Care a trecut Apologeticum pe un loc principal în blogroll. Asistăm la paradoxul că ziaristul  Victor Roncea, –despre care este greu să spui că este filorus–, ajunge involuntar să fie propagandist  al Rusiei pravoslavnice. De exemplu, pe 15 februarie 2009, blogul domnului Victor Roncea ne propunea un text rusesc (ab initio eu declar că am mare respect faţă de limba rusă literară, iar aceasta pentru că regulile sale de gramatică generativă au fost influenţate de primul umanism bizantin) : „CITITI Proorociile Sf. Lavrentie al Cernigovului despre vremurile de pe urmă. Doamne lumineaza-ne si intareste-ne pe noi, pe toti oamenii cu Duhul Tau Sfant ca sa Te cunoastem si sa ramanem in Adevarul Tau!”.

Titus Filipas

Războaiele Americii

februarie 14, 2009

La 1907, când noi am avut o cumplită răscoală ţărănească, americanii au avut o cumplită criză a creditului (evenimentele acestea sunt ceva mai îndepărtat corelate). După criza creditului, America intră într-o lungă perioadă de recesiune economică. Europa intră în război, despre care politicienii români ştiau că nu trebuia să dureze mult, de unde atitudinea lor cunctatoare şi evaluatoare. Pentru a-şi dinamiza economia, America hotărăşte să intre în război, hotărând   partea câştigătoare. Dar pentru aceasta, Anglia este nevoită să semneze declaraţia Balfour pe biroul bancherului Rothschild. După război, America înregistrează o prosperitate surprinzătoare, deşi unii americani aveau dubiile lor (vezi Babbitt de Sinclair Lewis). Urmează Marele Crah pe Wall Street, precum şi Marea Depresiune. Germania, afectată cumplit de răboi şi de recesiune, înregistrează un uluitor salt economic după instaurarea dictaturii. America, prin New Deal ce instaurează inflaţia ca motor al creşterii economice, progresează totuşi mult mai încet. Elita americană hotărăşte să provoace un nou război mondial pentru a-şi redresa definitiv economia. Pregătirea pactului Ribbentrop-Molotov şi pregătirea unei cumplite arme de nimicire în masă se derulează practic simultan (scrisoarea lui Albert Einstein către preşedintele Roosevelt şi pactul Ribbentrop-Molotov se întâmplă în acelaşi an şi aceeaşi lună, simplă coincidenţă ?).

Titus Filipas

Conivenţă între “societatea civilă” şi bloggerii ortodocsişti

februarie 13, 2009

Aflam dintr-un articol de la adresa URL http://victor-roncea.blogspot.com/2009/02/anti-crestinism-societatea-civila-anti.html , despre o convergenţă între “societatea civilă” şi blogurile ortodoxiste de limba  română controlate de  “maica rusie”.

Este vorba despre acea “societate civilă” organizată de Silviu Brucan, Andrei Pleşu,  Alina Mungiu, Cristian Pîrvulescu, GDS şi Pro Democraţia.

Iar blogurile ortodoxiste de limba  română controlate de  “maica rusie” sunt :

http://filida.wordpress.com

http://dorinfather.wordpress.com/

http://apologeticum.wordpress.com/, precum şi alte bloguri pe care scrie monahul Filotheu.

Este păcat că domnul Victor Roncea s-a lăsat păcălit şi a trecut http://apologeticum.wordpress.com/, în blogroll.

Titus Filipas

Israelul are dreptul să “învingă alte popoare”?

februarie 13, 2009

Citesc la adresa URL http://www.monde-diplomatique.fr/2009/02/GRESH/16773 , asertarea crudă şi de o impertinenţă extremă a generalului israelian Moshe Yaalon, şef al Statului Major al Tsahal în anul 2002  : « Trebuie să îi facem pe palestinieni să înţeleagă, în adâncul conştiinţei lor, că ei sunt un popor învins. »

Doamne, cine le dă acestor israelieni dreptul să facă asemenea afirmaţii,  învecinate cu spiritul Shoah, de pe urma căruia au suferit şi ei în trecut (când eram elev în liceu, aflam din manualele de îndoctrinare că germanii au  făcut săpun din trei milioane de evrei; legile anti-negaţioniste în vigoare mă împiedică să neg aceasta chiar şi acum !).

Titus Filipas

“Criză a dorinţelor”

februarie 12, 2009

Cum interpretează Satish Kumar prezenta criză economică:

+Aceasta este o “criză a dorinţelor”. Dacă nu suntem capabili să explorăm dimensiunile morale, spirituale şi etice ale economiei, atunci adevărata refacere economică va rămâne un vis îndepărtat.+

Titus Filipas

Noua „dăscălime română”

februarie 12, 2009

Pe data de 12  februarie 1926, metafizicianul  Nae Ionescu   le spunea  ceremonios studenţilor săi de la Universitatea din  Bucureşti  veniţi acolo pentru o specializare în pedagogie*: „Vă aduceţi, desigur, aminte [de] Psihologia de Găvănescul”. Nu era  cea mai fericită alegere. „Psihologia  lui Găvănescul”  a introdus  o  mare eroare în cultura română: Interpretarea  empirismului  Locke-an  ca “realitate directă”. Această abordare a Găvănescului  a condus  la  ce s -a chemat  ulterior  ‚legionarismul  de stânga’. El are în comun cu marxismul  asertarea doctrinară a “realităţii directe”.  Numai că, în vreme ce la marxişti “realitatea  directă” era dialectică, justificată prin  lupta de clasă, ‚legionarii de stânga’  considerau  sistemul  construit pe baza “realităţii directe”  ca pe un adevăr apodictic. El însuşi, Nae Ionescu, nu a susţinut vreodată  “realitatea directă” a legionarilor de stânga. Cu atât mai puţin “realitatea directă” marxistă. Prelegerile lui Nae Ionescu   au fost de o calitate intelectuală excepţională, neegalată până  acum în cultura română. Către sfârşitul primăverii anului 1926, filosoful Nae Ionescu  ţinea  o prelegere lămuritoare despre realitate şi cauzalitate studenţilor Universităţii din Bucureşti veniţi pentru  specializarea în pedagogie. Din epistemologia kantiană  se ştie că sistemul construit prin  atribuirea de realitate obiectivă percepţiilor este falacios. Prelegerea lui Nae Ionescu  stârneşte  entuziasmul unei generaţii noi. Acea prelegere “kantiană” privind constituţia realităţii a format un Ego naţional într-o naţiune  rămasă practic fără învăţători – morţi luptând  în primul război mondial. Ideile din prelegere  descend  fără condescendenţă  în cultura română,   influenţând mai ales „dăscălimea” tînără, ce îşi va construi altfel lecţiile. A  fost un exemplu superb de „top-down approach”,  de abordare conceptuală descendentă ce ar trebui reînvăţată de naţiunea noastră, căci  numai aşa poate fi continuat un Ego naţional românesc. Să mai observ că mijloacele ideologice,  deviante pentru că non-epistemologice,  folosite azi pentru a combate arhetipurile culturale dezvăluite în acea prelegere a marelui Nae Ionescu, o prelegere ideologică primară, bazată pe  epistemologia  intelectualistă,  sunt tendenţioase si lamentabile. Există, fără îndoială,  o participare la construirea Spiritului prin racordarea lecţiei de realitate Ex Cathedra în Limba Română cu nenumăratele abordări conceptuale ascendente. Prin acea racordare,  manifestată ca  Mişcare Naţională,  prelegerile lui Nae Ionescu au fost punct pivotal în discursul verbal românesc. Care începe să construiască liber şi deliberat ‚reprezentări  ontologice’ depăşind frontiera copilărească  a limbajului matern. Vedem după acea salutară şi decisivă intervenţie a metafizicii în cultura română, nu într-o publicaţie ezoterică şi editată cu tiraj  homeopatic sau confidenţial, ci prin discursul public în Academia gândirii tinere,  o evoluţie uriaşă în folosirea cotidiană a Limbii Române. Chiar şi celebra întrebare din ‘Moromeţii’ lui Marin Preda: „Pe ce te bazezi?”, decurge din prelegerea despre realitate şi cauzalitate a lui Nae Ionescu, transformată prin prisma  „dăscălimii” române,  transmisă de la profesori şi învăţători, la elevi. Fratele mai mic al lui Marin Preda aude întrebarea la şcoală, îi prinde repede greutatea şi o repetă, chiar şi în  mediul stressant de acasă, folosind-o, poate, ca armă de apărare împotriva celorlalţi fraţi. Marin Preda aude mostra de Limba Română  în acea abordare conceptuală  din întrebarea mezinului. Marin Preda încastrează  interogarea ca  piatră de boltă în textul  celebru printre  români. Dar este o expresie creată de noua  „dăscălime română”.

* „pentru o temeinică pregătire a cadrelor didactice a fost înfiinţată, [la începutul anului] 1926, Secţia Pedagogică Universitară, pe lângă Universitatea Bucureşti”, ne informează domnul Adrian Bucurescu. Citeşte mai mult la adresa URL http://www.romanialibera.ro/a145510/invatamantul-romanesc-la-inaltime.html

Titus Filipas

Principiul central din cultura română

februarie 12, 2009

Adjectivul “fiduciar” implică o evaluare pecuniară, monetaristă. Adjectivul “fiducial” se referă strict la o evaluare în sfera valorilor intangibile, non-monetariste. Sunt noţiuni de Teorie Culturală. Domnul Nicolae Manolescu anunţa la un moment dat în presă că iniţiază o revistă de “studii culturale”, dar a renunţat. Prea greu proiectul. Nu ne putem permite să abandonăm ţintele perene ale culturii române numai de dragul lui Nicolae Manolescu.

Criticul literar Nicolae Manolescu cunoaşte insuficient chiar textele româneşti esenţiale. Nicolae Manolescu nu se încadrează grupului de reflecţie căruia îi aparţinea Miron Costin, marii noştri cărturari din secolul XIX, dar şi Constantin Rădulescu-Motru, singurul creator de sistem filosofic românesc. Citiţi cu atenţie studiul său din anul 1904 despre cultura română. Or, acolo domnul Rădulescu-Motru statuează clar principiul central din cultura română: principiul logic al identităţii. Prima formulare românească a postulatului logic al identităţii o datorăm lui  Miron Costin. Constantin Rădulescu-Motru reitera principiul în modernitatea universităţii de tip humboldtian (vezi principiul identităţii la Fichte).

Titus  Filipas

Jucăm la ruletă prosperitatea generaţiilor viitoare

februarie 8, 2009

Domnul Dan Popa deschide o discuţie interesantă la adresa URL http://hymerion.wordpress.com/2009/02/07/o-intrebare-corecta-de-unde-vin-miile-de-miliarde-de-dolari-injectate-in-economie/ .

“De unde vin miile de miliarde de dolari injectate in economie?” Cred că vin din viitor. Adică jucăm la ruletă prosperitatea generaţiilor viitoare*, justificând că aceşti bani “împrumutaţi de la nepoţi” şi cheltuiţi acum creează premisele pentru ca generaţiile viitoare să creeze noi resurse, în   principiu resurse de “capital intangibil”. Problema reală este aceea dacă noi creăm, conştienţi sau nu, Distopia. Mi-ar place să cred că nu. Dar numai Dumnezeu ştie adevărul.

La postarea “punk spune: februarie 7, 2009 la 11:51 am”, comentez şi eu.  Cred că “500 trilioane in circulatie” se referă şi la titlurile financiare negociabile, puse pe piaţă, nişte hârtii de valoare care nu sunt bancnote, dar principial erau considerate iniţial ca fiind la fel de bune ca şi bancnotele. Dar, aflăm acum, majoritatea au fost “titluri toxice”. În fine, ajungem şi la fluxul monetar alcătuit din monedă reală. Mi se par plauzibile acele “date conform carora masa monetara M1 a tuturor monedelor (nu doar dolar) e in jur de 20 trilioane”.

*este ceea ce unii politicieni din USA numesc „generational theft”

Titus Filipas