Monahul Filotheu este agent al Rusiei ?

Cipurile RFiD 2.0 cu care monahul  Filotheu   îl speria pe arhimandritul Iustin Pârvu, –ce la rându-i  amplifica mesajul deformat către românii fără prea multe cunoştinţe IT–, de fapt au eliminat codul de bare şi nu conţin semnul fiarei “666”. Monahul  Filotheu   explică, el este foarte bine documentat în IT faţă de românii ortodocşi care îi ascultă predica, după cunoştinţele pe care le posedă, se pare că monahul  Filotheu  nu este autodidact ci a făcut o şcoală specială, dar nu spune multe lucruri românilor ortodocşi. Unii dintre românii ortodocşi  care îl ascultă au o poziţie de autoritate în biserică, nu sunt simpli laici ortodocşi ca mine. Şi tocmai pentru că se bucură de privilegiul de a deţine credibilitate şi autoritate în biserică, ei sunt obligaţi să ştie un aspect asupra căruia  monahul  Filotheu   nu vorbeşte:  De ce şi-a ales, repet,  şi-a ales!, personajul acesta cu nume real necunoscut, supranumele călugăresc “monahul  Filotheu” ?

Bunul arhimandrit Iustin Pârvu este scuzat de vârstă că nu a sesizat semnificaţia ameninţătoare a Rusiei  în acest supranume călugăresc. Pentru că “monahul  Filotheu”  ameninţă realmente cu  apocalipsa neamul nostru : “Voi, românii, România întreagă, nu aveţi drept la existenţă!”, zice supranumele său.

Iată o scurtă prelecţiune de istorie. După ce Marele Cneaz Ivan al III- lea (1440 -1505), Gosudarul ori „Cel care a strâns Rusiile”, se căsătorea  cu Zoe -Sofia, fiica lui Toma Paleologul, frate al lui Constantin al XI -lea Paleologul, ultimul împărat la Constantinopol, se creează mitul că Rusia moscovită preia drepturile Paleologilor. Căsătoria lui Ivan III cu Zoe, –logodnica aceea urâtă tepta de câţiva  ani la Moscova stabilirea datei căsătoriei!– , avusese până la urmă loc pe 12 noiembrie 1472. Fixarea datei nu a fost întâmplătoare. Ea ne arată cât de bine funcţiona la acea dată spionajul Moscovei. Cu o lună mai devreme, mai precis pe data de 14 septembrie 1472, avusese loc în Moldova căsătoria voievodului Ştefan cel Mare cu prinţesa Maria de Mangop, din familia imperială a Comnenilor. În felul acesta se stabileşte legitim o continuitate legală între Moldova Comnenă şi Moldova Muşatină.

Cel puţin un spion al Moscoviei fusese impresionat de fastul nunţii în cetatea de scaun de la Suceava şi a raportat Gosudarului ce a văzut. Nouă, ne povesteşte frumos despre acestea Mihail Sadoveanu în romanul „Fraţii Jderi”, volumul al doilea. Scrisoarea monahului Filotheu din Pskov adresată apoi fiului Sofiei, Marele Cneaz Vassili al III- lea (1479 – 1533) care la 1510 cucerea oraşul, îi precizează acestuia semnificaţiile Rusiilor unite: “Două Rome au căzut. Cea de a treia Roma s-a ridicat acum.” Scrisoarea păstrată este de fapt un text apocrif. Dar nu aceasta contează, ci starea de spirit în Rusii, care ducea la crearea documentului. În realitate, nu a existat “a doua Roma” ca să poată exista “Cea de a treia Roma” fără de un Latium Novum ca hinterland.

Nova Roma statuată ca sintagmă-sigiliu în conciliul de la Anul Domnului 381 era o recunoaştere bisericească a  efectelor pe care le-a adus promulgarea Constituţiei Antoniniene la Anul Domnului 212. Se crease un Novum Latium,  populat cu proto-români. Romanaţii sunt prima evidenţă   care îmi vine în minte. Zosimus  în Historia Nova confirmă că exista un Latium Novum  când  vorbeşte despre evenimentele anului 381 la Nord de Dunăre.

Mi se pare de o absurditate extremă pretenţia că există vreo cale de transfer al drepturilor regaliene de la Nova Roma la Moscova ! Rusia nu crede decât în forţa militară brută, apocriful monahului Filotheu din Pskov a fost născocit pentru a împăca sovistea mujicului, conştiinţa rusului de rând, atunci când  pradă şi ucide pentru pradă. Fiara este mujicul fără de soviste,  predator epitomic, predator de simboluri.

În Anul Domnului 1589, a fost asaltat de acea stare de spirit agresivă patriarhul Ieremia al II-lea de la Constantinopol, ce călătorea în Rusii pentru a colecta ajutoare pentru clerul grec. Clerul rus profită  de slăbiciunea grecilor şi cere patriarhulului Ieremia al II-lea să recunoască o biserică autocefală la Moscova. Iar  capitala Rusiilor să o declare “Cea de a treia Roma”! La început, marele teolog şi cărturar Ieremia al II-lea rezistă la presiuni. El ştia mult mai multe decât ruşii. Anume că nu trebuie să implice cabalistica numerologică în care epitetul “a treia Roma” are  semnificaţie apocaliptică. Muscalii pravoslavnici insistă în ignoranţa lor dominatoare. Înaltul ierarh grec venit  de la Constantinopol,  aparent cedează. Însă el redactează un document conţinând  numai venin prin recunoaşterea Patriarhului Iov la Moscova,  declarată “a treia Roma”. Abia prinţul nostru Dimitrie Cantemir îl lămureşte în 1721 pe imperatorul Petru cel Mare despre adevărata semnificaţie din actul scris de patriarhul Ieremia al II-lea de la Constantinopol la anul 1589. Incontestabil, Petru cel Mare detesta prostia. Prin ukaz, el desfiinţează imediat patriarhatul. Stalin va reînfiinţa, în anul 1941, patriarhatul de Moscova. Dizidentul anti- stalinist Soljeniţîn nu denunţă actul în vreuna din cărţile sale.

Titus Filipas

Etichete: , , , , , , , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: