Archive for ianuarie 2009

Liderii Asăneşti

ianuarie 15, 2009

Cu toate că proveneau ei înşişi dintr- o veche populaţie balcanică  ‘socii’-alizată, liderii Asăneşti ai celui de al doilea Ţarat bulgar, sertizaţi  în montura elitei militare slave de  o extraordinară cruzime, dăduseră ordin să se taie limba popilor care ţineau slujba în limba română. Popii români refuzau să citească slavoneşte, mimau doar, de unde a apărut expresia boscorodeala popilor.

Pe vremea comunismului, după o vizită în Bulgaria, unul dintre umaniştii români ai Şcolii de la Târgovişte evalua într-un text aluziv că dacă elita slavă dură s-ar evapora peste noapte, populaţiile locale ar putea  vorbi româneşte iarăşi. Elita slavonică a întreţinut de altminteri şi războaiele balcanice din secolul XX. Aceasta dovedeşte că elita militară slavă din Balcani a putut asimila numai gramatica unui limbaj artificial, nu şi spiritul civilizaţiei de calitate ori Eudaimonia din Romania Orientală.

Titus Filipas

Sfinţii închisorilor şi deţinuţii politici voltairieni

ianuarie 15, 2009

Vezi http://picasaweb.google.com/rafael.udriste/SfintiiInchisorilor#5261741808482508562 , şi citeşte http://www.sfintii-inchisorilor.ro/ , http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-2489573-ecaterina-gata-pentru-scuipat-ana-pauker-smuls-sanii-clestele-violat-omorat.htm , despre martirii eroi creştini ai neamului românesc. Dar în temniţele comuniste au suferit şi deţinuţi voltairieni supranumiţi „genii pustii”. Nu  trebuie să îi uităm. De altminteri şi unii şi ceilalţi au suferit pentru acelaşi adevăr, au luptat pentru aceeaşi cauză.

Au suferit pentru că au  identificat şi au îndrăznit  să afirme izvoarele drepturilor  regaliene pentru neamul românesc: Constituţia Antoniniană de la Anul Domnului 212 şi Biserica înălţată de Sfinţii Părinţi în secolul IV. Identificările sunt complementare. Amândouă sunt necesare.

Distanţa spirituală între deţinuţii voltairieni şi martirii creştini ai anti-comunismului poate nu-i mare. Voltaire însuşi, care nu a fost ateu ci un creştin foarte critic, venea din Epoca Luminilor. Denumirea Epocii Luminilor pare a fi inspirată din Triadele lui Grigore Palamas: “ Dacă priveşte la ţinta viziunii sale, vede din nou lumina. Iar dacă priveşte la mijloacele prin care priveşte, vede iarăşi lumina.”

Titus Filipas

Ioniţă Caloianul, supranumit “ucigaşul românilor”

ianuarie 14, 2009

Aceia dintre noi care îl vorbesc de bine pe “Ioniţă Caloianul”,  ignarii!, trăiesc de fapt într-o falsă istorie. Eu ştiu bine că Nicolae Iorga, despre  care-i cam greu să spui că era un ignar la ştiinţa chemată istorie, s-a amuzat copios aflând că la Caracal exista un liceu, un liceu românesc!, purtând numele “Ioniţă Asan”.  

 În realitate acest Ioniţă Caloianul, care a trăit între anii 1165 şi 1207, a fost  supranumit “ucigaşul românilor”, ori „The Romankiller” în limba engleză, spre convingere căutaţi informaţia doveditoare la adresa URL http://www.bambooweb.com/articles/k/a/Kaloyan_of_Bulgaria.html .

În descântecul Caloianul nu este invocat Ioniţă Caloianul, ci împăratul roman Ioan Comnenul, supranumit şi Marcus Aurelius bizantin.

Ţarul bulgar Ioniţă Caloianul nu prezintă pentru noi, românii,  vreo însemnătate pozitivă,  decât numai pentru că era investit de papa  Inocenţiu al III-lea ca paznic (‚Rex’) pentru arhiepiscopia de Ohrid. În Ţara Românească, particula ‚IO’ înaintea numelui domnitorului arată relaţiile privilegiate cu arhiepiscopia de Ohrid. Poetul Nichita Stănescu era invitat, ceremonios, să-şi recite versurile la  Struga de Ohrid. Marele Poet ar fi fost îndreptăţit să semneze ‚IO Nichita Stănescu’.

Titus Filipas

Cartomanţia Tarot şi paradigma maşinii

ianuarie 12, 2009

Sub coperţile lui Codex Cumanicus, mai curând  consemnare pidgin-eurasiatică tradusă  în limba latină,   erau adunate manuscrise din surse disparate. Strânse  de genovezii din Crimea, probabil în jurul anului  1303. Se găseau  şi  pagini de alchimie ale cărei  ‚simboluri Tarot’ vor  influenţa poezia lui Petrarca. Cărţile de Tarot sunt curent folosite ca instrument ajutător în reflecţiile ori meditaţiile asupra vieţii individuale, ca stimulent ori sfătuitor în alegerile personale pentru “firile slabe”.  Plecând de la tradiţia instaurată de poetul Petrarca, romancierul  Italo Calvino (1923-1985) aserta o relaţie între paradigma maşinii  şi cartomanţia Tarot:  reflecţiile  stârnite de o serie aleatoare de imagini pe cărţile jocului  Tarot ar fi o  maşină  de inventat poveşti. Mi se pare cea mai fantastică aplicaţie a raţionalităţii instrumentale. Reamintim că paradigma maşinii are o gamă  extinsă  de posibilităţi dovedite în lumea reală terestră, începând cu soluţia  DEUS EX MACHINA din teatrul antic, folosită şi de Alexandru Macedon când tăia „nodul gordian”, până  la PC-urile din Tehnologia Informaţiei. Mai este de presupus că  Aristotel,  profesorul, i-a transmis prin viu grai Macedoneanului concepte din cunoaşterea prudenţială  care nu sunt cuprinse în Etica Nicomahică.  Prin paradigma maşinii, tăierea nodului gordian leagă cunoaşterea tehnico-productivă (ei, da! aici este vorba despre o sabie, dar expresia  biblică: „Să transformăm săbiile în pluguri!” articulează unelte şi arme) de cunoaşterea prudenţială. Dintr-un  “ciot”  de carte fără coperţi  am citit pe vremuri analizarea hotărârii lui Alexandru Macedon când  tăie  nodul gordian. Analiza judecăţii de valoare incorporate în hotărârea tăierii  nodului  gordian  era  efectuată de către autor, probabil  un student român la filosofie din perioada înterbelică (omorât apoi din ordinele lui Carol al II-lea),  în contextul cunoaşterii prudenţiale, adică al ştiinţei constituirii  judecăţilor de valoare. În Limba Română  nu am mai citit text  atât de clar şi frumos scris despre alegerea făcută de Alexandru Macedon în templul din Gordius. De atunci cred că rugăciunea noastră din biserică trebuie să fie numai şi numai pentru ghidarea necesară construirii unei judecăţi de valoare, nu pentru  miracol! Până în secolul XVII, Divina Commedia era considerată operă ştiinţifică. Abia odată cu emergenţa cunoaşterii tehnico- productive asociate  primei revoluţii industriale, şi cu emergenţa noilor teorii carteziene şi iluministe, Divina Commedia este coborâtă la un statut mai modest,  de „simplă”  operă literară. Dar trebuie să recunoaştem şi acum faptul,  deloc neglijabil,  că opera literară  chemată Divina Commedia incorporează o cantitate imensă de cunoaştere prudenţială.  Nu doar prin Etica Nicomahică la  care adesea recurge, implementată  de pildă  în structura Infernului ce ordonează  gravitatea păcatelor. De ce au respins comuniştii Silviu Brucan, Valter Roman şi Ghizela Vass  învăţarea cunoaşterii prudenţiale  din şcoala românească? Aztecii şi incaşii au fost învinşi atât de rapid şi categoric de Cortez şi Pizzaro nu pentru că amerindienii nu cunoşteau roata, –şi nu o cunoşteau–, ci  pentru că împăraţii Montezuma şi Atahuallpa, nume generice pentru  elitele aztece şi elitele inca,  nu  posedau softul scolastic Aristotel,  capitol esenţial din  cunoaşterea prudenţială. După cum liderii amerindieni care se opuneau  invadatorilor europeni nu cunoşteau  recursul   salvator la soluţia oferită de paradigma maşinii. Paradigmă  care provine,  foarte plauzibil, nu atât din invenţia pârghiei, cât  din invenţia roţii. A fost inventată roata de către oamenii culturii  Cucuteni- Tripolie, adică pe istmul baltico-pontic, cum se spune acum din ce în ce mai convingător? La acel timp al inventării roţii, istmul care unea continentul american de Eurasia era deja scufundat, iar podul de gheaţă  dintre Asia şi America se topise.   Solomon Marcus, –unul dintre oamenii de cultură români ce  au crezut  în protocronismul lui Edgar Papu încă de la momentul construcţiei doctrinei–,  l-ar fi întrebat  pe Constantin Noica, „filosoful de la Păltiniş”, care-i deosebirea între invenţie şi descoperire. „Tertium datur”, i-ar fi răspuns gânditorul din sejurul montan. Cred că  problema necesită  şi al patrulea datum. Invenţia este conectată  mai curând cu navigaţia  rafinată  de noi portulane în arhetipuri  culturale, iar descoperirea ţine mai mult de orizontul ontologic. Întrebarea distinsului matematician român era cu totul justificată: Cele două concepte, invenţia şi descoperirea, par contopite pentru că  se află,  amândouă,  în aura adăugării de valoare. Forţa  emanând  din „paradigma maşinii” era explicată  cu neobişnuită  claritate într-un bestseller american al anilor şaptezeci:  „Zen and the Art of Motorcycle Maintenance”, scris de Robert Pirsig, probabil cel mai celebru ‚technical writer’ american, dar semnată cu pseudonimul Robert Pursig. Titlu de carte ce a rămas prohibit la editura Humanitas,  tot aşa cum era la Editura Politică, pe vremuri. Budismul Zen nu este emfatic pe text  precum budismul tantric, însă Zen rămâne centrat pe căutarea şi atingerea  Excelenţei.  Cartomanţia  Tarot a fost propusă şi ca o „soluţie finală”  în trama romanului  sci-fi „Nova” al omului de litere afro-american  Samuel Ray Delany Jr., caracter dislexic a cărui familie induce Renaşterea  fără centrarea pe „negritute”,  într-un  Harlem new-yorkez real. Un Samuel Ray Delany care   explorează  natura limbajului şi a capacităţii lui de a da o structură ontologică trivialei  experienţe ontice.  În nuvela ‚Grădiniţa de semiotică” („Child’s Garden of Semiotics”),  Samuel R. Delany Jr., pe o linie  independentă  de Noam Chomsky, însă cu o intenţionalitate asemănătoare,  leagă  începuturile civilizaţiei de gramatică  şi  semiotică, într-un trecut îndepărtat. Dar acţiunea  romanului „Nova”  se petrece într-un viitor când oamenii cu „maşinile lor zburătoare” diseminează în spaţiul cosmic, ocupând  nenumărate planete extrasolare, devenite foarte ospitaliere  prin operaţia de inginerie cosmică numită ‚terraforming’.  Cartea lui Samuel R. Delany   sosea pe piaţa  ‚science fiction’  în anul 1968,  când experimentul cuantic Einstein-Podolski-Rosen   fusese doar propus, nu realizat efectiv. Nu putea fi întrevăzută posibilitatea comunicării instantanee în Cosmos,  categoric interzisă de fizica lui Albert Einstein, care nu a fost un „intelectual intelectualist”,  un cărturar pe linia lui Newton şi Leibniz, ci un savant modern autentic, dintre aceia care cred sincer că bombardarea Hiroshimei a fost o „mare victorie a democraţiei”. Îndepărtate atât de Pământ, cât şi una de cealaltă, comunicarea şi coerenţa diverselor civilizaţii cosmice de sorginte umană sunt  imposibile  prin mijloacele ştiinţei pozitive în romanul „Nova”!  Psihologul elveţian Carl Jung considera că imaginile de pe cărţile de Tarot au valoarea unor  arhetipuri culturale de umanitate profundă şi  fondatoare. Samuel Ray Delany   a exploatat ideea lui Carl Jung, propunând soluţia luării  deciziilor majore în diversele civilizaţii îndepărtate, prin reflecţiile induse de combinaţiile cărţilor  de Tarot. Întrucât se bazează pe arhetipuri umane, aceasta operaţionalizare cartomantică  pentru  diverse lumi provenind din acelaşi Pământ originar  asigura „firul roşu bizantin”,   şi coerenţa evoluţiei umanoide inteligente într-un cosmos dominat de cyborgi.

Titus Filipas

Ben Gurion despre mişcarea sionistă

ianuarie 12, 2009

Ben Gurion spunea că după înfiinţarea statului Israel modern, mişcarea sionistă trebuie să îşi impună singură intrarea  într-un proces organizat de autodizolvare. Faptul că nu s-a întâmplat aşa, faptul că unii cer acum identificarea anti-sionismului cu anti-semitismul, se datorează apariţiei unui sionism al falşilor evrei.  Să nu uităm că sionismul, ca ideologie, apare abia în secolul XIX, fiind la început nedisociat de comunism! Abia Theodor Herzl realizează desprinderea, cu binecuvântarea noii puteri imperiale germane! Theodor Herzl şi kaizerul Wilhelm se înţelegeau perfect.

Mişcarea sionistă nu s-a auto-desfiinţat. De ce ? Există vreun avantaj material în a te declara sionist? Nu ştiu. Mai puţin comunism înseamnă mai mult sionism ? Oricum, pentru aceşti noi sionişti există riscul de a se vedea  prinşi sub conul acuzaţiilor în ce priveşte sursa problemelor economice grave ale lumii. Citesc la adresa URL http://apologeticum.wordpress.com/2009/01/10/planurile-sionistilor-criza-economica-generala/ , titlul „Planurile Sioniştilor : Criza economică generală”.

Să nu exagerăm. Problema economică este, oricum, extraordinar de complicată şi grea. Este vorba despre împărţirea resurselor! Iar lipsa de echitate nu a fost inventată de sionişti. Ei pot, cel mult, să o exacerbeze prin accesul privilegiat la resurse. De ce privilegiat ? „It is written in the Book !”, am auzit răspunsul. Clar, nu ?

Titus Filipas

Povestea lui Stan Păţitul

ianuarie 11, 2009

Povestea lui Stan  Păţitul, spusă de Mihai Eminescu. Excerptul este din volumul  Scrieri politice*.

“Dar poate avem azi mai multe garanţii de dreptate? Ia să  vedem. Stan găseşte azi o pungă înainte de a fi pierdut-o Bran. Care – i urmarea judecătorească? Se discopere lucrul, şi Stan mănâncă mai întâi bătaie de la primar şi de la subprefect, apoi e închis preventiv, pierde zece zile de lucru, câte un franc, fac zece franci. Judecătorul de instrucţie îşi pierde ziua cu dânsul, în loc de- a se ocupa c’un delict mai complicat, deci punem leafa lui zece franci, fac 20. Judecata tribunalului corecţional ţine 10, fac 30. Stan e închis pe două luni de vară, câte un franc ziua, fac 60, la un loc 90. Stan se întoarce acasă, şi- şi găseşte ogorul pârloagă şi via paragină, pierzând munca unei veri, fac, zicem, 100. La un loc, 190. Stan găseşte dările neplătite şi- şi angajează munca pe un an, ca să le plătească, ş. a. m. d., c’un cuvânt: Stan e ruinat pe câţiva ani, pentru c’a găsit o pungă înainte de – a o fi pierdut Bran, bez bătaea primarului şi subprefectului pe de asupra. Cum era înainte? Bran pâra pe Stan la boer şi- şi primea punga îndărăt, iar Stan căpăta în schimbul pungii cinci beţe sănătoase, pe care le ţinea minte, ş’apoi se ducea să- şi vadă de trebi. Scurt, drept şi – gratis. Azi mănâncă două- trei bătăi şi- şi pierde şi tot rostul.”

Pentru conformitate,

Titus Filipas

*http://www.scribd.com/doc/44408/Mihai-Eminescu-Scrieri-Politice

Biblia românească de la 1914

ianuarie 11, 2009

Cel mai bun text pe româneşte al Bibliei e considerat a fi cel publicat la sfârşitul  perioadei Belle Époque, vezi  http://s6.transfer.ro/storage/transfer_ro-7653b538aa.zip . Am aflat aceasta citind pe blogul domnului Victor Roncea ( http://victor-roncea.blogspot.com/2009/01/actiune-recuperarea-textului-bibliei-de.html ), scrisoarea: +Bucurie! Va rog, daca se poate, promovati la prietenii dvs. ideea recuperarii textului electronic al Bibliei de la 1914, pentru a putea gasi binevoitori la aceasta lucrare. Avem nevoie de niste binevoitori care sa ne ajute la recuperarea textului Bibliei de la 1914, pentru a-l avea si sub forma electronica, text ce va putea fi folosit la o eventuala retiparire mai de calitate decat cea care a avut loc deja prin fotocopiere. Oricum, textul electronic va putea fi folosit si la introducerea lui in programele de cautare biblica.Pentru cei care nu stiu, textul acesta din 1914 este cel folosit de parintii D. Staniloae si D. Fecioru, printre altii, în pofida traducerilor ulterioare. El este cel care a pastrat poate cel mai bine apropierea de originalul grecesc. Nu multi stiu ca BOR a inceput sa foloseasca din 1936 la traducerea VT editia mazoretica, evreiasca (din sec. 7-8 dupa Hristos) care nu corespunde in multe privinte: dogmatice, cronologice, etc. cu textul folosit dintotdeauna de Biserica Ortodoxa, cel dupa Septuaginta, tradus cu trei sec. inainte de Hristos. Ca un ultim argument pentru a intelege ca merita acest efort, fie si ca exercitiu duhovnicesc, de a ne apleca prin corectura asupra textului din 1914, este si indemnul pr. Rafel Noica la conferinta din 2007, care, printre altele, spunea ca Biblia de la 1914 ramane de referinta fata de toate incercarile de traducere de pana acum.Pana acum s-au recuperat: Pentatehul, Psaltirea, Noul Testament, iar unele au fost date deja spre recuperare. Au mai ramas si alte carti de recuperat.Hotarati-va, daca puteti sa lucrati – printre picaturi, in timpii morti de la serviciu ori in alta parte -, asupra uneia din carti, poate mai multe si corectati-le exact, la virgula, dupa original, fara sa interveniti in vreun fel. Textul corectat trebuie sa fie normal pe un A4, nu cum apare in biblie pe 2 coloane. Se sterg corespondetele, adica ce este scris mic in josul paginii. Deci totul trebuie sa fie cat se poate de simplu. Va voi da originalul sub forma pdf si textul ce trebuie corectat in momentul cand veti opta pentru o anumita carte.+

Pentru conformitate,

Titus Filipas

Aspecte regaliene în dictaturile Ion Antonescu şi Nicolae Ceauşescu

ianuarie 10, 2009

Mai întâi să spunem că definiţia cuvântului „regalian” din DEX, (vezi  http://dexonline.ro/search.php?cuv=regalian ), este restrânsă excesiv, fiind menţinută doar în starea particularizată. Incompletitudinea şi tautologia lipsesc definiţia de acurateţe. Intervenim, completând.

Adjectivul “regalian”  este un termen format de la cuvântul latin  rex, regis, el fiind ataşat de atributul suveranităţii statului, indiferent de faptul dacă statul este organizat ca monarhie (“L’Etat c’est moi”), ori ca republică (puterea este a poporului). Întrucât statul deţine monopolul violenţei legitime (vezi Leviatanul  lui Thomas Hobbes, http://en.wikipedia.org/wiki/Leviathan_(book) ), atunci prerogativele lui legitime  sunt adesea identificate cu domeniile unde folosirea forţei în impunerea legii şi normelor este justificată. Funcţiile îndeplinite de stat în aceste domenii se numesc « funcţii regaliene* ». Minimalist ori liberal considerate, acestea sunt :

1/Asigurarea securităţii externe a statului, prin diplomaţie şi apărare. 

2/ Asigurarea securităţii interne a statului şi a ordinii publice.

3/ Definirea dreptului şi furnizarea justiţiei. 

Sigur că ar fi fost necesar să începem expunerea noastră cu  dictatura carlistă. Dar întrucât regele Carol al II-lea a neglijat asigurarea securităţii externe a statului, prin diplomaţie şi o politică de apărare (Carol al II-lea era suficient de inteligent ca să îl blameze pentru aceste deficienţe pe Nicolae Titulescu), de asemenea el a recurs la execuţii sumare în “păstrarea ordinii publice”, considerăm că acest rege a abdicat de la exercitarea drepturilor regaliene absolut legitime. Trebuie să spunem în mod expres că legitimitatea drepturilor sale provenea din adhocraţie, adică din hotărârea Divanurilor ad-hoc din secolul XIX care au precedat Unirea cea mică.

Acelaşi respect pentru personajul European  important care a fost Mihai Viteazul îi domina pe  dictatorii Ion Antonescu şi Nicolae Ceauşescu.

Dacă discutăm despre dictatura lui Ion Antonescu, trebuie să începem cu acea repunere în discurs a sursei de legitimitate pentru  drepturile regaliene după crearea statului numit, poate superficial,  România Mare, deşi era numai un fragment al marelui proiect Romania Neoaquistica iniţiat la 1600  de Mihai Viteazul. Dar el nu era un proiect spontan românesc, ci un proiect european, un proiect extraordinar de bine elaborat în spiritul timpului. Într-adevăr, Contra-Reforma lansată în secolul XVI  era un proiect al ecumenismului destinat să reconstruiască  lumea prin Biserica Universală construită în Anul Domnului 381 la Nova Roma. Deşi Nova Roma căzuse, în  Spania Habsburgilor se recunoaştea atunci geniul pictorului  ortodox cretan  Domenikos Theotocopoulos (1541-1614), cunoscut   mai ales sub numele hispanizat El Greco, http://en.wikipedia.org/wiki/El_Greco  . Imaginile pe care le creează, ele sugerează regelui, aristocraţilor, şi în fond oricărui hidalgo capabil să viseze, faptul că Spania era, sau putea să fie considerată, Nova Romania. Să reamintim că pe vremea antichităţii precreştine, în Creta fusese construit Labirintul  care ascundea Minotaurul. După 1204, insula bizantină Creta era ocupată de veneţieni. Care nu interferă  cu  ideologia înălţătoare a Comnenilor,  după cum îngăduie şi  noua ideologie a Paleologilor  în teritoriul ce-l vor păstra până la 1669.  Astfel că înregistrăm în Creta un interval semi-milenar de continuitate ideologică bizantină!  Uniunea pe care Comnenii o vedeau între Cer şi Pământ era transpusă de pictorul cretan în tablouri  cu personaje  hieratice  tensionate  între cer şi pământ. Cretanul acesta educat în ideologia Comnenilor şi Paleologilor, pe nedrept clasificat ulterior a fi fost un “pictor expresionist timpuriu”,  era acuzat de contemporanii săi pentru posesia unui nemaipomenit hubris. Când soseşte la Roma,  declară senin    el pictează  mai bine decât Michelangelo! Ideologul pictografic ortodox  Domenikos Theotocopoulos vroia numai să sublinieze faptul că isihasmul lui Grigorie Palamitul este mai important decât renascentismul promovat de Varlaam din Calabria!

Influenţa  cretană  asupra noastră a fost cu totul alta decât influenţa Labirintului.

Iconografia cretană a Paleologilor se mai vede la noi în  pictura  din bisericile Craioveştilor din Oltenia. Dar  privind canalul de televiziune ‘Discovery’, am fost stupefiat să văd cum Mănăstirea Bistriţa din nordul Olteniei, şi ea o ctitorie  a boierilor Craioveşti, era  prezentată drept ctitorie a etniei rroma, într-un  spectacol dizgraţios al conectării celor sfinte  cu dorinţa de îmbogăţire  prin ‘trecerea pe sub masă’. Scena a fost retransmisă şi propagată, mereu şi mereu, în lumea întreagă.

Ideologia Comnenilor, adică ideologia legăturii dintre spaţiul ceresc şi spaţiul pământesc, este incorporată  de sculptorul de la Hobiţa în  Coloana fără Sfârşit. De altminteri Constantin Brâncuşi declara  în mod explicit semnificaţia complexului sculptural de la Tîrgu Jiu : “Stâlpul Nesfârşitului este negarea Labirintului.”

Ideologia Comnenilor şi a Paleologilor era unită de cărturarul cretan Eremia Cacavelas  cu ideologia  europeană Neoacquistica într-o sinteză care va influenţa incontestabil educaţia prinţului Dimitrie Cantemir. Tot în Occidentul european,  Ideologia Comnenilor despre Împărăţia Cerească  îl va inspira  pe Bossuet, Jacques Bénigne (1627 – 1704), să compună   predicile acelea pline de speranţă  despre îngerii şi oamenii ce formează „un même peuple et un même empire”.  Poate că nu este întâmplare fără  cauzalitate faptul că Emil Cioran,  care scria în România  Pe culmile disperării” (1934),  după ce ajunge  în Franţa scrie  treptat plin de optimism creştin, precum  Bossuet. Emil Cioran a fost păzitor al cunoaşterii prudenţiale la fel ca Jacques Bénigne Bossuet. În fine, chiar în timpurile  comuniste  de la noi, cred că G. Călinescu era  stăpânit de ideologia  Comnenă a unirii cerului cu pământul, vezi în „Bietul Ioanide”  portretizarea  arhitectului  balcanic perfect care proiectează domul ca ‚domă’ prin care se pot vedea stelele.

Mihai Viteazul fusese educat în ideologia Comnenilor şi Paleologilor, la fel ca El Greco. Pentru proiectul Romania Neoaquistica, Mihai Viteazul a primit sume imense de la Habsburgi. Motiv pentru care unii îl numesc condottier. Justificat, în măsura în care proiectul Romania Neoaquistica  era văzut ca un mare proiect european. Altminteri  trebuie să privim imaginea împăratului Rudolf  al II-lea precum tabloul de abundenţă şi bonomie pictat de Arcimboldo, http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Arcimboldovertemnus.jpeg .

Dictatorul Ion Antonescu demonstra că era stăpânit şi el de ideologia Comnenilor, în măsura în care admitea drept sursă de legitimitate pentru exercitarea funcţiilor regaliene ale statului român, tocmai Biserica Ortodoxă Română. Apoi, trebuie să vedem modul în care a decis exercitarea funcţiei regaliene pentru asigurarea securităţii externe a statului, strict în condiţiile dure ale celui mai mare război în care a fost implicată România vreodată. Ce a fost bun, ce a fost rău în hotărârile lui, oare ne putem da noi cu părerea? Orice encomium în  care dictatorul Ion Antonescu ar fi portretizat drept un mare personaj istoric este considerat a nu fi „politiceşte corect” şi ar fi iute pedepsit de potera internaţionalistă. Nu scriem noi acel encomium. Pentru că Ion Antonescu se află dincolo de istorie.

Despre dictatorul Nicolae Ceauşescu putem spune că deşi funcţiile regaliene ale statului comunist numit mai întâi RPR, apoi RSR, nu aveau legitimitate, Nicolae Ceauşescu a împins numărarea funcţiilor  regaliene cu mult dincolo de limitele Hobbes.  Nicolae Ceauşescu a extins exercitarea funcţiilor regaliene ale statului şi la aspectele construcţiei şi producţiei economice. Fără îndoială că România a progresat atunci extrem de rapid de pe urma extensiilor ceauşiste ale funcţiilor regaliene. Dar numai în aspectele care privesc capitalul tangibil”. “Capitalul intangibil” şi ideologia au fost blocate. Adăugăm că aspectele ideologice şi blocajele de “capital intangibil” în  România, antamate de Valter Roman, Gogu Rădulescu, Ghizela Vass  şi Silviu  Brucan la incitarea sovietică  şi cu sprijin sovietic, au fost continuate  după 1989 de GDS la incitarea americană şi a ţărilor ce instrumentalizează UE şi NATO  împotriva României.

Titus Filipas

*vezi şi

https://blogideologic.wordpress.com/2008/10/19/functiile-regaliene-ale-statului/
https://blogideologic.wordpress.com/2009/02/01/sursele-drepturilor-regaliene-pentru-noi/

Sfârşitul vulturilor hoitari

ianuarie 10, 2009

Despre un vultur hoitar african fotografiat lângă un copil muribund, o fotografie pentru care  John Kevin Carter a primit Premiul Pulitzer, puteţi citi la adresa URL http://revista-ecoul.com/2008/11/15/adrian-botez-%e2%80%9esunteti-niste-nesimtiti-domnilor%e2%80%9c/ .

Iar despre sfârşitul vulturilor hoitari puteţi citi articolul de blog al unui francez care  lucrează în Africa, articol la adresa http://mali.blogs.liberation.fr/helsens/2008/11/la-fin-des-char.html .

Titus Filipas

Denotaţie primordială pentru sinteză, uitată în DEX

ianuarie 9, 2009

Găsesc la adresa URL http://dexonline.ro/search.php?cuv=sinteză , denotaţii şi conotaţii pentru cuvântul sinteză  în dicţionarul DEX.  Însă denotaţia primordială pentru sinteză a fost uitată. Eu consider că putem lua  ca model fiducial, semnificaţia din dicţionarul Merriam-Webster. Şi găsim aici: “deductive reasoning”. Adică este o cale de raţionament plecând de la un arhetip cultural primordial, sau altfel şi echivalent spus, de la un adevăr sintetic. În fine, denotaţia primordială pentru sinteză serveşte, –în acord cu “principiul corespondenţei”–,  drept criteriu de verificare ori criteriu al adevărului pentru orice asertare care-i  imposibil de verificat experimental.

Titus Filipas