Titlul este un excerpt luat de la adresa URL http://nastase.wordpress.com/2009/01/06/un-gand-pentru-2009/ .
Deci “România nu are încă definite în totalitate interesele”. Plecând de la această problemă cu înalt grad de incertitudine, prudent şi subtil antamată, vreau să definesc pe „cei trei mari” alături de care joacă România: Rusia, Ucraina şi UE. Contrar aparenţelor, zic eu, Rusia şi Ucraina sunt foarte strâns legate printr-un parteneriat istoric. De altminteri, chiar numele lor, interpretate pe româneşte, arată două faţete ale aceleeaşi realităţi geopolitice : Rusia mare şi Rusia mică. Se putea vedea aceasta încă de pe vremea vikingului Rus Iaroslav cel Înţelept, cu o capitală fixată în bazinul hidrografic al Mării Baltice, şi altă capitală în bazinul hidrografic al Mării Negre. Mi se pare că există o conivenţă între Rusia şi Ucraina pentru instrumentalizarea UE. În fine, se poate răspunde că numai Ucraina doreşte să intre în UE (şi NATO), iar Rusia, nu. Aici e cazul să discutăm şi despre România. Anume, ce se va întâmpla dacă Ucraina va fi admisă în UE şi NATO? Din jocul actual cu 3 parteneri (Rusia, Ucraina şi UE), putem infera ce se va întâmpla în jocul viitor cu 4 parteneri (România, Ucraina, UE şi NATO). Ucraina va face tot posibilul pentru a instrumentaliza în fiecare fază a jocului cele două organizaţii (UE şi NATO) împotriva României. Rusia va fi total de acord. De altminteri tot ce face Ucraina împotriva României se bucură de sprijinul tacit al Rusiei. UE şi NATO nu vor sprijini vreodată drepturile României contra furturilor mai vechi (vezi pactul Ribbentrop- Molotov) de care beneficiază Ucraina (raptul Bucovinei de Nord, Basarabiei de Sud, Insulei Şerpilor cu platoul continental asociat). La Marea Neagră, România nu trebuie să comită greşeala diplomaţiei georgiene. Care a aşteptat venirea unui nou partener, interesat de Crimea. Este vorba despre Israel. Care deţine o serie de acte de proprietate asupra Crimeii. Este o problemă veche, dar cu legitimitate extraordinar de solidă. Negustori khazari iudaizaţi (viitorii evrei ashkenaze?) au cumpărat extinse proprietăţi în Crimea de la Hoarda de Aur. Actele au fost legalizate de notari genovezi. Copii ale lor, la fel de bune ca şi originalele, au fost trimise la Officium Gazariae. La un moment dat, după înfiinţarea statului Israel modern, urma lor se pierde. Asta nu înseamnă că actele s-au pierdut. Pur şi simplu ele sunt păstrate într-un loc mai sigur. Mai ştim că generalul israelian Moshe Dayan supervizase personal planurile pentru deschiderea unui „coridor levantin” pe litoralul mediteranean. De la Israel, la Marea Neagră. Moshe Dayan însuşi spera ca generaţia lui să deschidă prima parte a „coridorului levantin”, până la frontiera Turciei. N-a fost să fie aşa. Dar aceasta nu ne poate face să credem că proiectul lui Moshe Dayan a fost definitiv avortat. Şi oricum, trebuie să recunoaştem că dincolo de ingeniozitatea lui tactică, generalul Moshe Dayan poseda şi o gândire strategică remarcabilă.
Titus Filipas
Etichete: Adrian Năstase, Iaroslav cel Înţelept, instrumentalizarea UE, NATO, România, România şi Rusia, Rusia, Titus Filipas, Ucraina, UE
Blog ideologic Titus Filipas 